Connect with us

Sibiu 100%

Prima femeie poliţist din România a ajuns în beci

Redactia Sibiu 100%

Publicat

pe

Acum 57 de ani, Elena Alexi devenea prima femeie-miliţian din România. A stârnit curiozitatea tuturor decizia sa de a îmbrăca uniforma Miliţiei la acea vreme. Acum, după mai bine de o jumătate de veac, femeia, în vârstă de 76 de ani, spune că a fost uitată de semeni şi de autorităţi. Victor STOICA redactie@vps.sibiu100.ro Viaţa a încercat-o de mică pe Elena Alexi. A crescut la orfelinat, iar la vârsta de 16 ani a decis să se căsătorească. Nu ştia prea bine încă ce este iubirea şi n-avusese ocazia să iasă în lume. Dumnezeu însă a ţinut cu ea, iar ea şi-a întemeiat o familie frumoasă, chiar dacă ea avea doar 16 ani, iar soţul său Mircea, 19. Trei ani mai târziu Elena a devenit mămică, aducând pe lume bucuria vieţii sale: fiica sa Adela. Un an mai târziu, destinul a adus-o în Sibiu, deoarece soţul său devenise ofiţer şi au fost nevoiţi să se mute. Ajunsă aici, femeia avea două opţiuni: să-şi continuie studiile, ceea ce înseamna să meargă în altă localitate şi să fie departe de fiica sa ori să se angajeze la Miliţie. Elena Alexi a ales a doua variantă şi a devenit prima femeie poliţist din istoria României în 1952. Spune că nu i-a fost uşor, însă nu regretă acea perioadă. O femeie puternică După ani buni de când nu mai merge pe motocicletă, nu mai dă amenzi şi nu mai face patrulă pe timp de noapte, am mers să o cunoaştem pe fosta şefă de la circulaţie, cea care a avut curajul să iasă din tiparele perioadei comuniste. Am auzit atâtea despre ea, însă am găsit-o pe �tanti Lenuţa�, cum îi spun vecinii, în micuţa sa locuinţă de pe strada Faurului din Sibiu. Ne-a primit cu mare drag, abia aşteaptă să o mai viziteze câte cineva cu care poate depăna amintiri. Este o femeie simplă, calculată, care conştientizează situaţia în care se află. �Cei de la Primărie mi-au dat o pivniţă în care să locuiesc. Mă mănâncă aici mucegaiul. Stau ca în pământ�, se plânge femeia, care a schimbat mai multe locuinţe în ultimii ani. Cot la cot cu bărbaţii Are o cameră unde doarme, o bucătărioară şi o baie improvizată. A încercat să ascundă pereţii coşcoviţi cu tablouri lucrate de ea sau cu fotografii de când era poliţistă. Se plânge însă că nu prea are loc unde să le expună. S-a oferit însă să ne povestească despre tinereţea sa, dar mai ales despre cei 20 de ani petrecuţi la Miliţie. �Mergeam pe motociletă şi dacă era un accident cu morţi nu plecam de acolo până nu venea maşina de la Morgă să-i ia. Stăteam ore întregi, nu conta că-i noapte, că-i ger�, explică Elena Alexi. Când povesteşte, pare că încă mai regretă acele vremuri şi, deşi acest stil de viaţă a îmbolnăvit-o, parcă îşi mai doreşte să mai patruleze. Nu-i critică nici pe tinerii poliţişti. Spune despre ei că-şi fac treaba, însă este uneori invidioasă pe condiţiile de care beneficiază acum aceştia: maşini de serviciu, telefoane şi multe alte dotări care le uşurează munca. �Începeam lucrul la 4 dimineaţa şi se termina poate şi a doua zi. Erau perioade grele.� Îşi aminteşte Elena Alexi. A renunţat la lupta cu autorităţile De-a lungul anilor a mai apărut în ziare. Le păstrează pe toate cu sfinţenie. Spune că măcar atâta bucurie să mai aibă şi ea dacă semenii au uitat-o. Chiar a fost mirată că anul trecut a fost invitată de 8 Martie să ofere flori şoferiţelor. Se bucură de aceste momente, care pentru ea au o semnificaţie aparte. ªi-ar fi dorit ca cei care au funcţii influente acum să o ajute să capete o locuinţă decentă. A făcut o serie de demersuri, de plângeri. Dar acum spune că a renunţat. �M-am săturat. Nu am fost primită în audienţă, deşi am făcut nenumărate sesizări, nu s-a întâmplat nimic. Locuiesc în continuare în pivniţă�, spune fosta poliţistă. Ne povesteşte cum a fost scoasă afară din casa unde locuia în Piaţa Unirii pentru că era imobil retrocedat. Din centru a fost mutată de Primărie în Oraşul de Jos într-un beci pe post de locuinţă socială. Deşi le-a spus că suferă de tuberculoză, nimănui nu i-a păsat de ea. �Cînd am văzut locuinţa asta am leşinat. A venit salvarea. Pînă am ajuns înapoi aici mi-au furat lucrurile.� CASETă O femeie frumoasă Deşi este trecută de 70 de ani, Lenuţa îşi păstrează aceea frumuseţe aparte şi seninătate pe chip. Cu părul frumos aranjat şi ruj pe buze, te pune în dificultate când te întreabă câţi ani îi dai. Chiar dacă a trecut prin multe greutăţi, chipul său reflectă frumuseţea interioară. A fost o femeie cu suflet mare, căreia i-a plăcut dreptatea şi spune că până-n clipa morţii nu va renunţa la verticalitatea sa. Este bolnavă de rinichi şi de tuberculoză, dar se luptă cu boala. Sfaturi pentru poliţiste Elena Alexi şi-a dedicat mare parte a vieţii Miliţiei, cum era denumită Poliţia în comunism. A crezut cu tărie în meseria care o făcea şi în justiţie. �Poate de aceea nu am case multe ca alţii� spune ea. Dar are speranţă că şefii Poliţiei de la Sibiu vor pune o vorbă bună pentru ea la Primărie să primească o locuinţă decentă după viaţa dedicată Sibiului. A apelat la aceştia de mai multe ori, dar deocamdată a primit promisiuni. Se pare că nu pot convinge Primăria de situaţia specială în care se găseşte colega lor. Astăzi femeile poliţist nu mai sunt o noutate pentru sibieni, mai ales cele de la serviciul Circulaţie. Le vedem în trafic şi considerăm că e ceva normal. În 1952 când Elena Elxi devenea prima femeie poliţist din România, colegii de breaslă se uitau ciudat la ea. Dar prin tăria sa de caracter a reuşit să se impună în lumea exclusiv masculină a miliţiei din vremea aceea. �Mă mai lua peste picior la început, dar nu i-am lăsat. Le-am arătat de ce sunt în stare şi am devenit o colegă pentru ei. Eram colegi, nu mai conta că eu eram femeie.� ne-a spus Elena Alexi. La fel crede că trebuie să facă şi actualele femei poliţist. Să se impună prin munca depusă, prin corectitudine şi verticalitate.

