fbpx
Connect with us

Produs în Sibiu

Relaxare cu miros de lavandă, la 24 de kilometri distanță de Sibiu

Andra Marinescu

Published

on

Ce faci în weekend și cum te relaxezi? La 24 de kilometri distanță de Sibiu, ai parte de terapie pentru trup și suflet, îmbinată cu miresme divine de lavandă. Soții Elena și Dudi Presecan, care dețin și o brutărie artizanală, au început, acum șapte ani, să planteze florile mov ce aduc o stare de bine și relaxare, în Mândra, pe un lan ce se întinde pe jumătate de hectar. Totul a pornit din dragostea pentru natură, iar astăzi cei doi oferă momente de neuitat vizitatorilor. De asemenea, rândurile de lavandă sunt o sursă de inspirație pentru nenumărați fotografi, găzduind sesiuni pentru diferite evenimente importante.

Cel mai bine este să te plimbi prin lanul de lavandă aproape de apusul soarelui. Atunci, căldura nu este sufocantă, iar peisajele sunt cu adevărat de poveste. Când și-au deschis mica afacere, soții Presecan nu se gândeau că vor avea un asemenea succes, mărturisind că, acum șapte ani, totul a pornit din dragostea pentru natură.

Am aflat povestea celor doi soți din comuna Loamneș alături de regizorul Bogdan Sărătean, ambasador al campaniei “Produs în Sibiu”.

“Noi suntem iubitori de natură. Fratele meu are o cultură de lavandă lângă Alba-Iulia și de la el a pornit ideea. Am avut terenul de la părinții soțului meu și întrunea toate condițiile pentru cultura de lavandă: e în pantă, are soare toată ziua – ceea ce este o condiție esențială pentru ca lavanda să înflorească. Este multă muncă, dar satisfacția de la sfârșitul zilei compensează absolut totul. Oricum, am fost curajoși că am început cu o plantație atât de mare”, spune Elena Presecan.

Chiar dacă avem parte de vreme frumoasă câteva luni bune pe an, în lanul de lavandă de la Mândra nu ne putem plimba decât maximum 30 de zile, cât florile mov sunt înflorite. Anul acesta, sezonul a început la finalul lunii iunie.

Pandemia a adus mai mulți vizitatori în lanul de lavandă

Dacă în unele domenii pandemia de coronavirus a făcut ravagii, pe lanul de lavandă a adus mult mai mulți vizitatori decât în alți ani. Într-o zi de duminică, pe câmpul mov din Mândra au sosit aproximativ 3.000 de oameni pentru a se bucura de mirosul lavandei și a se fotografia.

“În pandemie ne-am promovat mult. Ne-am gândit că oamenii au de respectat anumite reguli de distanțare social, dar pe lanul de lavandă acest lucru nu a fost o problemă. Am făcut o postare pe Internet pe care am distribuit-o în două grupuri pe rețelele de socializare și, într-o după-amiază, au venit la noi aproape 3.000 de oameni. Vizitatorii sunt foarte încântați că, după o zi de muncă sau în weekend se pot bucura de peisajele superbe de aici și de mirosul de lavandă”, spune Elena.

Beneficii și proprietăți

Lavanda este renumită pentru starea de relaxare pe care o insuflă. Studiile arată că mirosul florilor mov reduce stările de nervozitate, anxietate, neliniște, depresie sau chiar insomniile.

După ce vizitează lanul de lavandă de la Mândra, doritorii pot pleca acasă cu câte un suvenir, fie cu un buchet mov, fie cu uleiuri esențiale, apă de lavandă, siropuri ori săculețe artizanale ce pot fi utilizate pentru a alunga moliile sau pentru a reîmprospăta aerul.

Cei care vor să viziteze lanul de lavandă de la Mândra o pot face zilnic după ora 18, iar în weekend de la ora 15.

Informații suplimentare pot fi regăsite pe pagina de Facebook Lavandă sau obținute la numărul de telefon 0756 655 933.

