fbpx
Connect with us

Produs în Sibiu

„Profesorul de cozonaci” deslușește ingredientele rețetei de succes: „Secretul constă în răbdare și eliminarea oricărui gând negativ!”

Andra Marinescu

Published

on

Profesor de istorie și limba și literatura germană, Ștefan Tudor este cunoscut pentru pasiunea sa la care se revine ori de câte ori are timp liber: cozonacii plămădiți artizanal. Dascălul, care predă elevilor de la Școlile Gimnaziale „Nicolae Iorga” și „I. L. Caragiale” din Sibiu, se destinde, când nu e la catedră sau în fața laptopului susținând ore online, în bucătărie. 100% ardelean, după cum însuși spune, de cinci ani s-a mutat în localitatea aflată la circa jumătate de oră distanță de Sibiu, Apoldu de Sus. Aici, într-o bucătărie cu pereți istorici, ce datează în jurul anilor 1890, dă viață unor cozonaci cu suflet pe care prietenii și cunoștințele îi așază pe masă la orice sărbătoare și nu numai.

Pe Ștefan Tudor l-am cunoscut într-o dimineață de aprilie, când ne-a întâmpinat, voios, în poarta casei sale. „Haideți că am frământat aluatul! Bine ați venit!”, ne spune sibianul, invitându-ne în bucătăria sa rustică.

Advertisement

Glumeț, deschis și plin de optimism, începe să ne povestească, în timp ce își pregătește de zor cozonacii pentru coacere.

Ștefan Tudor are 39 de ani și este, de meserie, profesor. De ceva timp, prietenii îl numesc și „profesorul de cozonaci”, pentru că, acum zece ani, și-a descoperit o pasiune pe care își dorește să o transforme într-un mod de viață.

„Cozonacii artizanali reprezintă o pasiune. Îmi place foarte mult forma în care am dezvoltat-o. La început, am făcut doar pentru mine, apoi pentru familie, prieteni. Așa, a luat naștere o pasiune mai extinsă. Nu mai făceam doar doi-trei cozonaci. Ci chiar 20-30, în funcție de solicitările prietenilor”, își începe povestea Ștefan Tudor.

Advertisement

Originile pasiunii sale

Mărturisește că și-a descoperit pasiunea pentru cozonaci în urmă cu zece ani, când era în Germania și își scria lucrarea de doctorat. „Am simțit să fac ceva cu mâinile, pentru că, după 10 – 12 ore în care citești și scrii, simți nevoia să faci ceva fizic. Și așa, am descoperit echilibrul acesta de care oamenii au nevoie și de care alții uită. Nu există specialiști sau oameni care să facă 100% un singur lucru fie fizic fie intelectual”, spune Ștefan.

Acesta își amintește și poznele trăite odată cu primii cozonaci, frământați și creați peste granițe. „E cea mai haioasă poveste! Nu mai lucrasem niciodată cu aluat cu drojdie.

Advertisement

Eram la început, cred că făcusem două plăcinte cu mere până atunci. Cumva, mi s-a estompat memoria de când făcea bunica mea cozonaci. Și am uitat regula de bază: când lucrezi cu aluat cu drojdie, îl formezi la o dimensiune care să acopere maximum jumătate din tavă ca înălțime. Evident că m-am încântat, am luat mai mult aluat decât trebuia, am umplut și mai bogat decât trebuia. Aveam un cuptoraș mic cu ușă de sticlă, mobil, pentru două tăvi de cozonac. Și am băgat eu cozonacii supradimensionați și eram încântat de cum cresc la temperatură, după care ei nu s-au mai oprit până nu mi-au deschis ușa de la cuptorul mobil. Ei voiau să evadeze. Au fost foarte gustoși, însă”, povestește, amuzat, dascălul.

Spune că pasiunea pentru bucătărie își are originile în copilărie, părinții săi insuflându-i această dragoste de mic. Tatăl său, născut în Colun, se ocupa de felurile principale ale mesei, iar mama sa, din Buia, era specialistă în dulciuri și prăjituri. „Părinții noștri au încercat întotdeauna să ne atragă în activitățile lor. Eu eram răsfățatul casei. După ce mama gătea, eu eram cel care lua lingura, de exemplu, și curățam bolul de măr călit necesar pentru prăjitura cu mere”, povestește Ștefan Tudor.

