Interviu cu Marius Ioan Gîrdea, Directorul General al Aeroportului Internațional Sibiu
A plecat inițial din Baia Mare spre București, s-a îndeletnicit o viață cu trebăluiala într-ale aeropurtatelor și, de aproape un deceniu, este la cârma Aeroportului sibian. A prins perioade de glorie, a căutat soluții la provocarea pandemiei, s-a trezit cu operatori aerieni care l-au lăsat de izbeliște sau cu alții care s-au întrecut în promisiuni neonorate. Acum a demarat unele din cele mai impozante investiții la dezvoltarea aeroportului sibian. Despre acestea și multe altele, despre omul din spatele fotoliului de director, am discutat cu Marius Ioan Gîrdea. O întâlnire reconfortantă, jovială, în care s-a lăsat prins, în biroul său, la o cafea aburindă a bună dispoziție.
Despre investiții. Și de ce se retrag operatorii aerieni din Sibiu
Suntem într-o perioadă cu investiții majore în dezvoltarea aeroportului Sibiu. Terminal extins, clădiri noi, cele mai moderne tehnologii în materie de infrastructură a traficului aerian… Acum, că ne-am împrietenit, cum putem face să am și eu acces, să zicem, la oarece bănet ce se învârte prin zonă? Știu și eu, vreo licitație ceva mai preferențială, un artificiu, în dulcele stil românesc de lucru cu instituțiile statului…
Nu înțeleg întrebarea. (râde) Nu face parte din procedurile de lucru ale aeroportului, din zona de achiziții.
Am înțeles. Ce trebăluiți acum, din perspectiva dezvoltării?
Ne uităm pe geamul biroului și putem vedea că lucrurile evoluează într-un ritm destul de susținut. Chiar dacă faza inițială de pregătire a documentelor a fost una care a consumat o bună perioadă din timpul alocat implementării proiectului, constructorii au reușit să se mobilizeze și să recupereze. Ne-a ajutat și vremea, pentru că nu am avut o iarnă grea, și asta înseamnă că au putut să lucreze, mai ales că în această perioadă lucrările sunt cele de infrastructură, partea de fundații, turnat beton, structură de rezistență… Și, după cum se vede, eu zic că suntem în grafic și sperăm să nu fie nici de acum încolo probleme.
Proiectul dezvoltării aeroportului e, desigur, unul din cele mai ambițioase. Ce ne facem însă cu restul problemelor? Cu operatorii aerieni care, din câte bag sama, se tot retrag, nu ne găsesc prea atractivi pentru dânșii.
Lucrurile sunt într-o evoluție. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii nouă ani, de când sunt eu aici, aeroportul Sibiu, prin ceea ce am făcut noi, a fost, în general, ca procent de creștere, de la an la an, peste media națională. Aș zice că lucrurile pe care le-am făcut au fost lucruri bune, care au dat și rezultate. A apărut apoi elementul acesta al pandemiei, care cumva a cernut ceea ce înseamnă operatori aerieni. Adică a reușit să separe operatorii puternici, din perspectivă financiară, de cei care nu o duceau foarte bine înainte de pandemie. Drept urmare, uitați, Blue Air, care este un exemplu nefericit pentru noi. Odată cu ieșirea Blue Air din piață, Wizz Air, care e principalul operator din România, a ajuns să dețină mai mult de jumătate din cota de piață la nivel național. Ce trebuie să înțelegem în această logică? Aeroporturile regionale se bazează pe tipul acesta de trafic, generat de low-cost carrier. De ce? Pentru că pentru celălalt gen de operatori aerieni, de tip ”legacy”, cum ar fi Lufthansa sau Austrian Airlines, noi nu reprezentăm decât un punct de plecare în alimentarea hub-urilor lor principale. Noi suntem pe post de feeder-i, să zic așa. Pentru ceilalți operatori, de tip low-cost, care zboară și conectează zonele unde simt că există nevoia de călătorie, acolo generează trafic și putem fi de interes pentru ei. Chiar am pregătit, în 2019 – când, la Sibiu, a avut loc Adunarea Generală a Asociației Aeroporturilor din România -, un material în care am arătat un fenomen care nu se întâmplă doar la noi, ci peste tot în Europa. Respectiv, procentul de creștere al pasagerilor transportați de low-cost carrier a crescut în România, în perioada 2010-2018, de 400%, în contextul în care procentul de creștere al traficului de tip legacy a crescut cu vreo 16 %. E clar că creșterea traficului de pe aeroporturile regionale s-a datorat, în special, acestui tip de transportator, de tip low-cost. Acum, revenind în zilele noastre, ieșirea Blue Air de pe piață a debalansat puțin echilibrul acesta, care exista în zona aeroporturilor regionale. Drept urmare, suntem, vrem-nu