Irina Stoica „respiră” box în fiecare zi. De peste 13 ani de zile, sibianca face ceea ce îi place, şi strânge medalii după medalii la fiecare concurs din ţară. În ciuda unor condiţii absolut îngrozitoare în care s-a pregătit în tot acest timp, din 2004 încoace, ea nu a avut vreun an în care să lipsească de pe podiumul Campionatului Naţional şi al Cupei României, obţinând 22 de medalii la aceste competiţii. Acum, doreşte ca valoarea şi experienţa căpătată de-a lungul timpului să o materializeze şi la profesionişti, unde vrea să treacă din luna septembrie, şi visul ei este să devină „prima campioană mondială a boxului sibian”.
Este nouă jumătate dimineaţa! În faţa stadionului Municipal sosesc şase sportivi din alergarea de câţiva kilometri pe care o fac zilnic la antrenament. Se opresc, se odihnesc pentru câteva minute şi apoi se apucă de încălzire, care porneşte uşor, dar încet, încet, devine tot mai intensă. Printre aceştia, un boxer iasă în evidenţă prin modul în care face totul să pară foarte uşor şi simplu. De multe ori pare că se distrează, că dansează şi se simte bine. La fel face şi în sala de box, la forţă şi la saci. Mai exact, este vorba despre Irina Stoica. Ea este sportivă la CSM Sibiu de peste 13 ani de zile, fiind parcă de o viaţă acolo.
Boxul, destinul său
Irina Stoica a pornit cu câţiva băieţi spre sala de box cu un timp înainte de a ajunge să practice cu adevărat această frumoasă ramură sportivă, dar nu a fost primită deoarece atunci nu se făcea box şi la fete. Apoi, împreună cu colegii ei de la Şcoala Radu Selejean au fost la diferite sporturi, pe care le-au încercat să vadă cum sunt. Handbalul i s-a potrivit bine Irinei, fiind cel mai bun portar la momentul respectiv, dar nu a rămas pentru că „vroia să se bată”. A făcut şi o foarte „scurtă vizită” la şah, pentru ca în sfârşit să ajungă în locul unde îi era destinat dintotdeauna, sala de box. Nu au reuşit să o sperie viitorii colegi şi tehnicieni cu nişte glume, şi a rămas să facă ceea ce îi place.
Gheorghe Niţă a fost primul său antrenor, dar apoi a ajuns să se pregătească sub comanda lui Emil Bihoreanu. Povesteşte cu amărăciune faptul că sala arăta în condiţii groaznice la început, neavând curent sau geamuri de termopan, sala fiind schimbată puţin spre deloc de atunci. „Atunci nu era curent, geamurile erau de lemn. Făceam box la lumânare! Timp de 2-3 ani de zile aveam lumânări groase ca la biserică. Nu s-a schimbat aproape nimic din acel moment în sală”. A durat un pic până a priceput că boxul este o disciplină şi nu merge să te baţi ca pe stradă. La început i-a fost greu cu antrenamentul pentru că luase boxul mai mult ca pe o joacă, dar cu ajutorul colegului Tavi a învăţat cum să stea în gardă şi celelalte lucruri de bază. Odată ce a înţeles că nu te poţi duce cu capul înainte fără a avea o strategie bine plănuită, totul a mers senzaţional. „Noi ne-am dus la box ca să ne batem. La început nu stăteam bine pe picioare. Eu vroiam să mă bat şi eram tot pe atac. La primul meu meci m-am dus pe atac ca şi pe stradă. Adversara şi-a bătut joc de mine pentru că ştia cum să facă pas lateral şi apoi să lovească, iar eu cădeam tot în faţă. Tavi m-a pus în gardă şi m-a învăţat box. El este acum profesor de Educaţie Fizică în Sibiu. Îmi spunea exact ce să fac şi cum să fac. M-am obişnuit rapid. Cu timpul mi-am dat seama că boxul este o disciplină, şi m-a ajutat mult să mă formez ca om”.