„Nu am ajutor în bucătărie. Doar optimismul meu”

Advertisement

În urmă cu cinci ani, a decis să se mute la țară. Și-a descoperit dragostea pentru „acasă” în localitatea aflată la aproximativ 30 km distanță de Sibiu, în Apoldu de Sus. Aici, și-a luat pasiunea mult mai în serios și a devenit cunoscut în zonă pentru unii dintre cei mai gustoși cozonaci, plămădiți artizanal. Secretul celui mai bun cozonac este, spune aceasta, răbdarea. În aceeași măsură, și optimismul: „Nu am ajutor în bucătărie. Doar optimismul meu. Secretul constă în răbdare și eliminarea oricărui gând negativ. Și să fii foarte binedispus când ești în bucătărie!”.

De asemenea, alte ingrediente-cheie pentru un cozonac gustos le reprezintă produsele locale, pe care le cumpără de la producători din zonă. Folosește 950 de grame de aluat și 450 de grame de umplutură. Cel mai cerut cozonac este „Cozonacul casei”, care are de toate: de la nuci, la rahat, stafide și alte ingrediente secrete ale bucătarului.

Când vine vorba despre recordul său în materie de cozonaci, mărturisește că, într-o, zi a reușit să facă 20 de bucăți: „M-am apucat la 7 dimineața și am stat până la 1 noaptea în bucătărie. Totul manual! Am făcut 20 de cozonaci. Cozonacul e mai mult decât pasiune. Îmi doresc, cumva, să fie un mod de a trăi”.

Advertisement

La final, Ștefan Tudor mărturisește, pe același ton glumeț, și că este un pic egoist. „Cel mai fain moment este atunci când, după ce dau cozonacii celor care i-au dorit, mă întorc acasă și intru în camera unde au fost depozitați. Sunt un egoist. Sufletul cozonacilor rămâne la mine în cameră. Este un miros divin acolo, ce ține chiar și câteva zile!”, încheie sibianul.

Unde găsim unii dintre cei mai buni cozonaci artizanali din județul Sibiu

1. Ștefan Tudor – Apoldu de Sus

Advertisement

2. Brutăria La Muma – Dudy Presecan Mândra

3. Brutăria Luijza – Hosman

4. Brutăria Turean – Șura Mică

Advertisement

5. Maria Ranf – Alămor

6. Brutăria 5 Pâini și 2 Pești – Sibiu

7. Mariohr – Sibiu

Advertisement

8. Atelier Coobica – Sibiu

9. Băcănia Albota – Sibiu

10. Sibiu Food Hub – Sibiu

Advertisement

11. Petit Patis – Sibiu

12. Grain de Ciel – Sibiu

13. Brutăria Iacobini- Sibiu

Advertisement

14. Alex Laboratory – Sibiu

15. Sucre – Sibiu

16. Simpa – Sibiu

Advertisement

17. Boromir – Sibiu

18. Misam – Sibiu

19. Vitoșa – Sibiu

Advertisement

20. Mândra – Sibiu

Advertisement

Produs în Sibiu

Povestea baciului Ilie Cerciu: rețeta brânzei de burduf, viața la stână și orele de mers prin munți, spre casă

Andra Marinescu

Published

on

La aproape 1.800 metri altitudine, natura prinde aripi și poveștile reale sunt parcă desprinse din basme. Cântecul păsărilor, susurul apei împletit cu verdele brazilor, peste care se aude glasul a sute de oi la răsărit “sună” ireal pentru a fi trăite la nesfârșit, în fiecare zi. Acest lucru este posibil pentru ciobani, o meserie aparte, practicată doar de cei care poartă în suflet dragostea pentru tradiție și oierit.

Personajul principal al poveștii noastre de astăzi este Ilie Cerciu, din Râu Sadului, cel căruia i-am trecut pragul, recent, datorită campaniei noastre “Produs în Sibiu“, pentru a ne desluși câteva dintre tainele brânzei de burduf, pregătită cu trudă și pasiune la stâna pe care o are pe munte, în Vârful Panta.

