De multe ori noi, oamenii, avem multe de învățat de la necuvântătoare. Astăzi, să ne inspirăm de la berze. Un exemplu demn de urmat este colaborarea părinților în clocirea ouălor.
Atât masculul, cât și femela, dispun de o „placă de incubare” – un petec de piele fără pene, prin care își încălzesc ouăle, alternând rolurile astfel încât acestea să nu se răcească niciodată. Prima lecție pentru noi ar fi să ne ajutăm și sprijinim reciproc.
În România, trăiesc două specii de berze: barza albă (Ciconia ciconia) și barza neagră (Ciconia nigra). Berzele albe preferă să-și facă cuiburile în apropierea așezărilor umane, în timp ce berzele negre aleg pădurile, departe de oameni. În folclor, se spune că berzele aduc primul copil cuplurilor proaspăt căsătorite, iar dacă un copil are un semn de naștere, se crede că a fost „ciupit de barză”. Faptul că berzele revin la același cuib a dus la credința că aduc noroc casei respective, iar o superstiție spune că distrugerea cuibului poate aduce ghinion.
O dată la 10 ani, berzele albe din Europa sunt monitorizate printr-un recensământ internațional, coordonat de Uniunea pentru Conservarea Naturii și Biodiversității (NABU). În România, recensământul din 2024 a avut loc între 15 iunie și 15 iulie. Berzele albe cuibăresc pe întreg teritoriul țării, de la nivelul mării până la altitudinea de 1.100 de metri, iar recensământul a acoperit toate cele 3.186 de unități administrativ-teritoriale din România.
Peste o mie de berze îngrijite cu răbdare
În județul Sibiu, Asociația Prietenii Berzelor din Cristian se ocupă cu îngrijirea berzelor rănite din toată țara. Fondată în 2007 de Miruna Gritu, asociația a îngrijit peste 1.000 de berze de-a lungul anilor. Miruna a absolvit Ecologie și Protecția Mediului și, în căutarea unei teme pentru lucrarea de licență, a ales berzele, o decizie care i-a schimbat viața.
„Am descoperit această latură a ecologiei și mi se părea foarte interesantă. Inițial, am avut de ales între a face o lucrare despre lup sau urs, însă am decis să caut ceva mai accesibil. Așa m-am îndreptat spre berzele din Cristian. Am apelat la parohia de acolo să mă lase să stau în turnul bisericii ca să pot observa berzele. Stăteam de la 9 până la 12 și filmam păsările. Ușor, ușor, s-a dus vorba în localitate, iar oamenii se obișnuiseră cu mine care observam berzele. Într-o zi, un localnic a venit la mine cu o barză pe care o găsise lovită pe câmp, avea ambele picioare rănite. Nu știam nimic! Habar nu aveam cum o pot trata și unde să mă duc cu ea. De atunci au tot venit la mine oameni cu berze rănite, cerându-mi să le îngrijesc”, povestește Miruna.
Am strâns fier vechi pentru a face suporturi pentru cuiburi
Cu timpul, localnicii au început să-i aducă berze rănite, iar ea a învățat să le îngrijească. În 2003, Miruna a realizat un recensământ al berzelor și a observat patru pui de barză pe o stradă din Cristian, dar un scurtcircuit a distrus cuibul. Aceasta a determinat-o să construiască suporturi pentru cuiburi. În ciuda dificultăților, a continuat să construiască suporturi și a reușit să dubleze populația de berze din Cristian: „Am fost atunci la Electrica și le-am explicat situația, iar răspunsul lor a fost: Țara arde și nouă ne arde de pene de barză prăjită. Am încercat să mai discut și cu alți oameni din Sibiu și mă priveau ciudat, spuneau că nici în Germania nu se face așa ceva și m-am trezit eu să fac suporturi pentru berze.
Dădeam vreo 10 kg de fier pentru un kg de cornier. Așa am construit primele cinci suporturi pe care le-am montat în 2004 în Cristian. În 2007 am înființat Asociația Prietenii Berzelor Cristian, iar primul proiect a presupus construirea a 17 suporturi. Am dus mai departe povestea aceasta. Odată ce ai montat un suport, berzele sunt protejate. Până acum doi ani am tot construit astfel de suporturi. În continuare vreau să construiesc suporturi dar e un cost destul de ridicat. În urmă cu zece ani, în Cristian erau 32 de cuiburi de berze, acum sunt 66. Am reușit să dublăm populația prin faptul că am construit suporturi și cuiburile au fost protejate, iar berzele se reîntorceau tot acolo. E nevoie în continuare nevoie. Local, am găsit înțelegere cu Electrica”.
Cea mai grea perioadă pentru puii de berze
Astăzi, Asociația Prietenii Berzelor primește berze rănite din toată țara, iar Cristian găzduiește cele mai multe berze din județul Sibiu. Puii de berze învață să zboare în această perioadă, iar în august, vor pleca spre Africa, un drum de până la 20.000 de km.
Ce putem face când găsim o barză rănită
Miruna ne sfătuiește să dăm un apel la Asociația Prietenii Berzelor și să explicăm situația, căci, spune ea, sunt situații în care omul nu poate interveni, iar pasărea trebuie lăsată în pace, dar sunt și situații când este nevoie de ajutor rapid. Numărul de telefon este disponibil 24 din 24 de ore: 0723327931.
Ce putem învăța de la berze
„Trebuie să învățăm fidelitatea și motivația. Atunci când o barză vrea să își facă cuib într-un anumit loc și este alungată, se va strădui din răsputeri să-și facă tot în acel loc casă. Nu se va orienta spre alt loc, ci se încăpățânează să rămână unde consideră ea. Un alt lucru este că au grijă de puii. Când puii sunt mici și unu din părinți nu se întoarce la cuib, celălalt care a rămas cu puii nu va părăsi cuibul până nu se întoarce perechea. Va rămâne și va aștepta, nu va lăsa puii singuri. Și când e soare, ele stau și le țin umbră puilor în permanență. Au o grijă incredibilă. Berzele pot străbate peste 20.000 de km ca să vină să își facă cuibul la noi, după care, vin oamenii să le strice adăpostul. Oamenii nu respectă, ele zboară doar ziua și doar deasupra uscatului”, povestește Miruna.
Asociația Prietenii Berzelor din Cristian, condusă de dedicata Miruna Gritu, ne inspiră să prețuim și să protejăm aceste minunate păsări, simboluri ale norocului și ale reîntoarcerii acasă.
Alte curiozități
„Aș spune că de la berze putem învăța să fim transfrontalieri, prin migrația lor anuală vizitează o multitudine de teritorii, indiferent de granițele impuse de om, folosesc resursele care le sunt oferite și câștigă experiență cu fiecare călătorie. Pe de altă parte berzele sunt recunoscute pentru fidelitatea ridicată pentru același cuib de la care putem învăța că este important chiar dacă călătorim să nu uităm niciodată unde ne este casa”, spune Codruț Helerea, student la Ecologia și Protecția Mediului, ULBS.
