Despre educaţia sexuală la copii (II)

Consideraţi că vă puteţi feri copilul de mass-media, că îl puteţi controla tot timpul, dar chiar tot timpul? Întrebaţi-vă: cât timp îmi petrec cu copilul meu şi cât timp îşi petrece el departe de mine? Sexualitatea este ceva intim şi totuşi se discută în public. Informaţii care ţin de sexualitate sunt peste tot, prezentate într-un mod uneori inco­rect sau vulgar. Copiii folosesc, de mul­­te ori, cuvinte cu conotaţii sexua­­le, fără însă a le ştii semni­ficaţia. De ce să nu le oferim infor­maţii corecte? De ce nu am putea prezenta sexualitatea ca pe ceva normal, frumos fără să vulgarizăm subiectul? Dacă credeţi că este prea de­vreme, mai încolo s-ar putea să fie prea târ­ziu. Pentru ca copilul să vă abordeze atunci când are nevoie, trebuie să înţeleagă că este normal să discute cu d-voastră astfel de subiecte. Este bine ca atunci când aveţi ocazia, să discutaţi; dacă evitaţi întrebările lui se va simţi dezamăgit şi pe viitor nu va mai apela la d-voastră. Informarea despre modul cum funcţionează corpul uman nu îl face mai puţin inocent, poate doar mai puţin inconştient. Nu se poate realiza o prevenţie eficientă a abuzului sexual în cazul în care copilul nu deţine cunoştinţe minime legate de sexualitate. Abuzul sexual este sexual! Nu putem să îi spunem copilului doar cum să se apere, dacă el nu ştie de ce anume să se apere. Dacă nu ştie ceea ce este normal în sexualitate, nu va avea cum să ştie nici ce este anormal. Copiii trebuie să ştie că sexualitatea are atât părţi bune, cât şi rele. Copiii trebuie învăţaţi să aibă încredere în propriile sentimente şi să vorbească despre acestea cu adulţii în care au încredere. Enikõ GÁLL Psiholog A.L.E.G. 0269-242078