Pe holurile reci de la Pediatrie

Cu trimiterea în mână pe care scrie „urgenţă” şi cu sugarul în braţe, ai de aşteptat… până a doua zi, sau chiar a treia, până ţi se face programare. Iar dacă se propune internare, s-ar putea să-ţi fie smuls copilul din braţe deoarece „nu sunt locuri suficiente” şi pentru mama care, poate, încă îşi alăptează la sân pruncul. Acestea sunt doar câteva exemple pe care părinţii le-au semnalat ziarului Sibiu 100%. Investigând cazul, am descoperit că cititorii aveau dreptate şi, mai mult, am descoperit că la cârma Spitalului de Pediatrie Sibiu stă un manager care nu este prea încântat de relaţiile cu presa şi pentru care întrebările adresate de reporterul Sibiu 100% în baza Legii 544/2001, i s-au părut „tendenţioase” şi a refuzat să dea un răspuns, contrar legii amintite. Când vine vorba de Spitalul de Pedatrie, numai cuvinte de laudă, în presă. De-a lungul anilor, managerul Alexandru Mihuţ (foto) a invitat presa la toate momentele de gen inaugurări cu surle şi trâmbiţe. Chiar a insistat în 2008 prin e-mail-uri şi telefoane ca presa să-i fie alături, cum era de altfel firesc, la inaugurarea noului Compartiment de Primiri Urgeţe din cadrul Spitalului de Pedatrie. Atunci a venit fostul ministru al Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, dar şi Raed Arafat. Dar când este vorba de întrebările adresate de către presă, iar managerul Mihuţ este conştient că nu va pune într-o lumină bună spitalul, preferă să nu răspundă ziariştilor, uitând şi de legile care-l obligă să le răspundă cititorilor. Reporterul nostru a trimis în data de 19.05.2010 un set de 7 întrebări managerului Alexandru Mihuţ. Pe e-mail, deoarece directorul nu a fost disponibil pentru o întalnire pentru că „avea o comisie de control pe cap”. După aproape o săptămână de aşteptare, timp în care managerul nu a dat nici un semn, reporterul ziarului nostru l-a contactat. Spre suprinderea noastră, acesta a spus că refuză să raspundă deoarece întrebările i se par tendenţioase, că de ce trebuie să dezgopăm morţii şi că multe întrebări i se adresează directorului medical. În curând se împlinesc 30 de zile de la data trimiterii cererii, iar potrivit legii 544/2001 „Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesara pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile”, scrie în lege. Pentru presă răspunsurile celorlalte instituţii din Sibiu vin în 24 de ore, maxim câteva zile. Întrebări fără răspuns Câţi bani se alocă pe zi pentru hrana unui copil sau dacă există afecţiuni ce nu pot fi tratate la Sibiu sunt considerate de Alexandru Mihuţ ca fiind tendenţioase. Iar când vine vorba de dezgropat morţii, ne-a explicat că se referă la întrebarea dacă medicul Pantelie Nicolcescu mai este angajatul spitalului. Vizibila stare de iritare a managerului porneşte de la faptul că medicul anstezist Nicolcescu a fost acuzat de două familii din Galaţi că le-au omorât copiii printr-o procedură greşită, pe vremea când lucra la spitalul din localitate. S-a transferat la Sibiu. Deşi ştiau situaţia medicului, Alexandru Mihuţ, managerul Spitalului de Pediatrie şi Mihail Neamţu, directorul medical spuneau în urmă cu 3 ani că l-au angajat pe dr. Pantelie Nicolcescu pentru că „nimeni altcineva nu s-a prezentat la examen pentru ocuparea postului de anestezist”. Între timp, medicul a primit neînceperea urmăririi penale şi a scăpat basma curată, doar părinţii au rămas fără copiii morţi. Totul s-a şters cu buretele, şi poate de aceea întrebarea noastră a aprins „spiritele” la Pediatrie. Redăm mai jos întrebările trimise manageurlui în data de 19 mai 2010. 1. Spitalul de Pediatrie are în momentul de faţă servicii medicale nedecontate de Casa de Asigurări de Sănătate Sibiu? 2 Câţi bani sunt alocaţi pe zi pentru hrana unui copil internat la Spitalul de Pediatrie Sibiu? 3. Există insuficienţă de personal? Medicul anestezist Pantelie Nicolcescu, acuzat de moartea unui copil în Galaţi, mai este angajatul spitalului pe care-l conduceţi? 4. Există afecţiuni grave ce nu pot fi tratate la Sibiu? Daţi cateva exemple de intervenţii pentru care micuţii sunt trimişi la alte spitale din ţară? 5. Credeţi că descentralizarea spitalelor şi trecerea Spitalului de Pediatrie Sibiu în administrarea Consiliului Local este un lucru benefic? 6. Sunt prevăzute anul acesta investiţii majore la Spitalul de Pediatrie Sibiu? 7. Mai mulţi părinţi se plâng că nu sunt lăsaţi să se interneze cu copiii lor în spital din cauza lipsei de spaţiu. Ce se poate face pentru remedierea acestui lucru? Reclamaţii Zeci de reclamaţii am primit pe adresa redacţiei sau am citit postările părinţilor din Sibiu pe diferite forumuri. Am decis să publicăm povestea Anei Micu. „La 7 luniţe, puiul meu a reuşit performanţa să-şi spargă un vas de sânge în ochiul drept. Am mers la medicul de familie care m-a liniştit spunându-mi că totul este ok, dar dacă vreau să fiu sigură să consult un specialist. Am primit trimitere pentru Luther – spitalul de copii… Ne-am dus acolo la urgenţă (miercurea) cu micuţul şi ni s-a spus senin, clar şi fără responsabilitate că nu au medic oftamolog pentru urgenţe şi cel mai devreme poate să-mi consulte cineva copilul vinerea… Pentru că mi se părea o veşnicie am zis că o să găsesc eu un medic oftamolog în tot Sibiul unde plătesc consultaţia şi îmi liniştesc gândurile… În momentele acelea mi-am încercat norocul şi cu cei de la Polisano. Aveau oftamolog, dar nu pediatru. Mi-au zis că nu-mi pot face o programare urgentă, dar că pot merge acolo să aştept şi să intru cu copilul după ultimul pacient… ora era necunoscută… Am refuzat să-mi chinui copilul aşa şi am mers vinerea la Luther că tot aveam programare. Ne-am dus acolo la 8.30 şi am intrat la 11 cand sătulă şi scârbită de felul în care se proceda cu intrările în cabinet, am dat buzna şi am zbierat că am un copil de 7 luni, nemâncat şi nedormit de 2h30 min afară şi că îşi pierde răbdarea… M-au măsurat din cap până în picioare şi au consultat copilul… nu era nimic grav, dar mi-au scris pe reţetă să-i dau picături pentru conjunctivită ca să se cureţe zona vătămată…”