Dacă da, atunci faceți foarte bine. Postul este o chemare a lui Dumnezeu adresată omului, spre o existență superioară. Este o chemare adresată sufletului, pentru a dobândi asemănarea cu Creatorul. Sau un dialog cu Hristos, Cel Care a postit, pentru noi, 40 de zile în Carantania.
Unii spun că nu poate fi păcat ce intră în gură, ci ceea ce iese din gură, citându-L chiar pe Mântuitorul (Matei 15, 11). Dar aici Hristos nu se referă la post. Hristos se referă la interdicțiile din legea veche, care nu admiteau să mănânci orice și oricum (carne de porc, de nerumegătoare, de animale care n-au copita despicată, de pești fără solzi etc.), pe care Legea Nouă le-a desființat.
Despre post Hristos vorbește explicit, nu prin deducții. De exemplu, atunci când spune că „acest soi de demoni nu iese decât cu rugăciune și cu post” (Matei 17, 21), ne arată limpede importanța și folosul postului.
Hristos nu se contrazice. Dacă o împărăție se va dezbina în sine, acea împărăție nu va putea rezista (Marcu 3, 24). La fel este și cuvântul Scripturii: dacă Scriptura s-ar fi contrazis în sine, ea nu ar fi putut dăinui. De aceea, Mântuitorul când vorbește, îndeamnă: „Ascultați și înțelegeți!” (Matei 15, 10b). Nu numai „ascultați”, ci mai ales „pricepeți”, că numai prin post și prin rugăciune „ne putem încredința Domnului, în Care credem” (Fapte 14, 23).
Poate că nu postiți. Pentru că nu puteți. Dacă v-a dezlegat duhovnicul, atunci bine a făcut, pentru că el știe neputința voastră. Dar de la postul inimii, al minții, al gurii, al ochilor, al mâinilor… nu vă poate dezlega nimeni. Paradoxul este că postul acesta, pe cât este de accesibil tuturor, pe atât este de greu de împlinit. Mai ales că aici este esența: degeaba te abții de la lapte, dacă nu ai fapte.
Dacă știi să cultivi, ai recoltă. Dacă știi să postești, ai roade. Fără laude, ca să nu stricați totul. Și nu vă temeți: vrednic este lucrătorul de plata sa (Luca 10, 7)!
Pr. Conf. Irimie Marga
FOTO: playtech.ro