vrem, la mâna Wizz Air-ului, și mă refer aici la politica lui de dezvoltare. Pentru că orice operator aerian are politica lui de dezvoltare a operațiunilor, în care își stabilește, desigur, niște aeroporturi pe care se focusează mai mult decât pe altele. Și, dacă ne uităm la Transilvania, e evident că aeroportul Cluj, pentru Wizz Air, e aeroportul unde el își capacitează și maximizează operațiunile. Acolo unde mai există loc de creștere, alocă capacitate și pentru celelalte aeroporturi, unde operează și are bază, respectiv la Timișoara și la Sibiu. Bineînțeles, mai operează, fără a avea însă bază, și de la Târgu Mureș și Satu Mare. Decizia Ryanair nu e o surpriză, desigur. Nu suntem primul aeroport de unde se retrage. Și la noi s-a retras din operațiuni, fără să aibă bază alocată. Dar rapiditatea cu care Ryanair ia decizii de business e fantastică! Ei au luat anul trecut decizia și au închis operațiunile de pe patru aeroporturi (de la noi, de la Suceava, de la Craiova și de la Timișoara) și s-au concentrat pe cele trei aeroporturi principale din România (București, Cluj, Iași). E evident de ce au făcut-o. Înceacă să intre în piața dezvoltată de Wizz Air. Dacă stăm să ne uităm la ce spune Michael O’Leary, în viziunea lui, în următorii ani în Europa vor rămâne patru mari operatori aerieni. Din care trei de tip leagacy, și unul low-cost. Cei trei de tip leagacy sunt așa: Grupul IAG (format din British Airways și Iberia, alaturi de încă câțiva operatori aerieni), Air France-KLM, Lufthansa Group și Ryanair. Bineînțeles, poate fi și o strategie de marketing, pentru a transmite niște mesaje de forță, dar de obicei Michael O’Leary are gura aurită.
CITEȘTE: Despre modernizarea și dezvoltarea aeroportului sibian, aici.
Vă rog să mă lămuriți în câteva ”suspectări” locale privind retragerea operatorilor de trafic aerian. Tarifele cerute de Sibiu sunt prea mari pentru operatori, în comparație cu alte aeroporturi?
Nu. Dacă ne uităm cum arătăm noi astăzi din perspectiva tarifelor practicate, în comparație cu celelalte aeroporturi, suntem extrem de competitivi. Ei bine, există diverse modalități de a aplica tarifele. La noi, în general, logica este următoarea: se stabilește un tarif și, în funcție de diverse elemente legate de volumul de trafic generat, operatorii aerieni pot beneficia de discounturi. Dacă ne uităm strict la cuantumul tarifului, suntem, repet, extrem de competitivi. În funcție de volumul de operare de pe alte aeroporturi și de discounturile aplicate de acestea, lucrurile încep să devină, pentru operatorii low-cost, un pic mai echilibrate. Adică aeroporturile mai mari din jurul nostru aduc tarife ceva mai aproape de ale noastre, dacă nu chiar suntem în aceeași logică tarifară. Drept urmare, eu nu cred că tariful aeroportuar este un element de natură determinantă în decizia de a aloca sau nu capacitate de operare pe un aeroport, ci mai degrabă e vorba de bazinul de colectare.
Faptul că va fi comandament NATO la Sibiu influențează în vreun fel frecvența curselor?
Asta a fost inițial și senzația mea. Am zis: ”Mamă, gata, ne-am căpătuit, din perspectiva numărului de pasageri!” Adevărul este altul. Numărul de oameni care urmează sau sunt deja angrenați în operarea acestui comandament nu este unul semnificativ din perspectiva traficului aerian. Mai mult, majoritatea din cei care activează, din câte am înțeles, sunt cetățeni români. Cetățenii străini, prin urmare, nu reprezintă un număr mare, deci și numărul de pasageri care beneficiază de serviciile aeroportului nostru nu suferă modificări majore.
Restricții pentru spațiul aerian sau limitate cursele prin prezența aceluiași Comandament NATO?
Nu cred. Nu a existat niciodată vreo astfel de discuție. Nu mi s-a pus în față un astfel de scenariu prin care, din acest motiv, al prezenței Comandamentului aici, ar putea să apară restricții. Ba din contră! Eu zic că în deciziile de mișcare de trupe – pentru că nu vorbim numai de Comandamentul NATO aici, ci și de proximitatea de Cincu, unde cu toții știm că este o bază militară de antrenament utilizată destul de intens de către Statul român și de către partenerii NATO -, o mare parte dintre operațiunile care se desfășoară acolo vor beneficia de serviciile aeroportului, pe lanțul acesta de transport, atât al trupelor, cât și al mărfurilor. Sintetizând, suntem un element de infrastructură prezent în această discuție.