Alte recomandări:
Lili Lila
Lavandă Sibiu
Lavandă Hermannstadt
Lavandă de Racovița
Lavandă purpurie
Chic Lavanda

Continue Reading
Advertisement
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Produs în Sibiu

Zmeura din curtea bunicii s-a „mutat” la Săliște

Andra Marinescu

Published

on

Vara nu vine numai cu mult așteptata vacanță pentru copii, ci și cu redescoperirea copilăriei petrecute în curtea bunicii. Mirosul de caise, mure, afine și zmeură face un arc peste timp și ne transpune în anii în care nu aveam nicio grijă. Decât aceea de a ne juca de dimineață până seară și a ne înfrupta din bunătățile ce le găseam la fiecare pas… Astăzi vom povesti despre unul dintre gusturile copilăriei, și anume cel al zmeurii. E greu să reziști fără să “furi” măcar un astfel de fruct atunci când ai în față chiar și câțiva butași de zmeură. Dar ce faci când o plantație de aproape 20 de ari te provoacă să mănânci cât poți și să culegi pentru poftele de acasă?


Povestea noastră de astăzi face popas în Mărginimea Sibiului, acolo unde tradițiile se îmbină de minune cu bucatele ardelenești. Nu vom vorbi despre tradiționalul bulz ciobănesc și nici despre dulciurile pregătite de gospodine, ci despre plantația bio de zmeură îngrijită cu multă migală de Adrian Budrală. Se știe că sibienii iubesc produsele locale, iar când vine vorba despre o gustare ei preferă să dea o fugă la oamenii locului, acolo unde știu că vor găsi calitate și sănătate.


Zmeura din „Capitala Spirituală a Mărginimii Sibiului”


Plantația lui Adrian se află la marginea “Capitalei Spirituale a Mărginimii”, așa cum este denumit orașul Săliște, de la aproximativ 30 de kilometri distanță de Sibiu.
Totul a început din pură pasiune și din dorul de gustul copilăriei.
“Această plantație își are originile în curtea bunicii. Aveam acolo zmeură în copilărie și de fiecare dată mă înfruptam cu drag. Până acum câțiva ani. Încă mai erau câțiva butași și culegeam zmeura pentru cei dragi. Le duceam și colegilor de serviciu, pentru că îmi tot cereau, spunând că e foarte bună. Apoi, alți colegi din alte birouri… În 2015 m-am gândit să extind plantația și să fac eu una mai mare pe terenul pe care îl aveau aici părinții mei”, povestește Adrian.
Pentru acesta, lucrul în plantația de zmeură este o relaxare, iar dacă face ce îi place nu simte că muncește nicio clipă. “Nu mi s-a părut greu deloc. Am grijă de zmeură alături de părinții mei. Noi venim de la țară și suntem obișnuiți cu munca”, a mai spus Adrian.


Copilăria, „comandată” și „livrată” acasă în aceeași zi


De câțiva ani, livrează copilăria tuturor sibienilor care o doresc acasă. De regulă, culege și 400 de kilograme de zmeură pe sezon. Dacă 2020 a fost un an dificil pentru toate domeniile, plantația lui Adrian nu a avut de suferit. Sălișteanul a avut grijă, cum a făcut și în alți ani, de mica sa afacere, iar comenzile i-au mers înainte.
“Noi ne-am văzut de treabă și în 2020, a fost bine. Pentru copii, îndeosebi, este o mare bucurie să vină la noi. Oamenii pot veni aici și să mănânce cât vor și să culeagă așa cum făceau când erau copii. Cei mici sunt foarte fericiți când ajung la noi. E o bucurie aparte să vezi că tu poți culege direct fructul”, povestește Adrian.
Cei care cumpără zmeură fie o mănâncă proaspătă, fie o folosesc pentru dulcețuri, siropuri, compoturi ori smoothie-uri.
Conform specialiștilor, consumul de zmeură are nenumărate beneficii. În primul rând, menține sănătatea cardiovasculară, apoi are proprietăți antiinflamatoare, este bogată în vitamina C, este benefică pentru diabetici și protejează cartilajele.
Pofticioșii de zmeură pot da o fugă la Săliște pentru a-și culege singuri fructele, în urma unei discuții telefonice cu Adrian – 0742152686. La acest număr de telefon se pot face și comenzi, fie telefonic, fie prin SMS ori mesaj pe WhatAapp.
Un kilogram de zmeură costă 20 de lei, iar livrarea este gratuită în Sibiu și împrejurimi. Informații suplimentare pot fi obținute și vizitând pagina oficială de Facebook Zmeura Sibiu.

