Alcoolismul, o problemă de sănătate publică în România/Dr. Zaharia: Alcoolismul determină modificări în tot corpul, din cap până în picioare

Rezultatele primului „Studiu privind impactul economic al consumului dăunător de alcool asupra sistemului de sănătate din România”, realizat de Asociația Română pentru Promovarea Sănătății, arată că țara noastră cheltuiește anual 25 de milioane de euro pentru spitalizarea unor pacienți care au probleme medicale cauzate de alcool, gestionând anual aproximativ 70.000 de pacienți externați. La Spitalul de Psihiatrie „Gheorghe Preda” din Sibiu, anual sunt internați peste 600 de pacienți cu probleme legate de alcool, iar alte aproximativ 50 de persoane primesc în fiecare an tratament pentru acasă în ambulatoriul spitalului. Pe parcursul anului trecut, un număr important de sibieni, 650, au ajuns la Urgența Spitalului Județean Sibiu din cauza consumului excesiv de alcool, iar în 2015, din ianuarie și până în prezent, alte aproape 200 de persoane au fost aduse la Urgență din acest motiv. Dr. Carmen Zaharia, medic primar psihiatru, vorbește despre sibienii diagnosticați cu dependență de alcool.

Cine sunt pacienții internați în spital din cauza problemelor generate de alcool?
Ca și statistică, predomină grupa de vârsta 55 – 65 de ani ( 40% din pacienți), iar pe locul al doilea ar fi grupele de vârstă mai tinere, cei între 45-55 de ani ( 20 %) . Avem pacienți de la 18 ani până la 80 și ceva de ani. În județul nostru cei mai mulți pacienți sunt din mediul urban ca și mediu de proveniență, deși s-ar crede că ruralul ar fi pe primul loc. Predomină sexul masculin, 70% dintre cei internați sunt bărbați, însă patologia feminină este de multe ori mai complexă, chiar dacă numărul nu este la fel de mare, manifestările fiind developate mai zgomotos.
Când ajung pacienții să se interneze din cauza problemelor pe care le au cu alcoolul?
Problema alcoolismului survine fie în urma consumului abuziv de alcool determinând o intoxicaţie, fie din cauza consumului cronic determinând un sindrom de dependenţă etanolică. Dincolo de consumul habitual sau social, de plăcere, există și un consum patologic, considerat peste o anumită cantitate de alcool pe zi, peste 50 de mililitri de tărie sau 100 de mililitri de vin, zilnic timp de câteva zile consecutiv, cantităţile şi durata putând fi diferite. În mediul rural se mai consumă şi băutori preparate în condiţii incerte sau folosind amestecuri de diferite tipuri de alcool, de exemplu amestec de etilic cu metilic, care determină și o patologie somatică importantă. Clinic, în general apar tulburări de comportament, individul este preocupat de procurarea băuturilor, stări de agitaţie psihomotorie, apar dificultăţi în îndeplinirea sarcinilor profesionale, neînţelegeri şi certuri în viaţa familială.
Deci, practic, aceste combinații de alcool etilic sunt cele mai periculoase?
Asta pentru că nu știm ce conțin. Exact ca la droguri, mai periculoase sunt etnobotanicele pentru că nu știm ce conțin. Toate băuturile sunt periculoase peste o anumită cantitate. Mai periculoase sunt însă cele cărora nu le cunoaștem compoziția, fiindcă ele pot determina suferințe greu de identificat. Constați doar efectul lor și presupui că ar fi ceva mai toxic, altul decât alcoolul etilic.
Vorbeați mai devreme despre probleme somatice grave, care sunt cele mai frecvente?
Alcoolismul determină modificări în tot corpul, de la firul de păr până la unghia de la picior. Cel mai frecvent apar modificări la nivelul creierului, cum ar fi encefalopatiile alcoolice probleme neurologice , polineuropatiile etanolice periferice, afecţiuni cardiovasculare, cum ar fi cardiomiopatiile etanolice, afecţiuni digestive, cum ar fi hepatita toxico, gastroenteropatia toxică, pancreatita, practic, pacientul cu alcoolism cronic este un cumul de afecțiuni psihice și somatice.
