Tensiuni la Teatrul ,,Radu Stanca”

Dacă din afară, printre reprezentaţii, festivaluri şi turnee, Teatrul Naţional ,,Radu Stanca” pare o instituţie unde curge laptele şi mierea, cu alocări masive de la bugetul Consiliului Local, situaţia de facto din interior este tensionată şi potenţial generatoare de conflicte de muncă. Angajaţii nu au sindicat, ,,pentru că nu ni s-a permis”, cum dezvăluie un actual angajat care nu a dorit să îşi dezvăluie identitatea. Se pare că directorul Constantin Chiriac, a transpus în managementul instituţiei metoda ,,one man show” (omul spectacol), el luând toate deciziile, inclusiv cele care ţin de regizori, scenografi etc. În urmă cu o lună într-un articol publicat de Sibiu 100%, care prezenta portretul tânărului actor Cătălin Grigoraş, actor în diferite piese ale teatrului sibian, a stârnit reacţia fermă a directorului Constantin Chiriac, neobişnuit cu criticile constructive. Mai mult, articolul a generat reacţia mai multor foşti angajaţi şi angajaţi ai teatrului care au reclamat diferite abuzuri comise de directorul Chiriac. Distribuţie, distribuţie, dar să ştim şi noi Subiectul este dificil de anchetat jurnalistic, pentru că toţi cei care reclamă le este teamă să îşi facă public numele de frica repercursiunilor. Deşi o instituţie de stat, Teatrul ,,Radu Stanca” are un management în stil privat. Astfel, problema distribuţiei în piese este cea mai dureroasă pentru actori. O parte sunt mereu distribuiţi, alţii mai deloc. ,,În nenumărate cazuri un regizor alege unii actori pentru o piesă, apoi o parte sunt schimbaţi de directorul teatrului”, ne explică un actor. ,,Periodic eram chemaţi la casting (preselecţie de actori pentru o piesă, n.red.). După articolul din Sibiu 100% cuvântul casting a fost înlocuit cu workshop pentru selectarea de actori. Nu este normal să funcţionăm pe principiile unui teatru privat, fără angajaţi care face casting. Aici sunt oameni angajaţi să joace! Adesea se preferă însă studenţi voluntari sau plătiţi cu drepturi de autor, în detrimentul celor angajaţi şi cu experienţă”, explică un alt actor. ,,Afirmaţia că . Teatrul Naţional ,,Radu Stanca” este o instituţie publică de spectacole subvenţionată de Consiliul Local al Municipiului Sibiu care demonstrează excelenţă în artele spectacolului prin premiile şi turneele întreprinse. Toate castingurile desfăşurate pentru selectarea unei distribuţii se organizează în cadrul instituţiei şi sunt deschise şi comunicate tuturor actorilor teatrului. Distribuirea unui actor se face din raţiuni strategice în funcţie de tipul personajului şi programările de spectacole. Mai mult decât atât, Teatrul Naţional ,,Radu Stanca” Sibiu promovează o politică de încurajare a educaţiei prin participare şi de sprijinire a tinerilor artişti talentaţi prin deschiderea castingurilor către studenţii Catedrei de Artă Teatrală din cadrul Universităţii ,,Lucian Blaga” Sibiu în colaborare cu cadrele didactice ale Secţiei Actorie”, se arată într-un drept la replică al conducerii teatrului la afirmaţiile actorului Grigoraş. Nici cei de la tehnic nu sunt prea mulţumiţi. ,,Programul este epuizant şi au scăzut salariile foarte mult. Avem o leafă de mizerie. Culmea este că unii primesc tot felul de bani extra de pe o Fundaţie a directorului (Chiriac, n.red). Dar numai unii…”, comentează un angajat de la departamentul tehnic. Cătălin Grigoraş, actorul dispărut în misiune Un simplu articol-portret despre actorul Cătălin Grigoraş, apărut în Sibiu 100%, a generat ample reacţii din partea conducerii teatrului. Telefoane, emailuri, sesizări pe adresa redacţiei. Mai mult, repercursiuni directe asupra actorului şi