Advertisement

O astfel de experiență pe munte, într-un cadru tradițional, nu poate începe mai târziu de răsăritul soarelui. Am pornit la drum, zilele trecute, alături de echipa “Produs în Sibiu” la o oră la care luna își făcea de cap fastuoasă pe cer. “Înarmați” cu toate cele necesare, cu apă, sandvișuri și bună dispoziție, am parcurs cei câțiva kilometri până la Râu Sadului povestind despre aventura ce avea să înceapă în doar câteva clipe. Cele aproape 30 de minute au trecut iute, iar nerăbdarea de a descoperi viața ciobănească m-a făcut să mă gândesc că cei 13 kilometri o să “zboare” imediat. Nu știam, însă, că această distanță o să se transforme în aproape două ore de mers cu o mașină de teren, pentru că stâna lui Ilie Cerciu se află la circa 1.800 metri altitudine. Astfel, din centrul satului, am pornit la drum alături de Daniel Minea, primarul comunei Râu Sadului, care ne-a fost și ghid în această experiență.

Am străbătut văi de poveste, peisaje de basm și alături ne-a fost, în tot acest traseu, verdele crud al munților. La stână, am fost întâmpinați de Fetița și cei zece “Bălani”, așa cum îi numesc ciobanii de aici pe câinii care apără oile. Păreau fioroși, ceea ce ne-a făcut să întârziem cu coborâtul din mașină, dar Ilie Cerciu le-a tradus, cumva, că suntem oameni de bună credință. Și s-au potolit, drept pentru care, după doar câteva minut,e am devenit cei mai buni prieteni.

Ceasul bătea aproape ora 6

Advertisement

… când baciul Ilie Cerciu și ciobanul său, Vasile, au anunțat că trebuie să mulgă oile, pentru ca animalele să plece la păscut. “Haideți că avem treabă! Aici nu se stă!”, ne spune baciul, zâmbind și mergând direct în staul pentru a-și începe treaba. Cei doi nu sunt singuri, Vasi, un copil de aproape 11 anișori, fiindu-le de mare ajutor când vine vorba despre oierit. Am aflat că vrea să ducă mai departe tradiția familiei, pentru că tatăl său a fost cioban. Totodată, mai are un gând: să își cumpere un telefon mobil. “Poate reușesc să strâng bani să îmi iau unul. Să mă joc, să mă uit pe Internet”, spune Vasi.

După mulsul oilor, ciobanul Vasile se pregătește să plece cu ele pe plaiurile apropiate. Are un chip ce duce imediat cu gândul la tradiție, la rustic și frumusețea țăranului autohton. Intru în vorbă cu el și prima curiozitate a mea se leagă de viața la stână. “Vă place?”, întreb. “Foarte bună viața la stână! E frumoasă! Mă culc pe la 10-11, mă trezesc la 3. Prima zi e mai grea, dar apoi te înveți!”, spune ciobanul.

Zilele petrecute cu oile trec repede, mai spune nea Vasile. Mioarele sunt ascultătoare și înțeleg orice gest al ciobanului. “Sunt cuminți, ascultătoare! Că doar sunt crescute de mine! Un cioban trebuie să se priceapă la oi, să fie răbdător, calm și să știe cum să vorbească cu ele!”, încheie ciobanul, plecând cu sutele de oi și cei zece “Bălani”, în frunte cu Fetița.

Advertisement

Ciobănia, moștenire de familie

După ce oile au plecat, baciul Ilie Cerciu se mută cu treaba în stână. Prima imagine pe care o am când îi trec pragul este cea a ceaunului cu omletă și mămăligă, din care ne invită să gustăm. “Asta e mâncarea noastră!”, spune baciul.

Dacă nea Vasile este cu oile prin munți, baciul trebuie să facă brânza.

Advertisement

“Prima dată mulgem oile, după care se strecoară laptele, îi dăm cheagul… Lăsăm o oră- o oră și un sfert. Dacă îl lăsăm prea mult, nu mai iese brânza care ar trebui. Apoi îl zdrobim și îl lăsăm zece minute să se așeze. E gras oricum, dar din iulie, august, devine mai gras. Ajută grăsimea la brânză, că dacă e mai grasă e mai bună, mai dulce, are alt gust. Aia e brânză de munte! Laptele e gras aici! Altfel, ar face toți brânză. Brânza originală de munte e cea… de la munte”, povestește baciul.

