Tineri, bătrâni și chiar copii ajung să fie tot mai des în ultima perioadă, victime ale depresiei. Organizația Mondială a Sănățății estimează că peste 350 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie, iar până la finele anului 2020 va constitui una dintre principalele cauze de dizabilitate la nivel global. Care sunt simptomele pe care le întâlnim în episoadele depresive, ce modalități de tratament există și cum putem preveni instalarea acestei boli, ne spune dr. Ciprian Băcilă, medic psihiatru, director medical în cadrul Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” Sibiu.
OMS atrage atentia că până în anul 2020 depresia va fi a doua cauză de mortalitate și dizabilitate în lume, primul loc fiind ocupat de bolile cardio-vasculare, care provoacă decesul a 17 milioane de oameni anual. Explicați-ne pentru început, ce numim „depresie”?
Termenul “depresie” aș putea spune că este inadecvat, deoarece acesta se referă la o singură boală, pe când depresia are o serie de manifestări clinice, fiind mai potrivită sintagma “tulburări depresive”. Este normal ca în viața nostră să experimentăm momente de tristețe în timpuri de restriște, tristețea, ca și bucuria, făcând parte din firescul vieții noastre. În schimb, dispoziția depresivă este componentă a unor sindroame psihiatrice și, de asemenea, în mod normal, o găsim și în anumite boli somatice (de ex. hepatita cronică, în boli neurologice, boli cardio-vasculare etc.) .În tulburările depresive/”depresia” vorbim despre starea mintală caracterizată prin sentimente de tristețe, singurătate, disperare, scăderea stimei de sine, la care se asociază comportament inadecvat, retragere sociala, imposibilitate de îndeplinire a atribuțiilor sociale și profesionale, însoțite și de insomnii și inapetență ( lipsa poftei de mâncare).
Care sunt primele simptome cu care se confruntă cei care suferă de depresie și cum evoluează ulterior aceasta boală?
Trebuie să ținem cont foarte mult de structura individului – aici discutăm despre conceptul de personalitate ca un ansamblu complex de comportamente, caracteristic fiecărui individ uman, ce-și pune amprenta pe modul de a relaționa cu ceilalți, cu lumea inconjurătoare, de a se percepe pe sine în raport cu mediul social. Ca să certificăm noțiunea de boală , simptomele trebuie să fie prezente o perioadă mai îndelungată de timp (cel puțin două săptămâni) și să reprezinte o schimbare față de capacitatea de funcționare anterioară a individului. Simptomele pot fi: dispoziție deprimată ( tristețe marcată) în cea mai mare parte a zilei; pierderea interesului sau a plăcerii în activități în mod normal plăcute, pierdere în greutate semnificativă (fără să țină un regim de slăbit); insomnie sau somn superficial ( neodihnitor); lentoare sau agitație în mișcare, oboseală sau pierdere a energiei, pierderea încrederii în sine; sentimente de vinovăție, de culpabilitate, autoreproș, gânduri recurente de moarte; diminuarea capacității de concentrare ( indecizie, șovăială); cefalee accentuată matinal sau în urma unor situații stresante, dureri osteo-articulare, scăderea marcată a libidoului.
Evolutia poate fi : acută – manifestată printr-un singur episod de boală limitat în timp , cronică – când episodul de boală durează o perioadă lungă de timp (spre ex. 6 luni) sau recurentă când pacientul prezintă mai multe episoade de boală de-a lungul vieții.
Cum poate fi mai ușor depășit un episod depresiv?
Important în cazul unui episod depresiv nu este doar tratamentul medicamentos, ci și asocierea cu psihoterapie. Există numeroase forme de psihoterapie ( cognitivă, comportamentală, interpersonală, orientată psihanalitic etc) însă, un suport important îl oferă familia; fără un suport social adecvat, misiunea psihologului și psihiatrului sunt deosebit de dificile.
Care sunt cauzele care duc la depresie?
