În Japonia, aflată la extrema sporului negativ al populației în lume, se discută despre aptitudinea de a munci până la vârsta de 80 de ani. Cu 33 de milioane de cetățeni având vârsta de 65 de ani sau mai mult, cu o speranță de viață de 90 de ani sau chiar mai mult, ideea pare fezabilă. Sănătatea japonezilor, societatea industrializată și tehnologic avansată permite astfel de idei să fie implementate.
În Uniunea Europeană, România pierde 247 de cetățeni pe zi, peste 90.000 pe an. După decenii de emigrație în care 4 milioane de români tineri au părăsit deja țara, România se „japonizează” prin îmbătrânire. Ce este tragic e faptul că și mentalitatea societății românești îmbătrânește și ea în ritm accelerat.
Reformă? Combinația fatală dintre un misticism încărcat cu superstiții și educație deficitară aduc un recul subtil pentru societatea românească. Tinerii sunt prea puțini în România și, de aceea, se nasc tot mai puțini copii. Îmbătrânirea populației aduce și un reflex conservator față de ideile liberale.
Populația României se va reduce atât prin spor negativ (mai puține nașteri decât numărul de decese), cât și prin emigrație. Soluțiile propuse sunt demne de Evul Mediu, interzicerea avortului, măsuri guvernamentale de retribuire a mămicilor, sau propuneri electorale de premiere a expatriaților ce se întorc în România.
Privind la legi absurde ca Legea 321, la o legislație antagonică ce face operarea lor imposibilă, dar permite sancțiuni pentru cei ce o încalcă, statul și societatea se transformă într-un perimetru al absurdului.
În ciuda unei apocalipse anunțate și a unui declin al românismului, ne vom înclina în fața fatalității timpului. Ceea ce are un început, are întotdeauna și un sfârșit. Nu e o extincție naturală, ci doar dispariția unui popor. Istroromânii au dispărut și nimănui de la București nu i s-a părut asta o catastrofă.
Suntem un stat nou, cu mai puțin de două secole de existență. O eliminare timpurie din peisaj nu ar fi o catastrofă pentru nimeni. Și noi i-am eliminat pe alții în acest areal geografic. Vă mai amintiți de sași, șvabi sau evrei?
Cu un fatalism impregnat și propagat cultural încă de la începuturile existenței, direcția pare destul de clară.
Emigranții români se vor topi și ei treptat, dar mult mai repede decât polonezii în masa iberică, italiană sau britanică. Suntem adaptabili și ușor asimilabili.
Cât despre poporul român cu origini mioritice privit cu un ochi critic putem să spunem fără emoție că amprenta culturală românească va lăsa poate, ceva în urmă.
Poporul ce a asimilat forțat, a discriminat și a eliminat minoritățile va avea timpul să reflecteze, spre final, la firul cinic al istoriei. Vine și timpul nostru. Repede.
Publicitate