fratele său, student la actorie şi actor colaborator al Teatrului sibian. Reprezentantul de imaginea teatrului, Adrian Tibu, afirmă că Grigoraş nu mai lucrează cu teatrul de 4 luni, deşi acesta are un contract de drepturi de autor cu Teatrul până la finele anului şi este distribuit în mai multe piese. Ciudat, dar Grigoraş nu ştia nimic de încetarea colaborării de către teatru, deşi în piesele unde este distribuit a fost deja înlocuit după apariţia articolului în Sibiu 100%. ,,Dorim să aducem la cunoştinţă, de asemenea, că domnul Cătălin Grigoraş nu poate fi văzut la Teatrul Naţional ,,Radu Stanca” deoarece nu face parte din distribuţia niciunui spectacol jucat pe scena teatrului din Sibiu”, se precizează în comunicatul Teatrului. Ciudat este că piesele în care Grigoraş era distribuit, numele său şi ale fratelui său au fost şterse, iar printr-un email trimis tuturor actorilor după apariţia articolului în Sibiu 100%, aceştia erau informaţi că se caută înlocuitori pentru ei. ,,Faptul că în urma articolului publicat în Sibiu 100% m-au scos din distribuţia spectacolelor în care jucam la Teatrul Naţional ,,Radu Stanca” Sibiu, subliniază cu tărie că am avut dreptate când am afirmat că nu există transparenţă la castinguri şi mai mult de atât prin această decizie se încearcă punerea la zid a celor care doresc să se exprime liber. Poate ar fi fost mai corect dacă în loc de: ar fi scris aşa: <în urma articolului publicat în Sibiu 100% dl. Cătălin Grigoraş nu mai poate fi văzut pe scena teatrului…> deşi contractul meu expiră la final de an 2010. Da… aşa se întâmplă dacă vrei să îţi spui nemulţumirile, eşti ameninţat că zbori de nu te vezi… ia ghici unde? Afară din teatru…”, este replica actorului Cătălin Grigoraş la afirmaţiile conducerii teatrului. Dovada că înlocuirea actorului Cătălin Grigoraş din piese a survenit după apariţia articolului în Sibiu 100% o avem din emailul conducerii teatrului privind distribuţia la spectacolul Faust din 18 septembrie 2010 care precizează că ,,la ora 18, repetiţie – se înlocuiesc (…) şi Cătălin Grigoraş, ora 20 – Faust”. De asemenea, printr-un alt email actorii teatrului sunt anunţaţi ,,Între 8 şi 13 octombrie se repetă pentru înlocuirea lui (…) şi a lui Cătălin Grigoraş din Ghidul copilăriei retrocedate (O altă piesă care abia a avut premiera anul acesta, n.red.)”. Înlocuiri pe criterii necunoscute Înlocuirile în distribuţia spectacolelor de la Teatrul ,,Radu Stanca”, nu se fac pe motiv de deces sau boală gravă, ci din cauza managementului care dă afară oameni din teatru sau colaboratori pe care tot el i-a vrut la început în acele roluri şi spectacole, conform lui Grigoraş. Culmea, se întâmplă şi la spectacole care abia au avut premiera de două-trei luni, adică spectacole care nu s-au jucat decât de câteva ori. Orice înlocuire îi pune pe ceilalţi actori şi pe regizor în situaţia de a lua de la început, pentru unul sau doi actori noi (dar, de obicei, studenţi!) repetiţiile spectacolului. Se ştie în practica actorului şi a regizorilor, că orice înlocuire modifică spectacolul iniţial, adică este un alt spectacol. Înlocuirile actorilor se fac cel mai adesea cu studenţi, pe care Chiriac îi coordonează şi la Catedra de Actorie de la Sibiu. ,,În stagiunea 2009–2010, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu a avut un repertoriu de 68 spectacole în care au fost distribuiţi în urma unui concurs 46 actori angajaţi cu carte de muncă şi 40 colaboratori. Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu nu distribuie actori voluntari în niciunul din spectacolele puse în scenă. De asemenea, în stagiunea 2009-2010 Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu a fost co-producător a 2 spectacole realizate în parteneriat cu Catedra de Actorie a Facultăţii de Litere şi Arte din Cadrul Universităţii ,,Lucian Blaga” Sibiu. Pentru aceste spectacole au fost distribuiţi în urma unui concurs