Impresionant : 11 ani consecutivi cu medalii la Campionatul Naţional şi Cupa României
La primul său concurs oficial a cucerit medalie, luând argintul la Câmpu Lung Muscel. De atunci au urmat sezoane la rând în care nu s-a oprit decât pe podium, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 şi 2014 fiind toţi ani în care a cucerit o distincţie la Campionatul Naţional şi Cupa României. Performanţa sa este cu adevărat uluitoare, având în vedere condiţiile sub orice critică inimaginabilă în care arată sala, şi faptul că nu a ajutat-o aproape nimeni în momentele dificile. A ajuns să aibă unsprezece ani consecutivi în care a luat distincţii la CN şi CR, totalizând 22 de medalii în ţară, dintre care şi un titlu de campioană naţională. Pe lângă aceste performanţe, selecţii la lotul naţional şi cupe de cel mai bun sportiv al CSM Sibiu sunt alte rezultate cu care se poate lăuda. Irina a concurat la diverse categorii, 54, 57, 60, 64 sau 69 de kilograme.
„Nu am făcut pasul înapoi niciodată!”
Părinţii ei nu au fost de acord să facă box la început, şi nu sunt nici acum, dar nu au putut să o oprească. Mama ei a practicat judo, disciplină pe care ea îl numeşte „sport de femei”. Irina are nişte mâini foarte mici, care nu îţi dau impresia vreodată că face box. Stilul său de luptă diferă în funcţie de adversară, şi cum o simte în ring pe aceasta. Dacă este mai nouă în acest sport, se năpusteşte imediat asupra ei şi o face knock-out. Dacă este foarte veche şi de rangul ei, atunci nu se grăbeşte, fiind foarte atentă când loveşte. „În ring nu auzi nimic, nu bagi pe nimeni în seamă, eşti în lumea ta. Eşti concentrat la maxim. La pauză, antrenorul îţi spune ce ai făcut bine în meci, ce ai făcut greşit şi pe ce trebuie să te concentrezi. Tot timpul mi-a plăcut să mă duc înainte. Nu am făcut pasul înapoi niciodată”.
Nouă luni de zile, box în Spania
În anul 2012, a fost plecată timp de nouă luni de zile în Spania, la un fost boxer sibian la sală. S-a antrenat acolo, iar condiţiile pe care le-a avut erau fabuloase, povesteşte ea. Bazin, saună, solar, etc. „Am fost în Spania timp de nouă luni de zile. Plecam acasă de la ora 17,00, ajungeam pe la 20:30 la antrenament pentru că aveam un drum de mers. La sală aveam apă, saună şi solar. De la 67 de kilograme am scăzut la 57 kilograme. Ajungeam pe la 24,30 înapoi. Aveam antrenor personal, făceam gimnastică. Era plăcut, era de vis, te duceai la sală cu drag. Vroiam să trec la profesionişti dar a trebuit să vin acasă. Acolo aveam toate condiţiile de pe lumea asta!”
„Arbitrul mi-a pus 100 de lei vechi în mână şi a dat-o învingătoare pe adversara mea”
Boxul a învăţat-o multe lucruri în viaţă, lecţiile primite fiind de mare folos. „Mai demult aveam o viaţă dezordonată. Am fost copil problemă, cu boxul ieşeam din probleme. Decât să îmi consum energia pe stradă, mai bine la box. Lecţiile pe care le-am învăţat de la box au fost să ai caracter puternic şi să fii om. Să fii corect, să nu fii parşiv”.
Cele mai urâte clipe din cariera sa au fost în momentul când ştia dinaintea partidei că arbitrii o să îi dea meciul adversarei, indiferent de ce o să se întâmple în ring. Nu îi mai venea să tragă sau să boxeze. „Arbitrul mi-a pus 100 de lei în mână şi a dat-o învingătoare pe adversara mea, deşi eu fusesem clar mai bună în ring. Nu uit faza aceea niciodată!”
