,,Ce e viaţa, dacă nu umbra unui vis care fuge?”

Nume: Andy Ciocan Gabriel Data şi locul naşterii: 18 Februarie 1980, Sibiu Ocupaţie: Artist plastic Studii: Liceul de Artă, Sibiu Reporter.: Ce anume te-a condus către pictură şi de la ce vârstă? Andy Ciocan: M-am născut într-o familie în care arta a fost apreciată la adevărata ei valoare. Primul imbold l-am avut privind sculpturile bunicului meu, Torok Johan. Pot să zic că la trei ani am început să pun mâna pe creioane şi pensule în joacă. Conştient însă, la 12 ani, în urma unui accident, stând în casă pentru a mă reface, am început să modelez descoperind tridimensionalitatea. Rep.: Ce cursuri ai urmat pentru perfecţionare şi ce persoane au contribuit la aceasta? A.C: Am urmat nişte cursuri de desen şi ceramică la Casa Pionerilor sub îndrumarea doamnei Vasilica Moldovan, iar apoi, în particular am studiat desen cu domnul Gligor Traian (profesor şi grafician) care m-a impulsionat şi mi-a dat o educaţie foarte sănătoasă în ceea ce priveşte conduita şi modul de abordare al subiectelor. De poveţele lui am ţinut cont mai întotdeauna şi ţin să-i mulţumesc de fiecare dată pentru aportul pe care l-a adus în viaţa mea. El m-a învăţat să experimentez şi să mă inspir din tot ce e în jurul meu. Apoi a urmat Liceul de Artă, unde am aprofundat mai în detaliu desenul, culoarea (domnul profesor Ilea Constantin) şi gravura (d-l Jakabhazi Alexandru). Am intrat la mai multe institute de artă însă, din motive personale am renunţat. Sunt pregătit totuşi să reiau şi să termin până la urmă. Rep.: Ce te motivează în activitatea ta culturală? Satisfacţiile sunt de proporţii? A.C: În România nu ai cum să fii satisfăcut decât la nivel spiritual. Mă mulţumesc şi cu atât deocamdată. La nivel material mă descurc aproape de limita bunului simţ pentru că încă nu sunt sau nu am cunoscut oamenii care apreciază arta la adevărata ei valoare. Însă drumul pe care am pornit cere sacrificii şi sunt pregătit să le fac pentru că scopul pe care doresc să îl ating mă motivează îndeajuns… Rep.: Cum gândeşte pictorul Andy Ciocan viaţa în momentul în care pictează? A.C: Depinde de ceea ce fac în acel moment. Am momente în care doar îmi las mâna să lucreze, conectat la alt nivel de conştiinţă pe care de-a lungul timpului am încercat să îl înţeleg. Cum gândesc? Încerc să fiu mereu pozitiv. Ceea ce fac e terapie câteodată şi mă bucur dacă oamenii apreciază şi înţeleg mesajul, măcar la modul senzorial . Rep.: Cum gândeşte omul Andy Ciocan viaţa în momentul în care trăieşte în jurul cunoscuţilor, familiei, prietenilor? A.C: Cred că Andy Ciocan simte mai mult decât gândeşte, mai ales în jurul celor dragi. Rep.: Planuri de viitor în alt domeniu? A.C: Planuri de viitor în alt domeniu…momentan nu am alt plan dar primul gând ar fi să mă implic în protecţia naturii. Rep.: Pasiuni, pe lângă pictură mai pot fi dezvoltate cu aceeaşi intensitate? A.C: Kristina… Rep.: Care sunt convingerile tale politice ca şi artist? A.C: Convingerile mele vin din valori universale şi nu se restrâng la spaţii geografice sau politice. Rep.: În România cu prietenii şi familia sau peste hotare cu banii şi faima? A.C: În România cu faima şi banii din străinătate. Rep.: Vernisajele, expoziţiile şi succesul lor sunt bazate pe? A.C: Cred că unor oameni le pasă de ceea ce fac. Acesta e un impuls care mă face să merg mai departe pe drumul pe care l-am ales. Rep.: Există o muză comună a tuturor operelor, o iubire faţă de cineva sau ceva, sau e purul talent care explodează de fiecare dată când începi “actul creaţiei”? A.C: ,,Ce e viaţa, dacă nu umbra unui vis care fuge?”, spunea Umberto Eco. Eu încerc să prind visul şi să îl las în lucrările mele ca un mesaj care să dăinuie în timp. ªi visele sunt de mii de feluri… Rep.: Cum şi unde te vezi peste 20 de ani? A.C: Undeva liniştit, lucrând şi iubind.