PUBLICITATE
PUBLICITATE
Comentează

Scrie un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mapamond

3 mai: Ziua mondială a Libertăţii Presei

Redactia Sibiu 100%

Publicat

pe

Ziua mondială a libertăţii presei este marcată an de an la data de 3 mai prin numeroase evenimente de conştientizare la nivel mondial asupra libertăţii de exprimare şi răspândire a informaţiilor sau opiniilor.

Ziua mondială a libertăţii presei reprezintă un prilej de a sărbători principiile fundamentale ale libertăţii presei, de a evalua situaţia libertăţii presei în lume, de a apăra mass-media de atacurile asupra independenţei sale şi de a aduce un omagiu jurnaliştilor care şi-au pierdut viaţa în timpul exercitării profesiei, potrivit  Organizaţiei Naţiunilor Unite.

PUBLICITATE

Ziua de 3 mai marchează demersul jurnaliştilor africani pentru libertatea presei, concretizat prin semnarea în 1991 a “Declaraţiei de la Windhoek” (Africa de Sud), care sublinia că “o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a oricărei societăţi democratice”.

Această zi este sărbătorită din 1993, de când a fost hotărâtă de Adunarea Generală a ONU, care a dat curs unei recomandări adoptate de Conferinţa Generală a UNESCO din 1991.

Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat ziua de 3 mai drept  “Ziua mondială a libertăţii presei” pentru a aduce în atenţia publică importanţa şi necesitatea respectării libertăţii de exprimare, statuate de articolul XIX din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului:

PUBLICITATE

“Orice om are dreptul la libertatea exprimării opiniilor; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.”