Alte recomandări (Pagini de Facebook)

Zmeura Gura Rîului
Plantație Zmeură Cisnădie
Zmeura din Slimnic
Gradina Cu Zmeura Broșteni

Continue Reading

Produs în Sibiu

Nocrich, locul unde comunitatea “Produs în Sibiu” s-a conectat prin cultură

Andra Marinescu

Published

on

Pentru că pandemia a afectat majoritatea domeniilor din România, am venit în ajutorul micilor afaceri, în acest an, pentru a le arăta că noi, întreaga comunitate, suntem alături de cei care se ocupă de ele. Campania “Produs în Sibiu” este dedicată comunității sibiene, în principal, dar și celor care ne vizitează și au șansa să plece acasă cu amintiri. Toate produsele acestor oameni sunt realizate cu dragoste și pricepere iar acest lucru ne face să fim mândri de ei.

Pentru a marca succesul campaniei noastre, am decis să-i invităm alături de noi pe acești oameni care dau viață acestor produse minunate, pe plaiurile sibiene, dar și pe prietenii care au decis să ne susțină în demersul nostru.

“Comunitate prin cultură” s-a bucurat de o primire extraordinară la Nocrich și de o atmosferă pe măsură, în satul de pe Valea Hârtibaciului cu o istorie de sute de ani.

O zi cu soare și un final cu ploaie, dar mai ales multă nerăbdare de a ne bucura de cât mai mulți dintre prietenii „Produs în Sibiu” și de produsele locale, a fost cea în care ne-am adunat la Nocrich, un sat atestat documentar în 1263 și de o frumusețe aparte, în care priveliștile munților se îmbină perfect cu tradiția și dragostea de folclorul românesc.

Introducere în satul natal al lui Brukenthal

Ziua a început perfect, când oaspeții s-au adunat din Sibiu și din alte părți ale județului, în curtea Centrului Cercetășesc Nocrich, unde Nadia Codreanu, alături de echipa sa, ne-a fost gazdă.

Pentru a ne introduce în istoria Nocrich-ului, profesorul Achim Mihuleț ne-a făcut o scurtă dar concentrată prezentare a localității unde, acum trei veacuri, s-a născut baronul Samuel von Brukenthal, guvernatorul Transilvaniei. Multă lume știe că Nocrich-ul este cunoscut ca o așezare întemeiată de sași, dar cercetările arheologice menționează, pe raza satului, un topor neolitic din serpentin și mai multe monede grecești și macedonene. La școala din Nocrich, se păstrează, alături de alte obiecte adunate de prof. Achim Mihuleț, și două topoare neolitice și o greutate de fus (fusaiol). “Acestea sunt dovezi convingătoare, incontestabile, de locuire a acestor meleaguri, înainte de venirea sașilor. Colonizarea acestor locuri, pe care trăia o populație mai rară, s-a făcut prin susținerea ei de către regii maghiari Geza II, Bela III și Andrei II, în secolele XII- XIII. Lucrările documentate arată că primii coloniști ai acestor locuri au venit din Flandra (zonă aflată între Rin și Mosella). Modul de lucru al terenurilor comunității, conform sesiei flamande, stă la baza acestei constatări. În plus, și existența caselor de tip „conac” (Herrenhoffe) cu bază foarte largă întărește ideea venirii coloniștilor din această zonă. De aceea, la Nocrich, putem vorbi cel mult de o colonizare cu o populație germanofonă și nu de sași, care au venit din Saxonia. Cu timpul, s-a încetățenit, însă, denumirea de sași pentru mai toate grupurile etnice colonizate în perioada respectivă. Preotul Friedrich Müller (la Nocrich între 1869 – 1874) scria că, la 1349 este atestat Nocrich / Lesckirch – ca sediu al Scaunului săsesc, cu același nume. A urmat o perioadă de peste 200 de ani în care satele Alțâna și Nocrich și-au disputat sediul Scaunului. Era, de fapt, o luptă pentru putere între nobilii de origine maghiară (Gerendi, Horwath, Kesser) și patriciatul săsesc din Alțîna și Nocrich. De la 1588 sediul Scaunului rămâne definitiv la Nocrich până la desființarea Scaunelor și apariția „pământului regesc” (1876)”, povestește prof. Achim Mihuleț.

De Nocrich se leagă puternic și numele baronului Brukenthal. Bunicul lui, Demetrius Brekner, a fost ales jude regal la Nocrich, înainte de anul 1700. Tatăl lui Samuel von Brukenthal apare ca judecător de scaun. La 26 iulie 1721, se naște, din a doua căsătorie a lui Michael Brekner cu Susanne Konrad von Heydendorf (de origine nobilă, din Mediaș) mezinul familei, Samuel.