Cauzele ce pot determina apariția unei depresii sunt : de natura exogenă ( modificarea dispoziției în urma unui factor de stress ce vine din mediul extern) sau de natura endogenă ( depresie organică – apare din cauza dezechilibrului neurotransmițătorilor la nivel cerebral- nu se identifică nici un factor de stress din mediul extern).
Exemple de astfel de factori sunt următorii: un mediu social defavorabil, handicap social și dicriminare socială și nivel socio-cultural redus, statutul marital ( persoanele necăsătorite prezintă o frecvență mai mare decât cele căsătorite); apariția sau persistența unor boli somatice sau a unor condiții somatice ce pot limita eficacitatea tratamentului; evenimente stresante negative ale vieții, consumul de substanțe psihoactive.
Care sunt modalitățile prin care se tratează depresia?
Modalitățile depind și în funcție de intensitatea episodului depresiv. Astfel, tratamentul este făcut de către psihiatru și psiholog. Pentru realizarea consilierei psihologice îndrumăm pacientul către un psiholog, iar medicația întotdeauna va fi recomandată de către medicul specialist psihiatru. Însă, cel mai important în tratamentul depresiei este conștientizarea bolii și a nevoii de ajutor de către pacient, sau a anturajului acestuia, care îl poate îndrepta către un serviciu medical de specialitate psihiatrică.
Cum îi pot sprijini cei din jur, familia, prietenii, pe cei care trec printr-o depresie?
Suportul social oferit de catre familie este foarte important, iar împreună cu psihiatrul vor putea stabili modalități prin care să ajute la reabilitarea și reintegrarea socio-profesională a pacientului.
Există cazuri în care pacienții renunță la tratament dupa ce constată că se simt bine. Care sunt riscurile intreruperii tratamentului antidepresiv?
Din păcate sunt multe astfel de cazuri. Lipsa de aderență la tratament este principala cauză de întrerupere a acestuia; apare atât din cauza faptului că pacientul nu conștientizează problema de sănătate, întrerupând tratamentul mai devreme, cât și luând inconstant sau folosind doze mai scăzute de tratament. Riscurile întreruperii tratamentului antidepresiv sunt evidențiate prin reapariția simptomatologiei de aspect depresiv.
Temerile pentru care uneori pacienții refuză medicația sunt legate fie de dependență, fie de anumite efecte adverse. Sunt justificate aceste motive?
De cele mai multe ori aceste temeri apar prin lipsa informatiei vis-à-vis de ce înseamnă medicație, schema de tratament și efectele adverse ale medicamentelor. . Medicamentele, întotdeauna, vor fi folosite în folosul pacientului și nu împotriva lui. Prin urmare, aceste medicamente folosite pentru tratamentul depresiei, antidepresivele, nu provoacă fenomene de dependență, chiar dacă sunt luate pe o perioadă mai îndelungată (posibil chiar 2-3 luni). . Medicul va ști cum să le reducă la finalul perioadei de tratament, fără să provoace disconfortul pacientului . În ceea ce privește efectele adeverse, așa cum am mai menționat anterior, datorită varietății de antidepresive există foarte multe produse cu efecte adverse minime. În alegerea medicației antidepresive se va ține cont de predicția responsivității, toleranță, complianță și eficacitate în profilaxia pe termen mediu și lung , vârsta și starea fizică a pacientului, riscul suicidar.
Ce se poate face pentru prevenirea depresiei?
Pentru prevenirea depresiei considerăm că primul pas ar fi sensibilizarea opiniei publice vis-à-vis de această afecțiune, căci în momentul în care lumea nu mai este stigmatizata pentru că apelează la servicii psihologice sau psihiatrice, adresabilitatea va fi mai mare și mai rapidă la serviciile de specialitate. Familia trebuie încurajată să asigure un suport pacientului cu probleme, să recunoască ca ceva nu este în ordine cu starea psihică a acestuia și să apeleze cât mai repede la un specialist.
