fbpx
Acum citesti:
Mario Florescu: “Muzica asta nu e la îndemâna oricui, nici ca percepţie, nici ca execuţie”
Intreg articolul 4 minute de lectura

Mario Florescu: “Muzica asta nu e la îndemâna oricui, nici ca percepţie, nici ca execuţie”

Tobe, conga, timbales, bongosuri, pian, claviaturi şi ritmuri de ethno-jazz au invadat clubul Music Pub din Piaţa Mică, în cea de-a doua seară a Festivalului de Jazz de la Sibiu. Prezent Percussion este un septet de jazz din Arad, format din trei profesori de muzică, trei elevi, şi vocea caldă a solistei Claudia Iuga. Despre ei şi despre muzica lor aflaţi de la fondatorul trupei şi cunoscutul percuţionist Mario Florescu. Reporter: Care este conceptul din spatele Prezent Percussion? Mario Florescu: Conceptul l-am gândit în anul 2000, când m-am întors la Arad, influenţat de ce făcusem la Facultatea de Muzică din Cluj şi cu idei mai mult înspre muzica contemporană. Ca profesor de percuţie la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” din Arad, am constatat că adolescenţilor chiar nu le place să cânte muzica contemporană şi era foarte greu pentru ei să înţeleagă o partitură de muzică contemporană. ªi am zis „Hai să facem ceva care vă place şi vouă!”. Ei au avut o tentativă puternică să meargă înspre muzica latino, care e oricum reprezentativă pentru percuţie, iar eu am venit cu propunerea de a face muzică înspre ethno-jazz. „După ’90, nu s-a mai promovat muzică de calitate în România” Rep.: Ce mesaj le-aţi transmite tinerilor care vor să înveţe să cânte jazz? M. F.: În primul rând e o muncă grea, dar dacă iei latura frumoasă şi vezi că progresezi, e bine. Foarte mulţi profesori nu-ţi trebuie; deschizi internetul şi găseşti tot ce vrei, dacă te interesează. Dar e o muncă unde ai şi foarte multe dezamăgiri, mai ales în România din păcate, unde în prezent sunt foarte multe trupe care cântă cover-uri. Lumea nu-şi dă seama, dar după ’90, nu s-a mai promovat muzică de calitate în România. Copilul născut la Revoluţie are acum 20 de ani, e deja matur, vrei să vină la un concert live de rock sau de jazz şi el nu o să înţeleagă nimic. Rep.: Ce le veţi propune celor care vor veni să vă asculte la Festivalul de Jazz? M. F.: Propunem două reprize, compoziţiile noastre şi câteva teme „furate”, de exemplu, de la Tavitian, dar în general, cam 70% sunt compoziţii proprii. Pe finalul concertului avem o surpriză: vom da publicului sticle umplute cu porumb şi toţi trebuie să fie interactivi. Peste tot unde am folosit treaba asta, a fost de bun augur. Rep.: La ce proiecte lucraţi? M. F.: Tocmai pentru că avem foarte multe instrumente, iar în trupă sunt copii, pe care nu pot să-i duc foarte mult în cluburi, am făcut un proiect care se numeşte „Mario & The Teachers”. Marţi vom cânta la Teatrul Gong, în cadrul Galelor Studenţeşti de Jazz, în formula de trio, eu la percuţie, Cristian Petica la saxofon şi Radu Rotaru la claviaturi. Este o muzică puţin diferită de ce se ascultă aici, în stilul ethno-fusion, ambii venind din muzica clasică, primul fiind profesor de pian şi al doilea profesor de oboi la Liceul de Artă din Arad. Rep.: Care este cel mai bun lucru care se întâmplă în jazz în prezent? M. F.: Cel mai bun lucru este că mai există oameni care reuşesc să ţină steagul sus, care nu au capitulat, asta însemnând că o fac dintr-o convingere puternică şi cântă muzica asta cu plăcere. Acest gen de muzică nu e la îndemâna oricui, nici ca percepţie, nici ca execuţie. Ioana Mălău

Introdu cuvintele cheie si apasa Enter.