După ce a terminat de făcut brânza, baciul se apucă de gătit. “Că vine ciobanul și trebuie să mănânce!”, adaugă Ilie Cerciu, spunând că în jurul orei 17 oile se întorc la stână.

Când i se încheie rândul la stână, pleacă acasă, în Râu Sadului, pe jos. Străbate munții la pas, avându însoțitor doar calul pe care așează desagii cu brânza de burduf. Până în sat, face aproape șase ore. “Dar e frumos!”, adugă baciul.

Advertisement

Și îl lăsăm să își continue treburile, pentru că “aici muncim întruna. Nu e de stat!”, după cum adaugă baciul. Ei bine, noi ne întoarcem cu mașina spre casă. Mai rapid, dar cu o experiență de neuitat în suflet.

Brânza de burduf realizată de Ilie Cerciu este cunoscută în Mărginimea Sibiului și nu numai, iar cei care vor să-i guste produsul pregătit la 1.800 de metri altitudine pot să îl caute pe pagina de Facebook Ilie Cerciu, la numărul de telefon 0737081599 sau în satul natal al acestuia, pentru că toată lumea îl cunoaște.

Lista cu producători Brânză de Burduf de munte:

Advertisement


Cerciu Ilie
Cerciu Rusalim
Blezu Mihai Bucur
Răduț Ion Mihai
Cerciu Nelu Iulian
Poplăcean Nicolae
Cândea Georgeta

Advertisement
Continue Reading

Produs în Sibiu

CETA Sibiu, o poveste născută din plante acum un sfert de secol și “relatată” cu entuziasm: “E combustibilul a tot ceea ce împinge această firmă mai departe!”

Andra Marinescu

Published

on

Când entuziasmul este pe primul loc, lucrurile frumoase se întâmplă necontenit. Iar dacă se mai adaugă multă energie, dragoste și pasiune, putem spune că este vorba de binecuvântare. Acum aproape un sfert de secol, în anul 1995, la Sibiu, plantele prindeau putere. Cu siguranță mulți sibieni și români de pretutindeni cunosc produsele CETA, dar puțini sunt cei care știu că acestea iau viață într-o fabrică de pe strada Lemnelor din orașul de pe Cibin. Născută dintr-o îndelungată tradiție de familie, compania este condusă, astăzi, de Lucia Goreaev, care, în urmă cu mulți ani, a decis să își lase meseria de inginer energetician și să ducă mai departe pasiunea mamei sale.

CETA a pornit de la faimosul unguent de gălbenele, în 1995, care a fost printre primele produse de gen din țară.

Advertisement

“Firma este din 1995 și a pornit cu o idee formidabilă a mamei mele, care a fost farmacistă. Din păcate, a plecat mult prea repede dintre noi și a fost un moment în care am stat să mă gândesc – eu fiind inginer energetician – ce fac mai departe: încerc să mă duc pe partea de creație într-o zonă pe care nu o cunosc, dar care mi se părea formidabil de interesantă, sau rămân la meseria mea de inginer energetician, pentru că eu eram angajată la acel moment la Uzina Electrică. Au trecut foarte mulți ani de atunci, timp în care am crescut foarte mult și firma și eu și am învățat extraordinar de multe lucruri din activitatea zilnică de producție și creație”, povestește Lucia Goreaev.

Cu multă muncă și nopți nedormite, Lucia și cele 13 doamne ale sale ce sunt angajate în CETA valorifică proprietățile curative ale plantelor medicinale tradiționale românești.

“Am crescut treptat, organic, nu a fost vorba despre o creștere bruscă. Totul a fost cu multă bătaie de cap. Dar eu cred că, în viață, lucrurile importante așa se obțin. Și cele care sunt cu adevărat valoroase sunt cele în care îți pui energia și o parte din sufletul tău”, explică Lucia.

