Făuritorii de zale

Se întâmpla acum sute sau poate chiar mii de ani. Timpuri aproape imemorabile în care puterea, curajul şi onoarea erau valorificate în lupte aprigi. În care forţa individuală, forţa unei armate, dar mai ales forţa armurilor folosite de războinici decideau soarta confruntărilor. Vorbim deseori cu nostalgie despre perioadele eroice ale antichităţii şi ale evului mediu. Fără însă a relaţiona cu adevărata lor atmosferă. Trăim într-o lume grăbită, al cărei tumult zilnic nu ne mai aduce aminte despre vremuri cu luptători, regi, cavaleri, armuri zăngănind pe câmpul de bătălie, despre obiecte magice sau săbii necruţătoare. În timp ce mulţi dintre prietenii lor vorbesc despre gadget-uri şi cluburi populare, trei tineri sibieni meşteresc de zor la coifuri, săbii, scuturi, lorici din piele şi costume de zale, reproduceri după obiecte folosite în luptă de daci, romani, vikingi sau cavaleri medievali. Reporterii Sibiu 100% i-au vizitat în atelierul lor şi au aflat cum şi-au descoperit Loti, Dan şi Mihai pasiunea pentru istoria militară şi, mai ales, ce vor să facă din ea. Împletitură de zinc O casă modestă din cartierul Broscărie. Din holul lung ajungi într-o cameră mică în care o sobă cu gaz înlocuieşte cuptorul de ars metale. O încăpere mai mare, ai cărei pereţi sunt decoraţi cu ciocane, cleşti, menghine, pensule, rulete, şurubelniţe şi aparate de găurit – acesta este atelierul grupului sibian „Anacronism” din care fac parte Mihai Jakab, Dan Albu şi Ladislau Szegedi. „Eu leg zale din sârmă de zinc”, ne spune Mihai în timp ce ne arată cu mândrie costumul şi coiful confecţionate de el. De la înfiletarea pe bară, la decuparea micilor rotunduri de metal, la împletirea efectivă a zalelor, Jakab şi-a petrecut aproape şase luni lucrând la o singură cămaşă, câte opt ore pe zi. „Se împletesc câte patru inele într-unul, apoi se fac rânduri după modelul ales. Cămaşa mea are 12.000 de zale şi cântăreşte 10-11 kilograme”, explică Mihai. Masive în aparenţă, armurile confecţionate din zale sunt destul de mobile şi de uşor de purtat datorită faptului că greutatea lor se distribuie uniform. Cămăşi reciclate „Am fost mereu interesat de istoria militară. Cum un prieten îmi făcea rost de piele – rebut de la o fabrică, m-am hotărât să fac prima mea lorică, replică fidelă a unei armuri vikinge”, spune Ladislau Szegedi, în vârstă de 24 de ani. Solzii sunt mai întâi tăiaţi în forme identice, apoi găuriţi şi cusuţi între ei. „Folosesc tipare croite pe o bucată de material – fundal, pe care apoi fixez plăcuţele de piele”, explică tânărul care decupează şi coase cam 300 de solzi pentru o singură cămaşă. Creaţiile lui Ladislau sunt originale, dar şi autentice – pentru că sunt documentate din descoperiri arheologice. „Ultima lorică pe care am realizat-o este lorica scuamată. Am folosit reprezentarea ei de pe Columna lui Traian şi imagini cu piese de armură descoperite în cetăţile dacice”, mărturiseşte Loti. Luptă pentru autentic Săbii, scuturi, coifuri – din lemn sau tablă – creaţii ale lui Dan Albu, cel de-al treilea membru al grupului sibian Anacronism. Student al Facultăţii de Istorie, Dan este la el acasă în atelierul de pe strada Faianţei. „Foloseam acest loc pentru a recondiţiona mobilier. L-am transformat cu bucurie în sediul clubului nostru”, spune tânărul, care lucrează în prezent la un coif pre-viking. An de an, la festivalurile medievale organizate în Sibiu, Mediaş, Braşov, Sighişoara, dar şi în alte oraşe din România, cei trei tineri au ocazia să îşi expună micile opere de artă. Spun însă că şi-ar dori mai mult. „Căutăm mereu atmosfera autentică – fără săbii sau scuturi de plastic sau costume croşetate din aţă. Am înfiinţat clubul Anacronism cu gândul de a-i aduna în acelaşi loc pe toţi pasionaţii de istorie militară. Împreună poate vom organiza într-o zi un eveniment propriu”, mărturiseşte zâmbind Ladislau Szegedi… Trecutul viu Unul dintre cele mai interesante şi mai cunoscute evenimente care implică manufacturarea de armuri este reconstituirea anuală a bătăliei de la Hastings, organizată la Battle Abbey, Sussex, Marea Britanie. Aceasta are loc anual în weekendul cel mai apropiat datei de 14 octombrie, data istorică a bătăliei între normanzi şi englezi. Pasionaţii de istorie militară din diferite părţi ale globului participă în număr din ce în ce mai mare la acest eveniment. În anul 2000, partcipanţii au fost 1.000 de pedestraşi, 100 în cavalerie şi între 50 şi 100 de arcaşi. În anul 2006 reconstituirea a avut un succes şi mai mare cu 3.400 de partcipanţi şi 25.000 de persoane în public, ajungând a fi considerată cel mai mare eveniment de acest tip organizat vreodată. Zale istorice Primele zale de metal împletite au fost descoperite în Horný Jatov, Slovacia şi în Ciumeşti (Satu Mare), România şi datează din secolul al III-lea î.e.n. Modelul împletirii lor a fost preluat de romani de la gali şi folosit pentru a crea primul tip de lorică denumită ,,lorica hamată” – cămaşă de zale cu mâneci scurte. Următoarea a fost ,,lorica segmentată”, introdusă în secolul I şi folosită exclusiv pentru legiunile romane şi trupele auxiliare din secolul al IV-lea. Această armură era confecţionată din fier sau bronz şi era alcătuită din bucăţi dreptunghiulare de metal legate între ele cu piele. Loricile din solzi (lorica squamată) au fost folosite pentru prima dată de către Imperiul Roman în timpul Republicii (sec al XVI-lea î.e.n) şi erau confecţionate în mare parte din bucăţi de fier şi bronz. Armurile din inele împletite sau din solzi au fost folosite până în secolul al XV-lea când au fost înlocuite cu armurile întregi care erau mai ieftine – din cauza timpului mai scurt care era necesar pentru confecţionarea lor. Alexandra Ion Cristea