PUBLICITATE
CITEȘTE MAI MULT

Sibiu 100%

DRUMUL APEI – SĂ ÎNȚELEGEM CE BEM

Redactia Sibiu 100%

Publicat

pe

Până să ajungă la robinete, apa care provine din Munții Cindrel și Munții Lotrului, prin râurile Cibin și Sadu, a parcurs zeci de kilometri. În fiecare secundă, la uzina „Dumbrava” sunt tratați 680 de litri de apă provenind din Acumulările Gura Râului și Sadu, capacitatea totală a celor 7 rezervoare fiind de aproape 35.000 mc. După un amplu proces, apa își schimbă proprietățile, devenind bună de băut. Ulterior, prin sistemul de canalizare, va ajunge în stația de epurare de la Șelimbăr, fiind din nou redată circuitului natural, în râul Cibin.

Recunoscut drept unul dintre primele orașe din țară cu un sistem de distribuție centralizată a apei și cu o rețea de canalizare racordată la o stație de epurare, Sibiul este alimentat în prezent din Acumulările Gura Râului și Sadu, precum și, într-o măsură redusă, din puțurile Luncii Ștezii și izvoarele din Păltiniș. Astfel, Sibiul are fericita șansă de a dispune de două surse din bazine hidrografice diferite, cu capacități de acumulare ce asigură o rezervă considerabilă de apă brută. Lungimea totală a aducțiunilor este de 70 de km, fiind realizate din oțel și fontă, cu diametre cuprinse între 22 cm și 1,2 m. După procesele de filtrare, apa este distribuită către utilizatori printr-o rețea cu o lungime de 342 de km.

PUBLICITATE

Uzina de apă „Dumbrava”

Sibiul a avut o uzină de apă încă din anul 1894, când au fost conectate instalațiile de captare la rețeaua de distribuție centralizată a orașului. Captarea din Lunca Ștezii a pus Sibiul pe DCIM100MEDIAharta primelor orașe de pe teritoriul actual al României, care avea un sistem de distribuție a apei potabile. Realizarea, între 1961 și 1963, a Uzinei de apă „Dumbrava”, după ce râul Cibin a fost ales ca sursă principală pentru alimentarea orașului, a fost un alt pas important pentru asigurarea apei la calitatea și, mai ales, cantitatea dorite. Uzina a fost extinsă între anii 1974-1977 și, ulterior, în perioada 2006-2010, modernizată cu fonduri europene. Uzina de apă „Dumbrava” asigură apa potabilă pentru peste 230.000 de abonați din municipiul Sibiu, orașul Ocna Sibiului, comunele Șelimbăr, Șura Mare, Șura Mică și Cristian, precum și numeroase localități de pe Valea Secașelor.

Drumul apei în uzină

Camera_Filtrelor2Uzina este alimentată din cele două surse: Râurile Cibin și Sadu, ambele fiind regularizate prin lacuri de acumulare. Transportul apei spre Uzină se face din sursa Cibin prin aducțiuni de fontă și oțel, iar din sursa Sadu, printr-o aducțiune din oțel.
Deoarece apa provine din surse diferite, cu parametrii calitativi diferiți, se impune omogenizarea într-o cameră de amestec, cea mai mare parte a apei provenind din sursa Cibin – minim 83 %, procent care uneori ajunge și până la 100 %.
„Drumul apei în Uzina «Dumbrava» este strict monitorizat, de la camera de amestec, la injecția cu soluție de var pentru corecția PH-ului, sau, când situația o impune, la adăugarea de coagulant sau polimer pentru înlăturarea suspensiilor cum ar fi particulele de nămol sau resturi vegetale. Apa ajunge în decantoare – unde sedimentează – apoi în filtre, pe pat de nisip cuarțos. Înainte de a trece în rezervoare, apa primește o doză de clor, eliminându-se astfel microorganismele”, spune Thomas Roth, purtător de cuvânt SC Apă-Canal Sibiu.
În cadrul uzinei, apa filtrată, 680 litri pe secundă, ajunge la 6 rezervoare de înmagazinare, 4 având capacitatea de câte 5.000 mc, iar 2 cu câte 6.500 mc.
„Laboratorul Uzinei de apă este dotat cu aparatură modernă, zilnic efectuându-se determinări ale calității apei. Aici se monitorizează duritatea, turbiditatea, conductivitatea, aciditatea și se efectuează numeroase analize bectereologice prin care se monitorizează strict calitatea apei. Zilnic sunt prelevate probe din diferite zone ale orașului care sunt analizate în laborator, în concordanță cu legislația sanitară. Rezultatele pot fi consultate pe pagina web a societății, www.apacansb.ro, secțiunea «Buletine analiză apă», unde este postată harta municipiului Sibiu, cu 14 puncte de prelevare”, explică Thomas Roth.
Potrivit Raportului privind calitatea apei potabile în județul Sibiu în anul 2016, realizat de Direcția de Sănătate Publică, apa distribuită în municipiul Sibiu a prezentat un procent foarte bun de conformare a analizelor chimice și microbiologice.
“În urma monitorizării calității apei potabile de la ieșirea din stația de tratare și din
rețeaua de distribuție, efectuată atât de către SC Apa Canal SA, cât și de către DSP Sibiu, s-a constatat, în anul 2016, conformarea rezultatelor analizelor chimice și microbiologice, într-un procent de 98,68% și, ca urmare, apa se poate folosi pentru băut, preparea hranei, spălat etc. În cursul anului 2016, ca și în anii anterior, în județul Sibiu, nu s-au înregistrat episoade de epidemii hidrice”, a declarat dr. Brândușa Săraru, medic primar Igienă în cadrul DSP Sibiu.