Ce își doresc oamenii locului

Și pentru că anul acesta se împlinesc300 de ani de la nașterea lui Samuel Brukenthal, localnicii și pasionații de istorie și-au propus să cerceteze cu atenție arhivele pentru a scoate la lumină mai multe detalii din viața familiei guvernatorului Transilvaniei (bunicul, tatăl, mama etc), și chiar să găsească mormintele bunicului și tatălui lui Samuel (probabil în actuala curte a Școlii Gimnaziale, după cum arată prof. Achim Mihuleț). În plus, ei vor să înceapă restaurarea, cu ajutorul specialiștilor, a casei numită „Brukenthal” și să pună în valoare „moștenirea lui Brukenthal” de la Nocrich.

Concert în Biserica din Nocrich

Și tot în biserica evanghelică din localitate, o clădire cu o istorie la fel de interesantă precum cea a întregii localități, cultura a fost la ea acasă. Cunoscutul artist Makcim Fernandez Samodaiev, ambasador al campaniei noastre, și fiica acestuia, Rafaela Fernandez Samodaiev, au susținut un concert unic, care a adus sub cupolele bisericii spiritul Filarmonicii Sibiu. Ajutați de minunații tineri cu suflet mare de la Centrul Cercetășesc Nocrich, care au pregătit Biserica pentru a-și primi oaspeții, concertul a fost răsplătit cu ropote de aplauze, așa cum îi stă bine unui moment artistic de clasă.

Spiritele s-au relaxat apoi, către ora prânzului, odată cu brunch-ul care a pus pe masa întinsă gustoasele mâncăruri pregătite de producătorii despre care v-am tot povestit în ultimele săptămâni. Și dacă cumva vă facem poftă, ei, bine, asta și vrem! Vă invităm să-i căutați și să le cumpărați produsele, pentru că merită din belșug.

Oaspeții noștri au putut gusta din brânzeturile și cireșele lui Ioan Săvescu (îl găsiți în Carrefour), din mezelurile de Avrig (Marcris), din ciocolata Chocodelice, deliciosul cozonac produs de Ștefan Tudor, profesorul din Apoldu de Sus, gustoșii obrăjori de vită, însoțiți de un piure de conopodă și limonadă de la Super Mama, pâini crocante și aromate, de toate felurile, de la “5 Pâini și 2 Pești”, suc de mere natural de la Cristian, au curs paharele reci ca gheața pline cu bere artizanală de la Nembeer, dar și siropuri și socată de la Minodora Herbei din Marpod, iar prăjiturile cu măr și lichiu cu varză de la Simpa, turta dulce de la Boromir, pesto divers și plăcinte, de la Aurora Șutea, și ceapa verde, sfeclă și măcriș de la Grădina Verde din Șelimbăr au completat de minune masa care ne-a lăsat pe toți dornici de vorbă, pe pajiștea verde din Centrul Cercetășesc din Nocrich.

După masa copiasă “Produsă în Sibiu”, ne-am reîncărcat bateriile cu o cafea bună de la Dallmayr Sibiu.

Pe lângă ambasadorii campaniei și de organizatorii acesteia, ne-au fost alături susținătorii proiectului, companiile și instituțiile care s-au alăturat să dea o mână de ajutor micilor afaceri la început de drum ori afectate de pandemia de coronavirus: Kromberg, Sitemani, Wenglor, IFM, Hendrickson, Fritzmeier, Continental, Desleeclama, Euroconf, THIMM, Simpa, Tursib, Soma, Algeco, Fabrica de consultanță, Muzeul Astra, Gama,  Boromir, CBS, CineGold, Super Mama, Mo’s Burgers și City FM.

În acest fel, micii producători, alături de familiile lor, s-au conectat cu partenerii care i-au susținut până acum de-a lungul campaniei “Produs în Sibiu”.

Am pornit pe “Drumul lui Gelu” și într-un tur la Centrul Cercetășesc Nocrich…

Ora 16 a bătut, apoi, cu un alt eveniment cultural, Octavian Lecca invitându-ne prin cartea sa să pornim pe “Drumul lui Gelu”.

De aici, invitații noștri au fost provocați să participe la un tur al Centrului Cercetășesc Nocrich & Ceramica de Nocrich, cunoscând mai bine activitățile derulate de membrii comunității.

