O lume de culori, forme și detalii – asta și-a dorit să creeze în jurul său Tiberius Bordean, încă de mic copil. Talentat și atras de pictură, nu a reușit să urmeze o școală de arte, dar a găsit determinarea de a-și urma visul. Și-a pierdut și și-a regăsit pasiunea pentru pictură de mai multe ori în decursul anilor, însă, din 2004, s-a apucat serios de mânuit pensula și creionul, iar astăzi se află la cea de-a patra expoziție. Două au fost în Cisnădie și două în Germania, la Neuburg, acolo unde este stabilit astăzi, cu familia. „Acasă, printre culori” este numele ultimei expoziții. Vernisajul acesteia a avut loc în 16 ianuarie și va rămâne deschisă la Casa de Cultură a orașului, în Biblioteca Astra, filiala Cisnădie, până în 24 februarie. O puteți vizita oricând, în perioada de program a Bibliotecii. Îl veți descoperi pe Tiberius, în tablourile sale, îndrăgostit de realism și cu suflet de artist, pierdut undeva, în stilul baroc. Există în plan și o următoare expoziție. Va fi cea mai importantă misiune din viața lui, nu doar de artist. Tiberius o va dedica lui Darius, băiețelul lui de 12 anișori, care acum își inspiră tatăl din brațele calde ale lui Dumnezeu.
Tiberius Bordean s-a năcut la Cisnădie, în 15 martie 1979. Școala generală a urmat-o în orașul natal, după care a făcut Liceul de Căi Ferate, în Sibiu. Și-ar fi dorit din tot sufletul să urmeze o școală de arte, dar mama lui nu a reușit să-l susțină din punct de vedere financiar. Era talentat la desen și dorea să arate lumii asta, însă, la acel moment, destinul lui avea alt curs. După liceu s-a angajat și a renunțat la pasiunea lui. A redescoperit-o când s-a întors din armată. Tot atunci a fost și momentul în care și-a dat seama cât de mult o iubește. Să dai viață și formă acolo unde albul tronează era una dintre cele mai frumoase provocări pentru Tiberius.
„Am început cu desen în creion. Cel care mi-a văzut desenele și m-a încurajat să merg pe acest drum se numește Cosmin Bedereagă. A fost alături de mine și, în decursul anilor, a devenit cel mai bun prieten al meu. Mi-am cumpărat apoi câteva culori. Am descoperit uleiul și m-am decis să-l studiez, să văd ce poate face. Am fost fascinat și am rămas să pictez în ulei. Ca stil, mă regăsesc în realism. Îmi plac detaliile. Acesta este și motivul pentru care îmi place mult să fac portrete, să redau pe hârtie tot ceea ce văd în detaliu”, spune artistul.
În 2004 se apucă serios de pictat
De-a lungul timpului a avut mai multe meserii. Printre altele, s-a ocupat și de amenajări interioare, activitate oarecum legată de pasiunea lui. În 2010 decide să plece din țară cu familia și ajunge în Germania. Acolo își valorifică orice noțiune de timp liber și o transformă în culoare, în tablouri.
„Pentru mine să pictez este o delectare, o detașare de fantomele vieții. Trebuie să am o anumită stare psihică și sufletească atunci când țin pensula în mână. Nu pot picta oricând și oriunde. De multe ori ascult muzică clasică și asta mă ajută să mă eliberez, mă inspiră”, mai spune Tiberius.
Este un dedicat al realismului, punând accent în pictura sa pe acuratețe și detaliu. Sufletul, în schimb, rătăcește undeva în perioada barocă, lasându-se fermecat de arhitectura, muzica și arta din această perioadă.
Tiberius este autodidact. Nu a făcut niciodată cursuri sau vreo școală de arte, însă a citit mult, a studiat, a desenat și a pictat cu tot sufletul. De-a lungul timpului, și-a prezentat tablourile în patru expoziții. Prima a avut loc la Primăria din Cisnădie, alte două au fost în orașul Neuburg, din Germania, acolo unde locuiește, iar cea de-a patra este cea care are loc în aceste zile, la Casa de Cultură a orașului Cisnădie, Biblioteca Astra, filiala acestui oraș.
Expoziția „Acasă, printre culori”, este dedicată naturii statice și desenului în creion pe care Tiberius s-a gândit să le aducă acasă și să le arate concitadinilor săi. A fost susținut de Constantin Buduleci, scriitor și inițiator al „Foii Culturale”, din Cisnădie. Expoziția rămâne deschisă până în 24 februarie.
Următoarea expoziție va fi dedicată unui înger
Tiberius știe că drumul său nu este ușor, cu atât mai mult într-o lume în care comercialul bate arta și kitsch-ul înlocuiește bunul gust. Este un drum greu, ca cel al lui Sisif, dar el nu se descurajează. Este soț și tată a cinci copii. Trei băieți și două fete (Darius, Sebastian, Maria, Theodor și Daria). Încurajat de soție și sprijinit de copii, care de multe ori pictează alături de el, Tiberius găsește puterea de a merge mai departe.
„Sunt realist. Până acum am bătut la multe uși și mi s-a spus franc în față că ceea ce fac eu nu place lumii. Abstractul predomină la ora actuală. Dar eu voi merge mai departe și voi merge cu ceea ce-mi place mie să fac, chiar dacă, de foarte multe ori, mi s-a sugerat să mă apuc de abstract. Voi face ceea ce simt eu că pot să fac. Știu că multă lume spune: «asta s-a mai făcut și acum 100 de ani, se știe, sunt în muzeu». Știu și eu, dar chiar asta vreau să fac și asta am să fac. Abstractul pentru mine înseamnă doar culoare și spun că orice om care are noțiuni sau a terminat o școală de arte poate face pictură abstractă”, explică Tiberius.
Următoarea expoziție semnată Tiberius Bordean va fi deosebit de importantă pentru artist. În această lună s-a împlinit un an de când Darius, băiețelul cel mare al familiei, a fost răpus de septicemie și s-a stins într-un spital din Germania. Copilul făcuse apendicită, însă doctorii nu și-au dat seama. Au trecut două săptămâni de la primele dureri până în momentul în care a fost băgat în operație. Prea târziu. Copilul făcuse peritonită și n-a mai fost decât un pas până la septicemie. O lună întreagă Darius s-a luptat pentru viața lui, dar într-o zi inimioara lui a obosit. De atunci este în grija lui Dumnezeu. Despre ce înseamnă asta pentru familia Bordean n-o să vorbesc. Este dincolo de puterile oricui să încerce măcar să exprime ceea ce simt părinții care-și pierd copii, indiferent când și cum. Nu stă în legea firii. Este o anomalie a vieții pe care unii dintre noi trebuie să o înfrunte, dar niciodată să o înțeleagă. Pentru Tiberius, dispariția lui Darius este ca o piatră peste inima sa, o piatră pe care o s-o poarte cu sine, mereu.
Pentru a-și omagia băiatul, va face o serie de cel puțin 10 – 12 tablouri în care va surpride frânturi de copilărie. Le va strânge într-o expoziție pe care o va prezenta apoi lumii. Demonstrează, astfel, încă o dată, că la vise nu se renunță. Ele se păstrează până în ziua în care destinul te îndeamnă să ți le îndeplinești.