Stația de epurare

epurareRețeaua de canalizare este formată în prezent din 340 de km conducte realizate din beton, ceramică, mase plastice și beton armat. Înainte ca apa să ajungă din nou în circuitul natural, respectiv în râul Cibin, are loc procesul de epurare, adică de purificare, de îndepărtare a substanțelor care sunt nocive pentru mediu.
Sibiul a avut o stație de epurare începând cu anul 1908, canalizarea fiind introdusă din primii ani ai secolului al XX-lea. Potrivit reprezentanților Apă-Canal, vechea „Decantare orășenească” a funcționat aproximativ 60 de ani, însă extinderea orașului și sporirea permanentă a volumului de apă tratată au impus construirea unei noi stații.
În anul 1968 s-au pus bazele stației de epurare a municipiului Sibiu, amplasată la 5 km de oraș, pe teritoriul comunei Șelimbăr. Lucrările au fost încheiate în 1970, an din care a început deja să funcționeze. Suprafaţa de teren ocupată de Staţia de Epurare este de 7,5 ha., la care se mai adaugă aproximativ 3,5 ha., spaţiu destinat depozitării nămolului rezultat în urma desfăşurării procesului de epurare.
Faţă de prima etapă pusă în funcţiune în anul 1970, Staţia de Epurare a fost extinsă treptat, cea mai importantă investiție a avut loc între 2005 și 2008. Capacitatea proiectată a Stației de Epurare este de 890 l/s.
Prima construcție pe care apa uzată o parcurge în etapa de epurare mecanică este grătarul rar manual, o construcție metalică cu rol de a reține obiectele mai mari de 10 cm. Ele sunt evacuate manual și încărcate într-un container.
„Nu de puține ori, în grătar au ajuns obiecte ca: bidoane din plastic, carcase de televizor, radiouri, covoare, încălțăminte, îmbrăcăminte, găleți, ligheane etc, rod al lipsei de civilizație a unor contemporani. Există cazuri în care capacele de pe colector sunt ridicate, în interiorul acestuia fiind descărcate gunoaie al căror loc ar trebui să fie ghena sau groapa de deșeuri. Astfel de comportamente duc la creșterea cheltuielilor de exploatare a stației, procesele fiind serios afectate și reducându-se durata de viață a echipamentelor”, mai spune Thomas Roth.
După reținerea obiectelor mari, apa trece printr-o „perdea” de aer generată de două suflante ce fac parte din instalația de separare a grăsimilor. Urmează grătarele medii, ce rețin corpurile de peste 2,5 cm și cele rare, cu reținerea suspensiilor de peste 6 mm. Toate obiectele extrase sunt depozitate în containere și transportate la groapa de gunoi.
O construcție importantă este Desnisipatorul-separator de grăsimi, realizat sub forma unui bazin cu două culoare, ce reține și evacuează nisipul și găsimile din apa uzată.
În scopul prevenirii descărcării apei neepurate în râul Cibin, s-a construit un sistem de gestionare a apei pluviale. În situația unui debit de intrare mai mare decât cel proiectat, apa pluvială în exces este pompată la o stație de grătare pentru eliminarea resturilor și trimisă în două bazine. După terminarea ploii, pompele sunt activate, iar apa intră pe fluxul tehnologic normal de epurare.
Toate acestea se fac în vederea asigurării unei ape cât mai curate în momentul reintroducerii în circuitul natural – apa ajungând din nou, în râul Cibin.