Deschiderea aeroportul de la Brașov pune bețe în roate Sibiului?
E clar că va exista un element de infrastructură care odată utilizat, în regiunea în care e el locat, respectiv zona Brașov, va avea pasageri. Acei pasageri, indiferent din ce motiv s-ar urca la aeroportul Brașov în avion, înseamnă că nu se vor urca de la noi.
Necesitatea de călătorie însă nu depinde de prezența sau absența unui aeroport. Necesitatea există. Și dacă cineva din mijlocul Brașovului dorește să călătorească mâine undeva în Europa, în lume, nu contează, ceea ce făce este următorul lucru: se uită la primul aeroport care asigură conexiunea. Și care poate fi, în ordinea șanselor, aeroportul București (care are cele mai multe frecvențe), aeroportul Cluj (numărul doi la frecvențe și destinații din România) și după aceea cred că se uitau la Sibiu, ca și opțiune. Acum, odată cu deschiderea aeroportului Brașov, acolo unde vor exista conexiunile care să fie oferite de pe acest aeroport, va fi și el un element în analiza personală a fiecărui călător. Și dacă se vor alinia mai multe elemente, îl va alege pe acesta ca punct de plecare.
Din experiența mea, am concluzionat că sunt patru criterii importante în decizia de unde călătorești. Primul lucru pe care îl cauți este destinația, ca aceasta să existe. Dacă de pe aeroportul București sau Cluj există, și de la Sibiu și Brașov nu, ultimele două aeroporturi nu sunt luate în calcul. După aceea, dacă există destinația de pe toate cele patru aeroporturi, următorul lucru analizat va fi frecvența. Pentru că în funcție de tipul de călătorie pe care urmează să îl accesez (și aici vorbim de business sau interes personal; cel de business înseamnă în general călătorie pe termen scurt, te-ai dus, ai rezolvat problema și într-o zi, maxim două te-ai întors), dacă tu ai conexiune la o frecvență de zbor de două ori pe săptămână, la un interval de 3-4 zile, în acel moment aeroportul care nu oferă un serviciu de regularitate sau o frecvență necesară tipului de nevoie pe care îl ai tu, iarăși dispare. Ulterior, zic că apare prețul. Dacă sunt diferențe semnificative, vei merge la aeroportul unde este mai ieftin, și biletele mai ieftine sunt acolo unde este concurență, deci iarăși aeroporturile din București și Cluj sunt în avantaj din perspectiva asta. Și abia al patrulea element e distanța de călătorie. Adică dacă primele trei sunt cât de cât acceptabile, fără diferențe majore, te vei uita: ”Ok, nu mai vreau să merg o oră jumătate până la Sibiu, la București, sau două ore până la Cluj”, vorbim de cel care ar pleca din Brașov, și va decide să meargă de pe aeroportul Brașov. Nu cred că traficul va scădea. El e într-un trend de creștere la nivel național. Noi suntem la coada Europei, ca țară, din perspectiva numărului de pasageri. Dacă puterea noastră de cumpărare nu va fi afectată major de inflație și ne vom permite să călătorim, atunci creșterea numărului de călători va fi împărțită între aeroporturi. Dacă nu ne vom permite să călătorim, atunci poate exista un element de scădere. Dar, ceea ce nu știm noi astăzi, e de unde zboară brașovenii. Dacă mă întrebați pe mine, eu cred că cei mai mulți zboară de la București. Pentru că e aeroportul care are frecvențele cele mai multe și prețurile cele mai competitive, datorită concurenței care există pe aeroportul respectiv între operatorii aerieni. Plus că există un transport de serviciu rutier în comun foarte bine pus la punct între Brașov și aeroportul Otopeni.
Vom avea cursă directă Sibiu-București
Pe când vom putea zbura la București, fără a mai bântui ca escală prin München sau Viena?
Da. Dacă vrei neapărat să zbori din Sibiu la București astăzi, singura soluție este să o iei spre vest, nu spre est sau sud-est. Adică trebuie să te duci ori la München, ori la Viena, și de acolo să zbori către București. Dar la sfârșitul lui martie, odată cu începerea sezonului de vară, va începe operarea acestei rute de către un operator român nou – se numește Air Connect -, care va asigura, eu cred, un serviciu așa cum trebuia să îl asigure oricine a mai operat înainte pe această rută.
Va fi o rută ocazională?