Care este durata unui tratament pentru vindecarea dependenței de alcool?
Patologia de alcool este una complexă din punct de vedere cauzal, de aceea și tratamentul este complex. Întotdeauana, alcoolismul se așază pe ceva, fie există o vulnerabilitate fie există o patologie premorbidă. Vulnerabilitățile pot fi determinate de multiple aspecte, de la problema educațională, socială (consumul de alcool în România este la ordinea zilei) ,la cea culturală ( „se bea”), la problemele personalității individului, posibilităţile de adresabilitatea medicală, rolul medicinei primare. De multe ori, conceptul că bea și lupta împotriva noțiunii de băut abuziv se reduce la familia care îl ceartă , la un medic care îi atrage atenția, dar fără să facă un pas ulterior în sensul îndrumării către un serviciu specializat de diagnostic şi tratament.
Tratamentul are niște etape relativ bine stabilite: cuprinzând tratamentul preventiv, curativ şi cel de readaptare şi reinserţie. Însă numărul de pacienți care ajung la spital este mult mai mic decât cel din realitate. Nici măcar la urgență nu ajung toate cazurile, iar uneori cazurile de intoxicație acută care ajung, primesc tratament și apoi pleacă acasă, fără să înțeleagă nimic din gravitatea episodul acela.
Partea cea mai eficientă ar fi cea de prevenţie, realizată de medicina primară. În cadrul tratametului curativ, importantă este pe lângă tratamentul medicamentos propriu-zis, scoaterea din mediu, adică familie, societate, profesie – fiindcă există un mediu viciat care îi întreține această deprindere de a bea și atunci individul are dezavantajul lipsei unui suport necesar de abstinenţei. În aceste situații este recomandată o internare. Internarea include un bilanţ biologic şi psihic cu inițierea de tratament individualizat, pentru o anumită perioadă de timp. După care urmează partea cea mai grea pentru pacient, aceea de întreținere a abstinenței, când nu mai are suportul spitalului, acel climat de protecție…. Întoarcerea în mediul din care provine pacientul, reprezintă reintrarea iar în contact cu aceleaşi obiceiuri și lupta individului pentru a nu bea este și mai mare. Ca să îți păstrezi abstinența, trebuie să continui tratamentul medicamentos pe care l-ai primit și să ții cont de recomandările de psihoterapie în continuare ca să îți poată continua lupta. Pacienții la care se reușește implicarea familiei au șanse mai mari de menținere a abstinenței. Când familia nu îi sprijină, șansele de abstinenţă sunt mai mici, iar din păcate și recăderile sunt foarte mari.
Câți dintre pacienți revin în spital după externare?
Din păcate destul de mulți şi uneori destul de repede; la intervale variabile de la câteva zile de la externare până la câteva luni, iar în cazurile fericite la câțiva ani. Pe acelea chiar le considerăm o reuşită terapeutică, mai ales când pacientul devine conştient şi speriat de consumul de alcool şi de eventualele consecinţe ale acestuia. Conştientizarea este un lucru esențial, practic pasul cel mai important este conștientizarea că acel consum de alcool este o problemă de sănătate mentală, nu este doar un prost obicei…..
Ce tipuri de medicamente se administrează pentru această patologie?
Sunt mai multe tipuri de medicamente – unele au menirea de a ajuta voința pacientului, de creştere a capacităţii de control a impulsului de a bea….. Există apoi medicamente care se ocupă de patologia asociată, adică ce e pe dedesubtul patologiei alcoolice – de exemplu dacă se tratează depresia sau anxietatea existente, șansele ca omul să recadă sunt mult mai mici, dacă nu, „își îneacă amarul în alcool”. În cea de-a treia categorie se încadrează medicamentele care sunt de dezgust, cu rolul să creeze o stare de neplăcere fizică dacă se asociază cu alcoolul și a patra categorie, cea recent apărută, cea de ajutare a procurării plăcerii, care permite o combinație dintre alcool și medicament. Tratamentul poate varia de la câteva zile la câțiva ani.