PUBLICITATE
CITEȘTE MAI MULT

Sibiu 100%

Valentin Paliștan, examinator detector de minciuni: Fiecare om care se aşază pe fotoliul acela, ştie dinainte cum îi va ieşi testul

Diana Stancovici

Publicat

pe

Valentin Paliştan este psiholog şi lucrează de zece ani ca examinator poligraf în laboratorul din cadrul Poliţiei Sibiu. Se consideră un căutător al adevărului, pe care nu-l poate afla decât de la oamenii pe care-I examinează, de aceea, le acordă tuturor o atenţie specială. Spune că examenul poligraf este fair-play şi, de aceea, fiecare om care participă la el ştie dinainte cum îi va ieşi testul. Valentin Paliştan visa când era copil să devină spion. Visul nu l-a părăsit nici când a mai crescut, doar că luase altă formă. Îşi dorea să lucreze ca ataşat pe lângă o ambasadă, astfel încât să aibă atât posibilitatea de a cunoaşte oameni şi culturi noi, de a vorbi cu străinii, cât şi să folosească ceea ce învăţase în folosul ţării sale.
„Din câte ştiam, nu poţi să te duci să baţi la uşa unui astfel de serviciu, trebuie să te cheme ei, însă la uşa mea nu a bătut nimeni. M-am trezit cu câteva zile înainte de licenţă că va trebui să lucrez într-un domeniu strict juridic, pentru că asta terminasem, una din facultăţile de drept din Bucureşti. Mi-am propus să fac lucrul acesta cât mai plăcut. Mi-am ales un oraş frumos, cu intenţia de a avea o tinereţe interesantă. Mi-am propus să vin un an în Sibiu, apoi un an în Cluj, pentru a mă întoarce în Bucureşti într-un final, oraş de care eram foarte ataşat din vremea studenţiei”, povesteşte Valentin.
A venit în 1994 în Sibiu şi s-a îndrăgostit de acest oraş frumos, cu oameni buni, săritori şi civilizaţi. Soţia sa a fost de acord să vină şi ea la Sibiu aşa că s-au stabilit aici. Profitând de faptul că Sibiul este oraş universitar s-a înscris la Facultatea de Psihologie, dar nu cu intenţia de a profesa şi doar pentru a-şi satisface plăcerea de a studia această disciplină care-l pasiona.
„Ce a contat foarte mult în facultate a fost replica unui profesor care m-a marcat: „Cât timp lucrăm ca psihologi, nu suntem cu adevărat psihologi dacă nu avem omenie. Omenia este valoarea supremă”, spune Valentin Paliştan.