Eu sper ca, prin toate demersurile pe care le facem, să convingem operatorul aerian nu doar să mențină cursa, ci chiar să întețească numărul de frecvențe pe care îl operează. La acest moment, operatorul aerian a alocat pe sezonul de vară cinci frecvențe săptămânale.
CITEȘTE: Despre poziționarea aeroportului Sibiu în topul național în traficul de pasageri și transporturi marfă, aici.
Profesional, ce vă nemulțumește?
Sincer, eu nu privesc lucrurile că m-ar nemulțumi. Nu sunt nemulțumiri. Sunt provocări. Și de provocări am parte întruna. A durat mult să reușesc să îmi dezvolt așa, cred, un sistem de apărare propriu în fața problemelor. Am avut de multe ori senzația că iau lucrurile atât de personal, încât nu mă puteam detașa de ele. Ajungeam acasă și eram în continuare conectat la problemele de la muncă. Dar am ajuns la înțelepciunea să fac un declick și să încerc să îmi aloc timp, cât pot, pentru familie și alte activități personale. Sunt un practicant de tenis, am descoperit tenisul în Sibiu…
Cu mister president?
Nu, domnul președinte a plecat la câteva luni după ce am ajuns eu la Sibiu. Sunt mai degrabă un entuziast al sportului și ori de câte ori mi se oferă ocazia să ies să fac mișcare pe terenul de tenis, o fac cu mare plăcere. Chiar dacă asta implică, uneori, ca soția să mă ”urecheze” puțin că iar lipsesc de acasă, dar eu zic că la final lucrurile se așază cumva.
De ce tenisul?
Tenisul e un sport care, datorită complexității lui și necesității de a fi atent la ce se întâmplă pe teren, te decuplează de la alte probleme. Că altfel, nu poți să joci. E o metodă de a mai curăța sistemul de provocările despre care vă spuneam mai devreme.
Mai aveți și alte metode de a evada de acasă, scuze, am vrut să spun… de a vă decongestiona?
Da. (râde) În sezonul de toamnă-iarnă merg la vânătoare. Nu foarte des, pentru că nu îmi permite nici programul și pentru că, în general, vânătorile sunt organizate în weekend-uri, în câte o zi, și deci nu e o activitate pe care o pot accesa oricând, ca la tenis.
Ce vânați?
În principiu, se vânează mistreț, mai ales în zonele din județul Sibiu. Mistreț, pentru că sunt păduri. Se mai iese la fazan, la iepure, însă acestea sunt așa, activități mai rare.
Alte activități cronofage și, totodată, relaxante?
Merg la sală. Dar asta e o chestie de opțiune personală.
Cum reușiți să gestionați eficient, fără prea multe ”daune colaterale”, partea de muncă cu cea de familie, de imperative casnice și de alte cele de gen?
Dacă mă întrebați pe mine, eu zic că bine. Dacă o întrebați pe soția sau pe copii, s-ar putea să spună că lipsesc cam mult de acasă. De aceea la sală merg doar în momentele în care restul familiei doarme. Adică ora 5 dimineață, iar la ora 7, când mă reîntorc acasă, se trezește familia. Deci cumva nu simt lipsa mea când îmi fac și această dambla.
Cum să îți gestionezi starea de disconfort
Munca: plăcere sau obligație?
Sunt momente și momente. Dar de obicei vin cu drag la muncă. Eu pentru asta m-am pregătit. Am făcut, ca facultate, aeronave. Pentru mine, în sine, domeniul de transport aerian a fost domeniul în care mi-am dorit să activez. Faptul că am ajuns să activez la acest nivel e o chestie care ține și de șansă. Ține și de modul în care te raportezi și la muncă, desigur, dar am și colegi, la fel de pregătiți, la fel de muncitori ca și mine și care profesional ar fi avut competențele necesare să fi putut accesa, la un moment dat, o astfel poziție, dar nu au avut această șansă sau, într-un limbaj colocvial:
nu s-au aliniat planetele.
Vă vedeți pensionat din această branșă?
Din această branșă, da! Nu neapărat din această funcție.
Sunteți băimărean, adoptat vreme generoasă de București. Cum vi se pare Sibiul?