Advertisement

Produse testate luni în șir…

Niciun produs nu ajunge pe piață înainte de a fi testat luni în șir de aceasta. Fie că e vorba de mâini, față sau păr. “Pun suflet în tot ceea ce fac. Și îmi doresc ca această intenție de a face bine să fie care care este transmisă mai departe și consumatorului meu. Îmi doresc ca acest lucru să se simtă. Produsele sunt reduse la esența lor terapeutică. Asta înseamnă că îmi doresc să fie produse care să facă bine, să fie experiență senzorială, să îți facă plăcere să le folosești”, mai spune antreprenoarea care are, în biblioteca din biroul său, primele produsele create din fiecare gamă.

Care este “secretul” din spatele CETA

Advertisement

Viziunea din spatele CETA se regăsește în dorința de a face bine. Lucia Goreaev consideră că entuziasmul noilor idei este cel care o face să își înceapă fiecare zi cu zâmbetul pe buze.

Fiecare produs este o mândrie, pentru că în spatele său stau luni întregi de multă muncă și migală. De exemplu – spune Lucia – pentru gama de bicarobnat a lucrat aproape zece luni, “deci ca o sarcină normală”, după cum a completat zâmbind, reieșind un șampon, gel de duș și gel intim. Aceasta este prima gamă de cosmetice cu bicarbonat din România.

“Într-o piață în care abundă șampoanele, de exemplu, noi am lucrat atât de mult pentru că mi-am dorit ca acel produs să fie perfect în viziunea mea. Apoi, a urmat gama vegetală cu bicarbonat. Toată lumea mi-a spus că nu are cum să iasă așa cum vreau eu. Eu am zis că nu se poate, că îmi va ieși. Am lucrat un an și jumătate, dar acum sunt foarte mândră de rezultatul muncii mele. Această dorință de a obține produse simple are în spate o muncă formidabilă care niciodată nu se vede, dar sper că se simte. Secretul muncii mele, pe care mă străduiesc să îl dau mai departe și fetelor, este entuziasmul. El se află în spatele a tot ceea ce fac. Altfel, nu pot să funcționez. Este combustibilul a tot ceea ce împinge această firmă mai departe”, spune Lucia.

Advertisement

Produsele CETA sunt apreciate la nivel național, iar conducerea companiei primește frecvent feedback-uri pozitive, ceea ce o ajută să meargă mai departe cu optimism. “Feedback-ul este foarte bun. Cine începe să folosească o dată produsele rămâne consumator. Mai primim telefoane de mulțumire din țară și conștientizăm încă o dată că merită stresul și munca”, povestește antreprenoarea.

Efectele pandemiei

Dacă în unele sectoare pandemia de COVID-19 a făcut ravagii, în fabrica de pe strada Lemnelor nu s-a făcut simțită așa cum era de așteptat. Deși au scăzut vânzările anul trecut, doamnele au venit în continuare la serviciu pentru a crea noi produse care să încânte publicul.

Advertisement

“Peste pandemie am trecut cu același entuziasm, cu recunoștință și mândrie. Anul trecut, noi am lucrat tot timpul. Activitatea de producție a continuat și ne-am dat seama cât de noroacoase suntem pentru că putem face acest lucru, în condițiile în care atât de mulți au stat acasă și au avut probleme majore. Bineînțeles, vânzările au scăzut, activitatea a încetinit un pic, dar am realizat cât de binecuvântate suntem”, adaugă Lucia.

Produsele CETA se găsesc în magazinele naturiste, în farmacii, în rețeaua de magazine Transagape, SIMPA, Auchan și CORA. Detalii despre produse se găsesc și pe pagina de Facebook CETA SIBIU, dar și accesând www.ceta-sibiu.ro.

Advertisement
Continue Reading

Produs în Sibiu

Zmeura din curtea bunicii s-a „mutat” la Săliște

Andra Marinescu

Published

on

Vara nu vine numai cu mult așteptata vacanță pentru copii, ci și cu redescoperirea copilăriei petrecute în curtea bunicii. Mirosul de caise, mure, afine și zmeură face un arc peste timp și ne transpune în anii în care nu aveam nicio grijă. Decât aceea de a ne juca de dimineață până seară și a ne înfrupta din bunătățile ce le găseam la fiecare pas… Astăzi vom povesti despre unul dintre gusturile copilăriei, și anume cel al zmeurii. E greu să reziști fără să “furi” măcar un astfel de fruct atunci când ai în față chiar și câțiva butași de zmeură. Dar ce faci când o plantație de aproape 20 de ari te provoacă să mănânci cât poți și să culegi pentru poftele de acasă?