Tehnica poligraf, tema lucrării de licență

PUBLICITATE

poligraf 2Pentru lucrarea de licenţă la terminarea facultăţii şi-a ales utilizarea tehnicii poligraf.
„Eram curios cum poate o maşină să interpreteze adevărul, să descopere adevărul. Chiar aveam o imagine destul de deformată, îmi imaginam că este un aparat care şi decide dacă ai făcut bine sau rău şi eram curios să aflu câte ceva despre acest aparat”, spune Valentin care a terminat facultatea şi tot nu avea de gând să lucreze ca psiholog.
A aflat însă că în cadrul Poliţiei Sibiu urma să se deschidă un Laborator Poligraf şi a participat la concurs. Au fost şapte candidaţi, dar el a reuşit să obţină postul.
„Laboratorul Poligraf face parte din Serviciul Criminalistic, structură a Poliţiei care se ocupă de realizarea expertizelor, asigurarea mijloacelor de probă, oamenii care aduc adevărul la lumină. Am fost fascinat de colegii mei care reuşeau, pornind de la mai nimic, să găsească tot felul de urme şi indicii. Era ca un fel de Discovery aici pentru mine”, povesteşte Valentin Paliştan.
Din mai 2005 acesta lucrează cu ceea ce se numeşte în limbaj popular „detectorul de minciuni”. Îşi aminteşte şi acum că a avut un start destul de ciudat în carieră. Pentru a învăţa să folosească poligraful s-a dus la un stagiu de pregătire la Braşov. Colegul său de acolo – Marian Vasile – l-a primit primit şi l-a invitat să ia parte la o examinare reală.
„A făcut o examinare ca la carte, care m-a ajutat foarte mult, cu multe elemente non-verbale. La finalul examinării a plecat din laborator şi i-a spus persoanei că eu o să-i comunic rezultatul. Mă găseam într-o situaţie destul de neplăcută: cum să comunic rezultatul, când eu n-am înţeles nimic din diagrama respectivă. Încercam să înţeleg de ce face asta. M-am găndit apoi că poate consideră că am avut detule elemente pentru a-mi da seama. Având în vedere ce observasem în cursul interviului pre-test, toate gesturile, mimica, i-am spus: „Să ştiţi că aţi picat testul, practic va trebui să vă gândiţi ce aveţi de făcut în continuare””, îşi aminteşte Valentin.
A avut dreptate, persoana respectivă chiar picase testul. După o lună de zile, acelaşi coleg l-a rugat pe Valentin să facă el o testare pe care o avea programată şi la care nu putea ajunge. I-a comunicat că este un caz simplu de sinucidere, că, cel mai probabil, persoana este sinceră şi nu va întâmpina greutăţi.
„Erau trei suspecți. Am văzut că toți mint. Nu le-am spus nimic, însă eram foarte supărat că a trebuit să plece domnul Marian. În momentul în care s-a terminat testarea a venit ofițetul de judiciar și m-a întrebat ce s-a întâmplat. I-am spus: „Poate greșesc, dar toți trei mint. Primul știe cine l-a omorât, al doilea și al treilea dau reacții că ei sunt autori de omor, dar este posibil să fi greșit. Întrebați-l pe domnul Marian, rugați-l să facă din nou testarea sau, cel puțin, să se uite pe diagramă”. Asta era vineri. Luni am primit telefon de la colegul de la Brașov care m-a felicitat: „Ai prins primii autori de omor. Au recunoscut ce s-a întâmplat”. Acesta a fost începutul meu. Bun sau rău, mi-a dat încredere”, mai spune Valentin.

Treaba noastră este să aflăm adevărul, nu să judecăm

După zece ani în care a făcut asta, Valentin Paliştan a văzut multe şi a auzit şi mai multe, dar spune că că omul este cel care contează. „Omul este cel care contează. Nu cazul, nu vinovăția, ci persoana de pe scaun. Noi suntem în slujba adevărului, iar adevărul nu-l poți afla decât de la om. Adevărul nu înseamnă dacă o persoană a comis sau nu o faptă, ci și de ce, și cum percepe persoana respectivă fapta. Treaba noastră este doar să aflăm adevărul, nu să judecăm și nu să stabilim vinovăția”, afirmă cu tărie Valentin Paliştan.
Poligraful de la Sibiu are cinci canale de înregistrare – senzori care se ataşează pe torace, abdomen, zona arterei brahiale şi doi pe degete. Se înregistrează activitatea muşchiului intercostal, a muşchiului diafragmă, tensiunea arterială, diferenţele de colorit ale pielii şi valoarea activităţii electrodermale.
„Poligraful nu descoperă minciuna. El scoate în evidenţă manifestările fiziologice care o însoţesc. Nu avem un bec care să se aprindă, sau un difuzor care să strige că minţi, ci aveam o diagramă pe care sunt înregistrate valorile sub forma unor trasee. Este treaba specialistului să citească diagramele şi să stabilească dacă răspunsul a fost sau nu sincer”, explică examinatorul poligraf.
Întrebat cum percep, în general, oamenii testarea, Valentin povesteşte că sunt situaţii şi situaţii: unii se simt nedreptăţiţi că trebuie să participe, alţii se simt uşuraţi că, în sfârşit, se poate afla adevărul, alţii sunt stresaţi, chiar dacă nu au nimic de ascuns.
„Poligraful este o tehnică care ajută farte mult. E adevărat că, dacă cineva comite o faptă și răspunde nesincer la întrebări, raportul de expertiză nu-i va fi favorabil, însă, undeva la 35 la sută doar dintre oameni sunt nesinceri și restul sunt sinceri. Asta presupune că pe foarte multi dintre cei pe care i-am examinat i-a ajutat această tehnică să scape de vizite ulterioare la Poliție, de noi semne de întrebare la adresa lor. Chiar și în cazul în care oamenii au picat testul i-am ajutat să privească problema în ansamblu. Mulți care vin aici nu văd pădurea din cauza copacului, din cauza dosarului și a fricii de pedeapsă. Le-am explicat că problema în sine este ce s-a întâmplat și că fapta respectivă poate fi reparată, dacă se caută o soluie. Fac asta fără să-i judec, fără să le judec fapta sau motivele. Omul când nu este judecat, ci înțeles, chiar dacă nu este aprobat, simte că este respectat și multora le-a dat încredere și și-au recunoscut faptele”, explică Valentin Paliştan.
Acesta recomandă cu căldură meseria sa tinerilor. Spune că este o meserie frumoasă în care niciun caz nu seamănă cu celălalt. Nu există cazuri simple sau grele, pentru că „orice caz simplu poate deveni dificil dacă nu-l pregăteşti cum trebuie”.
Munca lui îi dă şi satisfacţii. „Este o meserie frumoasă. Satisfacţia este, culmea, nu când prinzi o persoană că a minţit, nu atunci când descoperi o minciună, ci când vezi că şi cel examinat îşi asumă rezultatul examinării şi nu are resentimente faţă de test, înţelege că-i este şi lui util”, explică Valentin Paliştan.