Când am venit aici, acum 9 ani, inputurile mele despre oraș erau toate pozitive. Dar erau inputuri furnizate de turiști. Adică de oameni care veneau două-trei zile în Sibiu, aveau ce să facă, totul era frumos, Sibiul era pe val. Ce-i drept, trecuseră vreo șase-șapte ani de când Sibiul fusese Capitală Culturală, însă siajul evenimentului respectiv își făcea simțită încă prezența. Venind aici, m-am scufundat în muncă. Ce pot să vă spun acum, cu siguranță, e că atunci când mă întorc la București, eu văd acel oraș cu alți ochi. Când stăteam acolo, nu vedeam nimic. Mi se păreau lucrurile atât de terne, că nu vedeam o statuie, nu vedeam bulevardele largi, lucruri care azi, ori de câte ori ajung în capitală, îmi sar în ochi… Același lucru se întâmplă și aici. Una este optica turistului, alta este optica celui care locuiește aici. Pentru mine, ce a fost cel mai complicat de gestionat – sau a fost inițial, aș putea zice, o dezamăgire, remediată între timp, în 2019 – a fost lipsa unui cinematograf în oraș. Eu la București, pe o rază de 5-10 minute de mers cu mașina, aveam patru cinematografe de tip multiplex. Și mergeam des la cinematograf. Îmi place să văd filme de calitate. Am venit aici, și nu am găsit niciun cinematograf! Singura soluție pe care o aveam era să urc în mașină și să mă duc la Deva sau la Alba. Dar în 2019 au apărut două cinematografe și acum sunt extrem de mulțumit și din această perspectivă.
Profesionist în ceea ce faceți, sportiv, tanisman și vânător amator cu ”apucături” spre perfecționism. Ce mai adăugăm la listă?
Muncă, și atât. Mie și așa mi se pare că activitățile acestea extra muncă îmi umplu viața suficient de mult, încât să îmi mai trebuiască și altceva.
Cât de des zburați?
Rar. Destul de rar. Cred că în ultimii 3-4 ani, am zburat de 5 ori. Nu zbor pentru că, de obicei, în concediu nu plec foarte departe, merg cu familia, iar mașina e mijlocul preferat de transport în locul avionului, în principal datorită volumului mare al bagajelor.
Sunteți foarte pozitiv, jovial, cu o aliură a discuției seducătoare. Ce vă irită?
Dar de ce să ne încărcăm de energii negative? (râde) Nu mă irită. Pentru că, repet, depinde de cum privești lucrurile. Dacă ajungi la concluzia că nimeni nu e perfect, și că nici viața pe care o trăim nu are cum să fie perfectă, e clar că la un moment dat apar lucruri care îți creează o stare de disconfort, de iritare. Dacă reușești cumva să depășești momentele respective – nu îmi iese tot timpul -, nu ai decât de învățat. Și data viitoare, când te întâlnești cu o situație mai mult sau mai puțin asemănătoare, lucrurile devin mult mai ușor de gestionat. Adică nu mai ești deranjat, nu mai ești iritat, le iei așa cum vin și știi ce să faci.
V-ați scos și de data asta… Știm, din practica instituțiilor publice, de situația aceasta, desigur, absolut ipotetică: sună telefonul, aflat în posesia lui X, care vă roagă să îi angajați fiul / fiica, nepotul / nepoata, soția /amanta la aeroport. Cum reacționați la astfel de ”rugăciuni”?
Acum, dacă mă uit în aeroportul Sibiu, nu cred că există vreo familie angajată. Vorbesc de astăzi. Poate înainte vreme au mai existat persoane de sex masculin la nivel de tată-fiu angajați, dar credeți-mă, la un moment dat chiar aveam o problemă de angajare, mai ales în zona aceasta de muncă la platformă, unde munca nu era una ușoară (să încarci și să descarci bagaje în cala unui avion e o muncă solicitantă fizic, în care trebuie să ai o anumită rezistență). Nivelul de salarizare nefiind unul extrem de atractiv, aveam o problemă în a atrage resursă umană în acest domeniu. Și dacă au existat, să zicem așa, ”recomandări” din partea unui membru al familiei, că mai poate aduce pe cineva, am acceptat recomandarea cu brațele deschise. Și știți de ce? Scoteam trei locuri la concurs, la care venea un singur candidat, și acela se întâmpla uneori să fie înrudit cu cineva din aeroport. Ce să îi zic? ”Nu te angajăm că ești rudă cu ăla?” Când nouă ne ardea buza să avem oameni cu care să ne putem desfășura activitatea! Nu sună telefonul! Poate avem și un avantaj în dezavantajul acesta de a nu fi atractivi în zona de salarizare. Pentru că nu prea vrea lumea să vină să se angajeze la aeroport pentru ce salariu i se oferă. Poate dacă eram la vreun alt aeroport, se putea întâmpla. Nu contest, și eu am lucrat în aeroporturile din București, citim presa, au existat diverse încrengături de acest fel. Dar la mine chiar nu e stilul. Eu cu soția sau alte rude ale mele nu am lucrat niciodată în același câmp al muncii.