Atelierul de olărit susținut de meșterul Csaba Balint a fost unul dintre numerele care au făcut această minunată zi să strălucească, mai ales că printre cei mai fericiți participanți la acest moment au fost copiii, încântați să vadă cum lutul prinde viață. Copiii s-au bucurat, de altfel, întreaga zi, până la epuizare, de spațiul plin de aer curat și minunile unei grădini sibiene, pe malul micului pârâu care străbate centrul. Jocuri de societate, tras cu arcul, târgul de cărți și de dorințe sunt doar câteva dintre activitățile la care au participat cei mici, alături de cei mari, iar râsetele lor au animat întreaga zi petrecută în curtea Centrului din Nocrich.

Spre înserate, cei care au răspuns afirmativ invitației noastre au fost provocați să creeze “gulguțe”, acele forme origami din hârtie reciclată pentru lumânări, pregătind, astfel, Festivalul Luminii ce avea să înceapă la ora 20, pe muzica de chitară a cercetașilor la un foc de tabără.

Ploaia de după-amiază a plecat așa cum a venit, spălând un pic arșița zilei de vară și ridicând în aer inegalabilul miros de pâmânt reavăn. Drumul spre casă a fost mult mai anevoios decât a fost cel de dimineață, la venire, însă bucuria unei zile petrecute altături de prieteni a fost mai presus decât orice.

Continue Reading

Produs în Sibiu

“NO! HAI” în Piața Mică, unde tradiția e la ea acasă

Andra Marinescu

Published

on

Cine spune “tradiție” și “Sibiu” se duce, imediat, cu gândul la Andreea Ciortea, o sibiancă ce a crescut printre poveștile bunicilor din Sibiel și Apoldu de Jos și s-a îndrăgostit de costumul popular încă din copilărie. De-a lungul timpului, a inițiat numeroase proiecte dedicate tradiției și portului, iar astăzi spune “No! Hai” în Piața Mică nr. 3 unde autenticitatea satului românesc poate fi admirată sau chiar luată acasă, cumva, odată cu iile confecționate aici. A pornit acest proiect acum patru ani, alături fiindu-i o echipă de trei doamne talentate care cos cu dragoste pentru sibienii și turiștii care vor să descopere frumusețea portului nostru.

Andreea a făcut întotdeauna ce a iubit, iar în centrul activității sale stă dragostea pentru tradiție. IA Sibiu și “No! Hai” sunt doar două dintre proiectele care duc numele Sibiului în toată lumea.

Pe lângă iile cusute manual și cu migală, în atelierul și magazinul Andreei se regăsesc și tricouri inscripționate cu mesaje în grai ardelenesc. “Tulai, Doamne!”, “Șezi blând”, “Dacă-i musai”, “Răsb(∅)im împreună” și “Mai cu talent” sunt doar câteva dintre vorbele auzite în Ardeal și iubite de oamenii care îi trec pragul Andreei.

Am zis că o să cos atâtea ii până văd tot Sibiu îmbrăcat în ii!”

Cele trei doamne ce sunt alături de Andreea în acest proiect sunt Eugenia Turlea, Adriana Constantin și Dida Moraru. “Am cusut prima dată în școala primară, după care mi-am reamintit când am venit aici, acum patru ani”, spune doamna Dida.

La rândul ei, Adriana Constantin mărturisește că nu mai știe data exactă când a pus acul în mână, dar e sigură că dintotdeauna a tricotat. “Pe vremea lui Ceaușescu îmi făceam încă un salariu din asta”, adaugă aceasta.

Apoi, Eugenia Turlea ne destăinuie, de asemenea, că poartă dintotdeauna dragostea pentru tradiție în suflet și că întotdeauna i-a plăcut să coasă ii. “Îmi amintesc că ai venit într-o zi în atelier și mi-ai zis că, dacă cineva nu te-ar mai lăsa să coși, ai muri”, îi spune Andreea.

“Da, mie întotdeauna mi-a plăcut să cos, să îmi fac ținutele. Ia de Sibiu este pasiunea mea, pentru că eu sunt născută în această zonă. Am poze cu mine copil îmbrăcată în costum din Poiana Sibiului. Am zis că o să cos atâtea ii până văd tot Sibiul îmbrăcat în ii de Sibiu. Ce superbă e o femeie în ie! Își ia o pereche de blugi și o ie… Eu simt că sunt cea mai deosebită în ie!”, îi răspunde doamna Eugenia.

