Limbajul spaţiului

Adeseori suntem puşi în situaţia ca, vorbind cu cineva să fim nevoiţi să facem un pas înainte sau înapoi, pentru a ne regla distanţa faţă de interlocutor. De fapt această mişcare este involuntară, efectuată la o comandă a creierului, în încercarea de a menţine partenerul de dialog la o distanţă adecvată statutului său. Astfel că, spaţiul intim (40-50 cm) poate fi invadat numai de către cei apropiaţi emoţional (soţ, soţie, copii, părinţi), iar în spaţiul personal (0,5-1,5 m) comunicăm confortabil cu prieteni, colegi, parteneri cu care au loc negocieri, discuţii, tratative. Interlocutorii pe care nu-i cunoaştem prea bine, îi menţinem în spaţiul social la o distanţă mai mare de 1,5 m (conferinţe, şedinţe). Spaţiul pe care-l utilizăm atunci când comunicăm, distanţa dintre partenerii de dialog, chiar şi mărimea ori aşezarea mobilierului, toate acestea transmit mesaje nonverbale la fel de importante ca şi celelalte categorii ale comunicării. Spre exemplu, managerii care doresc să-şi comunice statutul social superior, puterea şi controlul ocupă de regulă spaţii mari, generoase, biroul lor este impunător, scaunele pe măsură, mobilierul fiind completat cu canapele şi fotolii din piele, chiar şi de un bar privat. Este tipologia clară a managerului autoritar care-şi părăseşte cu greu biroul pentru a ocupa un loc la o masă rotundă unde toţi participanţii au poziţii egale. Paradoxal, tot aceştia se plâng de lipsa de comunicare în compania lor, tendinţa de formalizare şi inexistenţa unui canal de comunicare informală cu angajaţii săi. Alţii, în schimb aleg spaţii mici, intime, uneori împărţindu-şi cu întreaga sa echipă câţiva metri pătraţi. Aceştia sunt manageri democraţi, care preferă să ocupe poziţii apropiate interlocutorilor atunci când le vorbesc, invadând uneori spaţiul lor intim. Legat de limbajul spaţiului este interesant de studiat tot ceea ce ţine de acest aspect atunci când sunteţi invitat la un interviu de angajare. Aţi putea să începeţi să studiaţi această componentă încă de la intrarea în clădirea angajatorului, cu studierea plasamentului, şi a intrărilor, continuând apoi cu dinamica locului, cu circulaţia angajaţilor, mobilierul, dotarea birotică, ordinea sau dezordinea existentă, stilul decoraţiunilor interioare şi de ce nu, prezenţa plantelor naturale sau de décor. De exemplu, într-o companie în care supravieţuiesc plante există căldură sufletească, există nevoia de frumos şi sensibilitate, este un mediu în care confortul angajaţilor este o preocupare curentă, iar efortul acestora este apreciat de către management. O importanţă deosebită o reprezintă locul pe care sunteţi invitat să-l ocupaţi la interviul de angajare şi distanţa impusă de intervievator, ştiind că apropierea comunică interes asupra candidaţilor, iar depărtarea exagerată semnifică aroganţă, importanţă şi superioritate. Oricare ar fi situaţia, este bine să păstraţi distanţa optimă faţă de interlocutor şi nu încercaţi să-i invadaţi spaţiul, apropiindu-vă de el mai mult decât trebuie. Aşadar, acordaţi atenţie şi spaţiului din jurul dvs., pentru că informaţiile sunt plasate peste tot, trebuie numai să le culegeţi, formându-vă astfel o imagine fidelă asupra oamenilor care populează acel spaţiu. Gabriela Pleşca, Senior Recruiter HR, Formator specialist resurse umane & comunicare Centrul de formare profesională STAFF 2000 Aşteptăm cu deosebit interes întrebările dvs. pe adresa [email protected]