Directa de dreapta este lovitura favorită. Iulia Năvăcioiu de la Steaua Bucureşti este adversara preferată. Echipamentul său de antrenament îl are în mare parte de la adversarele sale, fiecare i-a dat câte ceva ca dovadă a preţuirii lor pentru meciurile şi „bătăliile” avute în ring, un exemplu elocvent fiind ghetele sale de box, care sunt de la Florina Popa, sportivă din Câmpu Lung Muscel. Nu este superstiţioasă deloc, dar este agitată înaintea oricărui meci pe care îl are, indiferent de oponentă, maestrul Bihoreanu fiind nevoit să dea cu un kilogram de apă pe ea, deoarece este încălzită mult prea tare. Surprinzător, faţă de majoritatea luptătorilor, nu are un favorit în sportul său. Nu are un boxer preferat şi nu urmăreşte foarte des meciuri la televizor. „Nu am nici un boxer preferat şi mă uit foarte rar la meciuri de box. Singurii pe care îi urmăresc sunt fraţii Stoica de la K1”.
„Dacă aş avea bani, aş face eu o sală de box în Sibiu”
De-a lungul carierei sportive, Irina Stoica a avut tot felul de accidentări : degete rupte, genunchiul rupt, probleme cu stomacul. Nu a ajutat-o absolut nimeni în perioadele grele, s-a descurcat cum a putut. Acum, începe să resimtă şi antrenamentele din sală, loc unde pe lângă faptul că respiră mirosul neplăcut de mucegai, nu există apă caldă, ringul stă să se dărâme, „materialele” pentru forţă sunt pline de rugină, mănuşile dor când dai cu ele la sac pentru că sunt vechi, ş.a, mai trebuie să îndure şi că apa pe care ea şi colegii săi o beau de sete la antrenamente este plină de rugină.
După atâţia ani de lupte continue cu adversarii săi şi cu „sala”, sportiva născută în 3 noiembrie 1987 este hotărâtă să treacă la profesionişti încă din luna septembrie. Visul ei este să devină campioană mondială şi ca odată să poată să facă ea o sală în oraşul nostru, pentru că a observat că nimănui din Sibiu nu îi pasă de boxeri şi prin ceea ce trec ei. Irina Stoica este conştientă că pentru a reuşi să ajungă sus la profesionişti are nevoie de un antrenor bun care să o susţină şi să se ocupe de ea din toate punctele de vedere. Îşi cunoaşte valoarea, este sigură pe capabilităţile sale şi este convinsă că poate reuşi ceea ce îşi propune.
Irina Stoica : „În tot acest timp nu m-a ajutat nimeni cu nimic, am fost singura persoană care m-am ajutat. Lumea se miră cum se poate munci în aceea sală şi face rezultate. Asta pentru că facem ceea ce ne place. Dacă o să am bani vreodată o să fac eu o sală de box în Sibiu. Sibienii nu sunt interesaţi să ajute, nu le pasă că există sportivi care fac box în asemenea condiţii. Sunt foarte mulţi copii care ar veni la box, dacă am avea o sală bună. În Guşteriţa, mulţi copii merg într-o sală de sport. Acum, vreau să trec la profesionişti şi să devin prima campioană mondială a boxului sibian. O să fiu prima fată care o să i-a o centură!”.
Emil Bihoreanu (antrenor CSM Sibiu) : „Este o sportivă foarte bună şi serioasă la antrenamente. Are tehnică şi lovituri decisive. Se bate ca un băiat, ştie toate gamele de lovituri. Cunoaşte box de la A la Z”
Studii
Şcoala Radu Selejean şi Colegiul Textil Sibiu (actualmente Cibinium)
Performanţe
2004 (Juniori)
Locul II la Campionatul Naţional
Locul II la Cupa României
2005 (Seniori)
Locul II la Campionatul Naţional
Locul II la Cupa României
2006
Locul II la Campionatul Naţional
Locul II la Cupa României
2007
Locul II la Campionatul Naţional
Locul II la Cupa României
2008
Locul II la Campionatul Naţional
Locul II la Cupa României
2009
Locul II la Campionatul Naţional
Locul III la Cupa României
2010
Locul II la Campionatul Naţional
Locul II la Cupa României
2011
Locul III la Campionatul Naţional
Locul II la Cupa României
2012
Locul III la Campionatul Naţional
Locul II la Cupa României
2013
Locul I la Campionatul Naţional
Locul III la Cupa României
2014
Locul III la Campionatul Naţional
Locul I la Cupa României
