Unul dintre lucrurile la care țin mulți dintre proprietarii de case este gazonul perfect. Văzut peste tot în producțiile cinematografice sau televizate, a devenit ceva la care aspiră mulți dintre locuitorii mediului urban.
Din păcate, gazonul perfect nu oferă un mediu propice niciunui tip de polenizatori. Nici alte animale sau plante benefice unui ecosistem sănătos și divers, nu se găsesc aici. Până prin anii ‘40, locuitorii din țările vestice lăsau în gazon măcar flori sălbatice, precum trifoiul, important pentru aportul de azot în sol. Astăzi, noi am preluat modelul pajiștilor cu iarbă și atât. Dacă bugetul o permite, proprietarii nu mai seamănă gazonul, folosesc role gata crescute, unde este și mai sigur că nu există alte plante.
De curând am vizitat zona din jurul Salzburgului și am fost surprinsă să văd dealuri întregi tunse ca în palmă, fără flori sălbatice, iarbă și atât. Din discuțiile recente cu niște francezi am aflat că și la ei era la fel, dar că în ultima vreme, se discută tot mai des despre impactul acestei practici asupra biodiversității.
Primele peluze erau cultivate cu plante pitice, nu cu iarbă
Ideea de gazon, de pajiște întreținută, a apărut o dată cu Renașterea, în secolul al 16-lea. Clasa bogată din Franța și Anglia a început să își amenajeze astfel grădinile. Cu toate acestea, ”gazonul” nu era plantat cu iarbă la început, ci cu un amestec de plante pitice, precum cimbrul sau mușețelul.
Pajiștile erau de folos în jurul castelelor medievale pentru că lasau gărzilor acestora, perspectiva deschisă aupra potențialilor invadatori. În secolul al 17-lea, iarba tăiată scurt a devenit un simbol al bogăției și statutului social. Aceasta pentru că necesita foarte multă muncă pentru a fi întreținută, la vremea aceea totul fiind făcut manual. Revoluția industrială și apariția mașinilor care să ajute la întreținerea gazonului, au făcut ca acesta să fie accesibil maselor.
Gazonul perfect afectează biodiversitatea în mai multe moduri. Amenajările de acest fel limitează diversitatea plantelor native. Pentru că nu mai există plante cu flori, insectele polenizatoare sau cele iubitoare de ierburi înalte, dispar. Păsările își pierd din hrană și astfel se reduce și numărul acestora. Ciclurile naturale sunt afectate.
Diversitatea insectelor scade dramatic în locurile unde gazonul este perfect
În plus, practicile necesare întreținerii acestor suprafețe afectează mediul. Sunt folosite substanțe fertilizatoare, iarba trebuie tunsă, câteodată sunt folosite suflante pentru frunze. Se estimează că emisiile de gaze de seră sunt de patru ori mai mari decât cantitatea de carbon stocată în suprafețele de gazon.
Mi s-a părut extrem de sugestivă o prezentare grafică a impactului gazonului asupra diversității insectelor, realizată de către Societatea Entomologică din Ungaria. Aceeași grădină urbană este desenată în trei versiuni, fiecăreia dintre acestea fiindu-i asociate speciile de insecte pe care le putem găsi acolo. În prima variantă avem straturi de legume, multe tipuri de plante floricole, iarbă amestecată cu flori de câmp, un mic ochi de apă. 14 specii diferite de insecte se găsesc aici, fluturi, mai multe tipuri de albine, cărăbuși, cai de iarbă, greieri, etc. A doua variantă crește suprafața de iarbă, nu mai există multe alte plante în ea. Avem și niște straturi de legume și niște borduri înflorite, cu același tip de vegetație. Aici, numărul insectelor scade la 8. Cea de-a treia imagine ne arată o amenajare cu gazonul perfect, arbuști ornamentali tăiați în forme, gard viu de tuia. Singurele insecte pe care le găsim aici sunt… muștele.
În măsura posibilităților și disponibilității dumneavoastră, sperăm să dați o șansă și plantelor și viețuitoarelor să supraviețuiască în orașele noastre!
