fbpx
Acum citesti:
Cel mai bătrân om din judeţul Sibiu: Traian Grancsea se apropie de 107 ani
Intreg articolul 5 minute de lectura

Cel mai bătrân om din judeţul Sibiu: Traian Grancsea se apropie de 107 ani

107 ani de viaţă, 107 ani de poveste, 107 ani de istorie trăită de Traian Grancsea, cel mai bătrân om din judeţul Sibiu, cel mai bătrân supravieţuitor al holocaustului din România. Locuitor al comunei Porumbacu de Jos, îşi duce bătrâneţile alături de întreaga sa familie, de copii şi de cei peste 60 de nepoţi, strănepoţi şi stră-strănepoţi. Raluca Buduşan Traian Grancsea este cel mai bătrân supravieţuitor al Holocaustului din România. A fost decorat de preşedintele României, Ion Iliescu, iar numele său a fost deseori menţionat în lucrări de specialitate şi în media. Astăzi însă, îl găsim şi în altă calitate. Cea de cel mai vârstnic om din judeţul Sibiu. La cei 107 ani ai săi, Traian Grancsea este unul dintre cei şapte bătrâni ai judeţului trecuţi de 100 de ani. Cu chipul senin, încă pe picioarele lui, sprijit doar de un baston, cu văzul şi auzul bune, cu ochii mai mereu înlăcrimaţi de amintiri şi cu ţigara aprinsă, Traian Grancsea întâmpină pe oricine doreşte să-i asculte povestea. 107 ani de viaţă, 107 ani de istorie şi tot atâţia de evoluţie. S-a născut în anul 1905, la Viştea, în judeţul Braşov. A fost un copil al naturii, născut la cort de o familie de romi căldărari sau pletoşi, cum li se mai spunea. În buletin data naşterii este 24 noiembrie, dar el spune că a fost născut în ajunul Crăciunului. Ca arc peste timp este stră-strănepotul său, ªtefan Traian Grancea, de 4 luni, născut în 25 decembrie, cel mai tânăr membru al familiei. ªi-a pierdut familia în Transnistria Traian Grancsea povesteşte: „Orice mă întrebi dumneata îţi spui…”, însă braţele negre ale uitării, încurajate de vârsta înaintată îşi spun cuvântul şi bătrânul nu-şi mai aminteşte decât durere, iar ochii lui albaştri sunt scăldaţi mai mereu în lacrimi. Copilăria şi-a petrecut-o la Porumbacu de Sus, acolo unde părinţii îşi stabiliseră cortul. A trecut primul război mondial cu bine. S-a căsătorit şi a avut copii. Viaţa lui de rom nomad părea că-şi urmează cursul firesc, dar, din păcate, istoria a avut un cuvânt aspru de spus: deportarea romilor din anii 40 în Transnistria, eveniment încadrat de mulţi istorici în Holocaustul din România. Atunci, peste 25.000 de romi au fost deportaţi şi aproximativ 11.000 şi-au pierdut viaţa. O pată neagră în istorie, o amintire neagră şi parcă din ce în ce mai prezentă în mintea lui Traian Grancsea. „Ne-o luat tot. Ne-o luat muierile, caii, căruţele, două pahare de aur şi 30 de galbeni. Ne băteau, nu ne dădeau să mâncăm decât lubeniţe şi câteva crumpene de pâine. Îmi amintesc că luam crumpenu şi o bucăţică de lubeniţă şi ui aşa mâncam. Mi-au murit toţi acolo. Muierea, copiii, fraţii. Pe toţi i-am îngropat. Săpam gropi şi puneam câte nouă acolo. Nu aveam voie altfel”, povesteşte cu ochii plini de durere bătrânul. ªi, din păcate, acestea sunt amintirile care revin şi revin mereu pentru Traian Grancsea. ªi-a văzut fratele împuşcat în faţa lui şi au fost nevoiţi să taie pulpele unei vaci moarte şi să mănânce. „Dumnezeu ţine omul şi pământul” După patru ani de coşmar în care şi-a pierdut soţia, copiii, fraţii, Traian Grancsea se întoarce în ţară doar cu mama lui, un frate, care a murit ulterior şi o soră. „Mama era bolnavă de holeră. O căram pe braţe când eu, când frati-mio. Am reuşit să ajungem cu ea la Porumbacu de Sus. Aici ne-am pus cortul în grădina unui vecin care ne-a dat voie. Doar o minune a făcut ca noi să nu ne îmbolnăvim şi mama să se vindece. Ea a mai trăit mulţi ani de atunci.” În România el şi-a refăcut viaţa. S-a recăsătorit, a reuşit să-şi cumpere o bucată de pământ la Porumbacu de Jos şi să-şi ridice o casă. Astăzi are doi copii, o fată şi un băiat, şi peste 60 de nepoţi, strănepoţi şi stră-strănepoţi. Fumează de când era copil „…şi nu mă pot lăsa, domniţă, nici să vreau nu pot.” Nu mănâncă mai nimic din produsele existente pe piaţă astăzi, de la carne, la salamuri, în schimb, bea lapte mult, din când în când mănâncă o bucată de slănină şi nu că nu i-ar plăcea, dar nu mai are cu ce şi este un împătimit al cafelei cu pâine. Familia lui povesteşte că i-au făcut o cameră a lui cu toate condiţiile din zilele noastre. Dar nu! Bătrânul Traian a vrut un pat într-o cameră simplă din spatele curţii, cu sobă de teracotă. Dacă îl întrebi ce a făcut de a ajuns la 107 ani, răspunde simplu: „Dumnezeu ţine omul şi pământul, doamnă!” Victima birocraţiei Deşi Traian Grancsea a fost decorat de Ion Iliescu şi recunoscut ca victimă a Holocaustului din România, din cauza unei greşeli făcute la nume de persoana care i-a depus cererea, nu primeşte niciun fel de pensie de la statul român. Problema nu a fost remediată nici în ziua de astăzi.

Introdu cuvintele cheie si apasa Enter.