Unul dintre cele mai vechi meșteșuguri este olăritul. Tehnica confecționării oalelor și a altor obiecte din argilă arsă datează de mai bine de un secol. În Transilvania, alături de ceramica românească, s-a dezvoltat și una săsească, în care tradițiile de origine occientală s-au împletit cu cele orientale. Potrivit lui Achim Mihuleț, profesor de istorie în Nocrich, documentele fostei bresle a olarilor din Nocrich nu au putut fi găsite, însă aceasta a fost dovedită prin însemnările din registrul de stare civilă al comunei încă de la jumătatea secolului al XIX-lea. În această meserie, odinioară, exista o continuitate a generațiilor în majoritatea localităților. De exemplu, în aceeași perioadă, în Alțîna era familia Gores, în Nocrich familia Hintz, în Marpod familia Schneider, iar în Agnita familiile Jasch, Wellmann, Rottmann ori Kirschner. La mijlocul secolului al XIX-lea, existau sute de olari pe Valea Hârtibaciului, însă astăzi aceștia sunt foarte greu de găsit, meseria fiind din ce în ce mai puțin practică chiar la nivel național.
Cu toate acestea, într-un sat de pe Valea Hârtibaciului, o mână de tineri au reînviat această tradiție ce dă viață lutului și spune povești de odinioară chiar și astăzi.
Centrul Cercetășesc Nocrich, căci despre el este vorba, adună, încă din 2014, oamenii iubitori ai tradiției ceramicii și olăritului. Membrii Centrului și voluntarii acestuia duc pasiunea pentru frumosul meșteșug dincolo de timp și atrag, prin activitățile desfășurate, sute de tineri dornici să descopere meseriile care, altădată, erau înfloritoare și întâlnite în multe comunități.
Fosta casă parohială, gazda ceramicii și olăritului
Centrul își desfășoară activitatea în fosta casă parohială, o casă tradițională construită în anul 1797. Conform reprezentanților Centrului, procesul de restaurare a implicat cercetași și voluntari din toate colțurile lumii, ce s-au dedicat pentru a construi Centrul Cercetășesc Nocrich găzduit în centrul localității: un loc primitor, unde poți trăi o experiență interculturală inedită prin dezvoltarea de programe edducative, sociale și culturale. Acesta este primul centrul cercetășesc din România, iar cei care îi trec pragul au parte de ateliere inedite, prieteni dragi și, bineînțeles, lecții de olărit.
„Atelierele au început după ce am participat la o tabără cu meșteșuguri și cultură din zona aceasta. Astfel de evenimente au fost foarte căutate. Ne-am dat seama atunci că, în prezent, nu mai există niciun olar în zona noastră. Am primit sprijin financiar și am organizat ateliere educaționale, pentru început, pentru copiii din sat. Ulterior, atelierele au devenit foarte căutate, iar Centrul are acum și o societate, astfel că am putut să angajăm cinci salariați. Acum, vrem să atestăm meseria de modelator ceramică, să readucem interesul față de acest meșteșug. În ultimii cinci ani, copiii au devenit foarte interesați de partea de ceramică. Până în 2014, oamenii asociau meșteșugul acesta cu vârstnicii. Tinerii nu erau foarte interesați sau erau puțini care se gândeau la această meserie. Pe vremuri, olarii aveau funcții respectate și înalte în sat. E un meșteșug renăscut în 2014, când am început să mărim numărul produselor, al informațiilor. Ne dorim să angajăm cât mai mulți oameni pentru ca lucrul să fie mai eficient”, spune Nadia Codreanu, președintele Centrului Cercetășesc Nocrich.
Atelierele, cerute și în pandemie
Centrul beneficiază de o suprafață de un hectar, pe care organizează fel de fel de activități. Înainte de pandemie – spun reprezentanții Centrului – curtea era plină de oameni dornici să învețe cât mai multe despre tradiția olăritului.
„Cu toate acestea, și în pandemie au fost cerute astfel de ateliere. Oamenii aveau nevoie de activități diverse, de o ieșire în natură”, spune Nadia.
Alături de localnici, sibieni și voluntari din diferite zone ale țării, sunt și tineri de peste granițe care au venit să descopere România și datinile sale. Centrul are voluntari din Franța, Germania, Spania și chiar din Costa Rica ori Statele Unite ale Americii.
Cum s-au transformat trei zile în șapte ani
Ajutor de nădejde în cadrul Centrului este olarul Csaba Balint, din Miercurea Ciuc. Ne-a povestit că a fost invitat, pentru trei zile, la un atelier al cercetașilor. „Acele trei zile s-au transformat în șapte ani. Cred că sunt printre veteranii Centrului. Mi-a plăcut de prima dată aici”, spune Csaba, ce s-a mutat la Nocrich și și-a construit, în curtea Centrului, o iurtă mongoleză în care spune că se simte foarte bine.
„Nu renunț la visuri niciodată!”, explică acesta.
De asemenea, își amintește că, în 2014, a refăcut, după 65 de ani, simbolul cocoșului pe acoperiș.
„Cocoșul a fost folosit de sași pe vârful caselor. Motivul acesta se folosește și acum. Când am ajuns aici am auzit că ultima dată fusese făcut astfel cu 65 de ani în urmă”, mai spune Csaba.
300 de locuri de camping, obiectivul major
Nocrich Scout Center – H.C. Habermann este un centru de tineret conectat la comunitatea locală și tradiții, funcționând într-un mod stabil și durabil, oferind o platformă educațională și programe de voluntariat pentru cercetași și un public larg. Până în 2023, spun reprezentanții Centrului, aici, vor fi 30 de locuri de cazare în interior și 300 de locuri de camping.
Iubitor al tradiției românești pe care a descoperit-o acum câțiva ani este și Makcim Fernandez Samodaiev, muzician în cadrul Filarmonicii de Stat Sibiu și inițiator al Stagiunii Camerale Florescu-Fernandez & Friends.
„Veniți la Nocrich așa cum am venit eu și am descoperit o lume inedită și un meșteșug necunoscut. O să vin și cu copiii mei!”, este mesajul artistului, ambasador al campaniei „Produs în Sibiu”.
Cei care vor să afle mai multe despre Centrul Cercetășesc Nocrich pot accesa pagina oficială www.nocrich.scout.ro sau pe cea de Facebook, unde se regăsesc informații despre activitățile ce vor fi derulate în următoarea perioadă.