Spuneați că rolul familiei este foarte important. Cum să procedeze familia, pentru a-l ajuta pe alcoolic să se vindece?
Să se informeze, să conștientizeze că există o problemă de sănătate mentală a celui care consumă. De multe ori, familia întreține această problemă, este ca un acvariu care se murdărește. Eu pot să iau peștele, îl salvez, îl curăț, dar apoi îl introduc în același acvariu murdar. De aceea, dacă nu curăț și acvariul, nu am făcut mai nimic pe termen lung. Deci, trebuie ca și la nivelul familiei să fie informare, conștientizare, şi consiliere. Mă întorc la ceilalți factori care întrețin consumul de alcool, educaționali, sociali, de imagine, „de ce părere are lumea din sat”, de exemplu, că „mă duc eu să fac consiliere”, etc.
Deci, care ar fi principalii pași pe care să îi facă familia?

1. să conștientizeze că trebuie să se implice și implicarea nu e la modul, „eu i-am zis să nu bea”, ci consiliere specializată, să se identifice factorii de suport pentru a depăși problema. Trebuie discutat măcar cu medicul de familie, care e cea mai importantă verigă de sănătate primară.
2. Să participe la ședințe de consiliere, fie cu consumatorul, fie separat.
Pe raza județului avem marele avantaj al centrelor de readaptare de la Șura Mică și Șelimbăr. Noi, medical îi îndrumăm pe aparţinători, asta este gratis, dar ce face mai departe pacientul şi familia lui este și o problemă financiară. Consilierea și psihoterapia nu sunt gratis, iar ca să existe într-adevăr o eficiență pe termen cât mai lung, ședințele trebuie făcute cu regularitate, ceea ce presupune și un cost financiar.
Practic, alcoolismul nu mai este un viciu, ci o boală. Se moștenește?
Da, într-adevăr, este o boală, este o problemă de sănătate mentală. Există o componentă genetică, dar şi mediul este foarte important, de multe ori individul va face și ceea ce vede la părinți, la familie.
Se vindecă total?
Sunt cazuri, dar nu putem spune cu precizie. Ar trebui să existe studii care să urmărească toată viața individului, dar cercetări pe perioade aşa de lungi şi de indivualizate nu există. Dar și cei care au reușit să își mențină abstinența timp de mai mulți ani pot fi luați ca exemplu de cei care se află în situația de a renunța la alcool. Grupul de sprijin este considerat suportul cel mai puternic pentru cei ce suferă de alcoolism, dar și terapia individuală poate fi eficientă, dacă ai resurse să o faci, cu un psihoterapeut…
Ce soluții ați vedea pe termen lung?

România stă rău la capitolul adresabilitate medicală, din necunoaştere, din ignorare, din credinţe greşite etc.. Sunt ţări în care se consumă cantităţi mai mari de alcool pe cap de locuitor decât la noi, dar acei indivizi deschid ușa lumii medicale, merg la terapie. Iar factorii care pot influența terapia pe termen lung sunt multipli – câţiva i-am amintit; de exemplu dacă cineva cade de pe bicicletă pentru că e beat, la noi nu intervine nimeni, câţi dintre şoferii ce produc accidente din cauza alcoolului ajund determinaţi de lege la tratament obligatoriu. Cu toții vedem astfel de cazuri. Într-o țară civilizată, unde legea funcționează, acești cetățeni sunt incluși în programe de terapie. Eu nu am întâlnit încă un caz care să fie condiționat de legislaţie să meargă să facă acest tip de tratament.