6 actori angajaţi cu carte de muncă, 28 actori studenţi colaboratori şi 1 copil colaborator (figurant)”, se arată în răspunsul Teatrului la interpelarea reporterului Sibiu 100%. Înlocuirile lunare din piese produc haos în Teatru şi creează disconfort multor actori. Preferarea studenţilor versus actori angajaţi se adaugă la lista de nemulţumiri. La marile teatre din Bucureşti, spre comparaţie, marii actori şi nu numai, joacă şi 20 de ani o piesă, cu casa închisă, fără schimbări de distribuţie, decât, dacă moare unul. Dar, de obicei, atunci nu se mai joacă acel spectacol, pentru că nu va mai fi niciodată la fel cu o altă distribuţie. Acuze, acuze La sediul redacţiei a plouat cu reclamaţii după articolele publicate de Sibiu 100%. Am încercat să lămurim cu conducerea Teatrului cele mai grave dintre ele, referitoare la sursele de finanţare şi de cheltuire a banilor de către instituţie. La întrebarea noastră privind sursele de finanţare altele decît cele de la Consiliul Local, mai ales cele de la Fundaţia Democraţie prin Cultură, controlată de Constantin Chiriac, răspunsul Teatrului a venit sec, copie fidelă a unui text de lege: ,,În calitate de ordonator de credite, Consilul Local al Municipiului Sibiu asigură plata salariilor angajaţilor şi colaboratorilor teatrului. Activităţile conexe şi extra-bugetare ale fiecărui angajat nu fac obiectul activităţii serviciului resurse umane din cadrul teatrului”. Răspunsul ,,abil-evaziv”, parcă inspirat de Caragiale, nu lămureşte de unde şi cum se cheltuiesc banii pentru spectacolele Teatrului. Fundaţia Democraţie prin Cultură a organizat ani buni FITS – Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Din 2009, însă, a ieşit din organizare, Teatrul, Primăria şi alte instituţii preluând managementul festivalului. Asta după 15 ani. Constantin Chiriac, directorul Teatrului de ani buni, conform articolelor apărute în presa locală, are şi calitatea de preşedinte-membru fondator al Fundaţiei, care are acelaşi obiect de lucru ca şi Teatrul… Concluzia? Birjar la teatru! Recenta premieră ,,Opinia publică”, după Aurel Baranga este o perfectă aluzie la atmosfera din Teatrul Naţional ,,Radu Stanca” din Sibiu. Culmea ironiei, redacţia ziarului din piesă se numeşte ,,Făclia vie” şi este ,,Oglinda vie” a relaţiilor şi a stării de lucru impuse de managementul teatrului… Probabil că prigoana împotriva actorilor, a tehnicienilor şi a colaboratorilor care ne-au oferit informaţiile pentru acest articol ar fi înverşunată, după modelul Grigoraş, de aceea am ales să protejăm identitatea surselor citate. Oricum, la avizierul teatrului de o lună tronează o notă internă conform căreia tot personalul teatrului, inclusiv artisticul, face rapoarte săptămânale de activitate, adică dau cu subsemnatul, ca la Poliţie, deşi toată lumea are fişa postului şi există evidenţe cu spectacole, programări de repetiţii etc. Oare maestrul Caramitru, de exemplu, la Bucureşti, face asemenea rapoarte, ca actor? ªi ce scrie în ele? ,,Subsemnatul Ion Caramitru am jucat în data de…, la ora de…, pe scena…, rolul…, în piesa…. Mi-a plăcut. Abia aştept ca domnul director să binevoiască să mă distribuie în următorul spectacol”. Dincolo de tragi-comedia situaţiei, problemele interne ale teatrului sibian, se pare că au stat prea mult sub preş. A venit vremea curăţeniei. Dar cine să o facă? Călin Blaga Comentaţi pe vps.sibiu100.ro