„Atunci când am ceva tradițional pe mine, știu de-a cui sunt!”

Andreea spune că are echipa pe care și-a dorit-o dintotdeauna. “Hainele create de voi sunt încărcate cu bucuria voastră. După patru ani, pot spune că e echipa pe care îmi doresc să o mai am alături de mine cel puțin 40 de ani”, adaugă Andreea.

“No! Hai” a pornit din ideea de a duce mai departe tradiția, îmbinată cu modernismul.

“Când am pornit Ia Sibiu “No! Hai” a fost să gândim realist și pragmatic, să înțelegem ce sunt industriile creative și să ne putem da de lucru și să trăim frumos făcând ce ne place. Aici suntem într-un mic atelier care are spațiu de creație, magazin și galeria de artă unde sunt piese țărănești vechi din colecția unei minunate prietene care ne zâmbește din ceruri acum. Cu ea am început Ziua Iei în 2014. Ia ne arată că lucrurile sunt aici și acum, regăsind piesele vechi și reinterpretând modele. Poate țineți minte vacanțele la bunici când cineva te întreaba pe stradă: “Tu, copilă, tu de-a cui ești?”. Ei, atunci când am ceva tradițional pe mine, știu de-a cui sunt!”, povestește Andreea.

Zeci de ore de muncă, în spatele unei ii

O ie cusută de doamnele sale implică zeci de ore de muncă. De obicei, cel mai mult se lucrează iarna, când vremea ne ține mai pe toți în case. 

“Depinde și de starea pe care o avem. De exemplu, iarna stai mai mult în casă cu radio deschis, muzică bună și merge mâna. Durează vreo două săptămâni o ie. Primăvara, vara, durează și trei săptămâni. Sunt zile când eu cos și nouă ore, alteori cinci ore”, adaugă doamna Eugenia.

Cum s-a simțit pandemia în Piața Mică nr. 3: “Nu am lăsat acum din mână!

Magazinul din Piața Mică este dinamic și frecventat de turiști îndeosebi în lunile de vară. Andreea povestește că străinii care vizitează orașul de pe Cibin sunt fascinați de tradiția românească și aleg să plece cu un suvenir pe care să îl poarte și să îl prezinte cu mândrie și acasă la ei.

“Întotdeauna am avut această problemă a sezonalității, pentru că lunile în care Sibiul este animat de foarte multe proiecte culturale reprezintă un plus pentru partea comercială, artistică. În aprilie – octombrie, avem numeroși turiști fascinați de poveștile pe care Sibiul le spune. Undeva, și spațiul acesta spune o poveste a Sibiului, nu doar una tradițională, ci și una contemporană”, spune Andreea.

2020 a fost un an greu pentru turismul românesc, iar “No! Hai” a avut, de asemenea, o perioadă dificilă. 

“În pandemie am avut mai multe luni de pauză, pentru că, anul trecut, când ne pregăteam de sezon, am închis. Dar nu am lăsat acul din mână. Chiar dacă am stat acasă, s-a lucrat de acasă. Ne-am pregătit să avem două luni de sezon, atât cât a fost permis anul trecut. Aș minți să spun că a fost un an ușor, dar am avut liniștea de a face lucrul pe care îl iubesc cu cea mai frumoasă echipă.  Am fost câteodată tentată să renunț la speranță. Și nu am făcut-o pentru că atunci când am avut nevoie m-am trezit cu telefoanele doamnelor mele spunându-mi: “Noi suntem aici și te ajutăm!”. Nu e o afacere, e un proiect care ne ține mințile întregi, un proiect despre prietenie, despre o comunitate regăsită, despre colege care și-au regândit meșteșugul sau au început să coasă. E o căsătorie cu respectul, înțelegerea, adevărata toleranță și cu o comunitate pe care o construiești de-a lungul timpului”, mai spune Andreea.

“No! Hai” este deschis în Piața Mică nr. 3 și poate fi vizitat și online, accesând paginile de Facebook NO’ HAI și Romanian Design – Concept Store.

II din Sibiu
Romanian Design – IA românească
Muzeul ASTRA – Magazin de suveniruri
Metropolis

FOTO: Rareș Helici

Continue Reading
Advertisement
Advertisement
Advertisement
Advertisement

Subiecte

ULTIMA ORĂ

CELE MAI CITITE