Poligraful poate salva destinul unui om

O altă satisfacţie este când reuşeşte, cu ajutorul poligrafului, să salveze destinul unui om. Au fost multe cazuri în care unele indicii şi chiar probe din dosar dădeau ca suspect o anumită persoană, care nega. Poligraful a stabilit că persoana respectivă este sinceră, iar alţii – martori în dosar – erau, de fapt, nesinceri. Aşa, un bărbat a scăpat de acuzaţia de viol. Un altul a scăpat de acuzaţia de furt, chiar dacă amprentele sale fuseseră găsite la faţa locului. S-a stabilit ulterior că el lucrase în magazia firmei de unde fusese cumparat obiectul furat şi nu avea nicio legătură cu dispariţia obiectului.
Valentin Paliştan povesteşte că oamenii pe care-i examinează trebuie să fie într-o stare de sănătate normală pentru ca rezultatul să fie concludent.
Poligraful Poliţiei este folosit doar în cauze penale şi doar la solicitarea anchetatorilor – poliţişti, procurori, magistraţi. În laboratoare private însă oameni pot să apeleze la poligraf în orice cauză îşi doresc. Valentin Paliştan spune că pe mulţi i-ar scuti de multe neplăceri dacă ar face-o.
„O examinare poligraf te scuteşte de foare multe neplăceri dacă esti sincer, indiferent dacă este vorba despre un conflict de muncă, un incident familial, sau orice altceva. În ziua de azi, când lucrurile importantese găsesc aşa de greu şi se pierd atât de uşor, de exemplu, liniştea în casă şi în familie, sau siguranţa locului de muncă, este foarte important să elimini orice urmă de îndoială chiar de la început”, spune Valentin Paliştan.
Acesta apreciază că din cauza neîncrederii şi a costurilor ridicate – peste o sută de euro examinarea – oamenii nu apelează atât de des cum ar trebui la ajutorul poligrafului.
D la începutul acestui an, Valentin Paliştan a examinat 84 de persoane dintre care 33 au fost sincere, 11 au recunoscut fapta, 3 au refuzat să participe, 21 au fost nesinceri, iar restul fie au fost inapţi pentru test, fie în cazul lor nu s-a putut stabili cu certitudine dacă sunt sinceri.
Întrebat dacă aparatul poate fi păcălit, Valentin spune că „oamenii obişnuiţi nu pot face asta”, poligraful înregistrează totul, iar un examinator experimentat nu poate fi păcălit.

PUBLICITATE

CITEȘTE MAI MULT
Ad
PUBLICITATE
PUBLICITATE

DELGAZ

PUBLICITATE

Subiecte

ULTIMA ORĂ

CELE MAI CITITE