Povestea noastră de astăzi face popas în Mărginimea Sibiului, acolo unde tradițiile se îmbină de minune cu bucatele ardelenești. Nu vom vorbi despre tradiționalul bulz ciobănesc și nici despre dulciurile pregătite de gospodine, ci despre plantația bio de zmeură îngrijită cu multă migală de Adrian Budrală. Se știe că sibienii iubesc produsele locale, iar când vine vorba despre o gustare ei preferă să dea o fugă la oamenii locului, acolo unde știu că vor găsi calitate și sănătate.

Advertisement


Zmeura din „Capitala Spirituală a Mărginimii Sibiului”


Plantația lui Adrian se află la marginea “Capitalei Spirituale a Mărginimii”, așa cum este denumit orașul Săliște, de la aproximativ 30 de kilometri distanță de Sibiu.
Totul a început din pură pasiune și din dorul de gustul copilăriei.
“Această plantație își are originile în curtea bunicii. Aveam acolo zmeură în copilărie și de fiecare dată mă înfruptam cu drag. Până acum câțiva ani. Încă mai erau câțiva butași și culegeam zmeura pentru cei dragi. Le duceam și colegilor de serviciu, pentru că îmi tot cereau, spunând că e foarte bună. Apoi, alți colegi din alte birouri… În 2015 m-am gândit să extind plantația și să fac eu una mai mare pe terenul pe care îl aveau aici părinții mei”, povestește Adrian.
Pentru acesta, lucrul în plantația de zmeură este o relaxare, iar dacă face ce îi place nu simte că muncește nicio clipă. “Nu mi s-a părut greu deloc. Am grijă de zmeură alături de părinții mei. Noi venim de la țară și suntem obișnuiți cu munca”, a mai spus Adrian.


Copilăria, „comandată” și „livrată” acasă în aceeași zi

Advertisement


De câțiva ani, livrează copilăria tuturor sibienilor care o doresc acasă. De regulă, culege și 400 de kilograme de zmeură pe sezon. Dacă 2020 a fost un an dificil pentru toate domeniile, plantația lui Adrian nu a avut de suferit. Sălișteanul a avut grijă, cum a făcut și în alți ani, de mica sa afacere, iar comenzile i-au mers înainte.
“Noi ne-am văzut de treabă și în 2020, a fost bine. Pentru copii, îndeosebi, este o mare bucurie să vină la noi. Oamenii pot veni aici și să mănânce cât vor și să culeagă așa cum făceau când erau copii. Cei mici sunt foarte fericiți când ajung la noi. E o bucurie aparte să vezi că tu poți culege direct fructul”, povestește Adrian.
Cei care cumpără zmeură fie o mănâncă proaspătă, fie o folosesc pentru dulcețuri, siropuri, compoturi ori smoothie-uri.
Conform specialiștilor, consumul de zmeură are nenumărate beneficii. În primul rând, menține sănătatea cardiovasculară, apoi are proprietăți antiinflamatoare, este bogată în vitamina C, este benefică pentru diabetici și protejează cartilajele.
Pofticioșii de zmeură pot da o fugă la Săliște pentru a-și culege singuri fructele, în urma unei discuții telefonice cu Adrian – 0742152686. La acest număr de telefon se pot face și comenzi, fie telefonic, fie prin SMS ori mesaj pe WhatAapp.
Un kilogram de zmeură costă 20 de lei, iar livrarea este gratuită în Sibiu și împrejurimi. Informații suplimentare pot fi obținute și vizitând pagina oficială de Facebook Zmeura Sibiu.

Alte recomandări (Pagini de Facebook)

Zmeura Gura Rîului
Plantație Zmeură Cisnădie
Zmeura din Slimnic
Gradina Cu Zmeura Broșteni

Advertisement

Continue Reading
Advertisement
Advertisement
Advertisement

DELGAZ

Advertisement

Subiecte

ULTIMA ORĂ

CELE MAI CITITE