Autorii Atlasului istorico-geografic al județului Sibiu care va fi lansat la finalul acestei saptamani au transmis, intr-un comunicat, motivarea realizarii acestei lucrari. Atlasul, de circa 400 de pagini, prezintă fiecare localitate din actualul județ Sibiu în formatul urbanistic din timpul primei ridicări topografice a Transilvaniei (1769-1773), alături de traducerea descrierilor conținute în Lexiconul lui Ignatz Lenk von Treuenfeld, apărut la Viena, în 1839. Va prezentam mai jos, integral, motivarea publicarii primului Atlas al judetului Sibiu, dupa o munca de mai bine de cinci ani:
„Argument
Josephinische Landesaufnahme (după numele împăratului romano-german Iosif al II-lea, fiul Mariei Terezia) constituie prima ridicare topografică a Transilvaniei, realizată, între anii 1769-1773, în cadrul primului proiect unitar de cartografiere a Imperiului Habsburgic.
Harta militară a Marelui Principat al Transilvaniei, realizată manual, are un caracter excepţional prin acurateţea detaliilor şi rigoarea cartografică, iar ca izvor istoric este extrem de importantă, deoarece prezintă o radiografie geografică a teritoriului ardelean, cu aşezările de atunci (cuprinse în comitate, districte şi scaune, fiecare cu subdiviziunile sale), orientarea teritorială a acestora, apartenenţa confesională a locuitorilor, structura graniţei militare, forme de relief, nivel de împădurire, cursuri de ape, căi de comunicaţie, resurse minerale, monumente istorice, staţii poştale, etc.
Lexiconul lui Ignatz Lenk von Treuenfeld, de la a cărui publicare la Viena, în anul 1839, sau împlinit recent 175 de ani, reprezintă un dicţionar geografic de proporţii al Transilvaniei. Aici sunt catalogate toate toponimele, hidronimele şi oiconimele existente în Transilvania la sfârşitul deceniului patru al sec. XIX, cu denumirile echivalente în limbile română-maghiară-germană-latină, un scurt istoric al aşezării, precum şi aspectele economice de bază.
Organizată sub forma unei culegeri de documente, lucrarea este împărţită în mai multe volume, fiecare dintre acestea fiind structurat după împărţirea administrativ-teritorială actuală. Pentru început, obiectivul nostru este publicarea primului volum ce conţine localităţile judeţului Sibiu.
Sursele de documentare au fost: Muzeul Naţional Militar al Ungariei din Budapesta, Arhiva de Război (Kriegsarchiv) din cadreul Arhivelor de Stat din Viena şi Biblioteca Judeţeană ,,Andrei Mureşanu” din Braşov.
Atunci când am iniţiat traducerea şi publicarea acestei bijuterii care se intitulează: Lexiconul geografic, topografic, statistic, hidrografic şi orografic al Transilvaniei, prin intermediul unei încercări de a descrie hărţile ţării, descriere prelucrată şi ordonată alfabetic, l-am însoţit cu ilustra urare a marelui istoric George Bariţiu: ,,lectorului sănătate!”, gândul nostru fiind în primul rând la cititorul fără studii de specialitate. În această conjunctură, dorim să precizăm că prezenta ediţie nu se pretinde a alcătui o exegeză asupra materialului, întrucât nu cuprinde un aparat critic elaborat şi subjugat normelor şi exigenţelor unei lucrări cu caracter academic.
Sub imperiul anumitor condiţionări de timp, spaţiu şi de altă natură, despre care nu vom aminti aici, am considerat că este mult mai util să propunem publicului acest material sub această formă, urmând ca, într-o altă ediţie, să ne aplecăm cu acribie asupra secvenţei temporale, împrejurărilor istorice şi motivaţiilor politice ce au însoţit elaborarea Lexiconului.
Aceia care consultă fortuit sau ritmic harta administrativă a judeţului Sibiu, cu greu pot intui amalgamul juridic, administrativ, etnic, religios sau cultural care alcătuieşte acest judeţ, am zice „făcut fără socoteală” de către regimul comunist la reorganizarea administrativă din anul 1968 – realităţile istorice şi ţesăturile tradiţionale fiind cu mult mai complexe decât o relevă acest tip de hartă lipsită de expresie şi personalitate istorică. Bunăoară, în scopul uşurării interpretării informaţiilor ce se regăsesc în textul acestui volum, am anexat o hartă istorică a împărţirii teritoriului actualului judeţ Sibiu la momentul publicării Lexiconului.
Probabil mulţi vor avea surpriza să vadă o cu totul altă realitate istorică decât aceea folosită ani la rând de către diversele administraţii postbelice. Juridic, satele, târgurile, comunele şi oraşele erau divizate între scaunele săseşti (cu scaunele filiale şi Domeniul celor şapte juzi, organism cu atribuţii speciale în administrarea unor zone de interes special, cum ar fi, spre exemplu, Ocna Sibiului sau fostele posesiuni ale abaţiei cisterciene de la Cârţa), comitatele nobiliare, districtele şi locurile taxaliste, în cazul judeţului Sibiu, fiind vorba de Dumbrăveni şi din nou Ocna Sibiului, dar care avea un statut complex.
Ecleziastic, situaţia era chiar mai fragmentată: românii (în text numiţi valahi), în marea lor majoritate aparţineau fie Episcopiei Blajului şi eparhiilor sale (în speţă Bisericii Unite cu Roma sau Greco-Catolică), credincioşii fiind numiţi în textul de bază greco-uniţi, fie Episcopiei Ortodoxe a Răşinariului (mai târziu a Sibiului), cu enoriaşii desemnaţi sub titulatura greco-neuniţi în lucrarea originală; apoi saşii, afiliaţi Episcopiei Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană cu sediul la Biertan, ungurii fiind împărţiţi în mod inegal între Episcopia Romano-Catolică din Alba Iulia, Episcopia Reformată Calvină din Ardeal şi Episcopia Reformată Unitariană, ambele cu sediul la Cluj. Lor li se adaugă mica dar înfloritoarea comunitate a armenilor, arondaţi Episcopiei Armeano-Catolice de la Gherla precum şi ţiganii, puţini la număr, aproape în totalitate ortodocşi.
Principalele conexiuni de drumuri şi artere economice erau destul de diferite de cele de azi, pentru că fiecare zonă constituia şi constituie o realitate etno-culturală şi chiar istorică distinctă. Astfel, dacă sudul actual al judeţului, respectiv Ţinutul Sibiului, Mărginimea şi Ţara Făgăraşului se orientau pe axa est-vest spre Braşov, Sebeş şi mai departe spre Ungaria, iar pe axa nord-sud spre Ţara Românească, zonele Secaşelor şi ale Târnavelor întreţineau legături mai ales cu oraşele de pe Mureş şi în special cu Alba Iulia, cei din Podişul Hârtibaciului erau legaţi de Sibiu, dar şi de Braşov sau, mai departe, de Bistriţa.
Considerăm că aceste scurte precizări vor fi de ajutor în organizarea lecturii, dar şi în perspectiva unei vizionări a ansamblului cartografic. Mai menţionăm faptul că, beneficiind de o administraţie competentă şi de apariţia hărţilor cadastrale, satele Transilvaniei şi-au putut identifica scrupulos teritoriile administrative care, cu foarte mici excepţii, sunt aceleaşi ca în perioada alcătuirii lor.
Autorii”
Lansarea volumului va avea loc, vineri, 24 martie, ora 11.00, la Biblioteca Astra.
