Hristos a Înviat și totuși Evanghelia zilei ne poartă înapoi, la momentul morții și punerii în Mormânt a Mântuitorului. Suntem dinaintea unei aduceri aminte care nu ne onorează ca oameni.
Legați de trădarea noastră, prin moarte, și încă moarte pe Cruce. L-am ucis pe Dumnezeu crezând mai mult în vorbe decât în Cuvânt, lucru care, vai, dese ori se petrece și astăzi. Suntem salvați, ca omenire, de niște femei. Mai întâi Maica Domnului care rabdă până în sfârșit sabia crucii care-i sfâșie inima, plinind proorocia Dreptului Simeon. Apoi Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, care priveau unde L-au pus pe Domnul cei dimpreună cu Iosif din Aritmateea (Marcu 15.43-46).
Grea imagine pentru judecarea sindromului trădărilor noastre ca oameni. Apoi noapte. Noapte grea. Femeile celelalte, care însoțeau pe Domnul, negociază în Ierusalim, la un preț pe care nu putem să ni-l închipuim, e apus de soare peste zi de Paște și neguțătorii știu asta, mirul pentru Mortul lor. O zi mai apoi, zi de Paște și sabath, nu pot mișca. Și dimineața zilei dintâi a săptămânii, numită de noi azi Duminică (Ziua Domnului) poartă mir spre groapa Lui. Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Salomeea. Poate au cumpărat mirul foarte de dimineață, în ziua aceea, dar prețul era oricum uriaș. Nu se tem nici de soldații care străjuiesc Mormântul și nici de umbrele nopții în cimitir, nu se tem că merg la un proscris, nu se tem că merg la Unul care rămăsese atârnat pe Cruce contorsionat și rupt de omenia noastră. Ele nu-și pierd curajul, nu-și pierd omenia. Aleargă la Mormânt. Unde cel mai probabil se afla deja Maica Domnului, care nu părăsise locul. Caută moartea și descoperă Învierea. Caută veste de tristețe și află bunăvestire, căci un Înger le vestește prietenește, ca între frați de Cruce: „Nu vă spăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel Răstignit? Nu este aici. Iată locul unde L-au pus…” (Marcu 16.6). Primind cuvintele Îngerului și mesajul către Ucenicii Apostoli femeile fug de la mormânt „cuprinse de frică și de uimire” (Marcu 16.8). Pare paradoxal. Sunt mai curajoase sub zăbravnicul morții decât în straiul de lumină al Învierii. Rămân însă icoana curajului omenesc înfruntând întunericul morții
Duminica aceasta, așezată îndată după Lecția de credință a lui Toma, ne aduce aminte că Biserica nu induce niciodată umiliri inutile dinamicii Împărăției. Că suntem adunare de vise și ratări, de candidați la sfințenie și oameni nedeplini, de fricoși și curajoși deopotrivă. Că Dumnezeu nu are a pierde pe nimeni și în Școala Evangheliei lecțiile le dau și oamenii, nu doar Dumnezeu. Azi ne-au dat lecția ele. Femeile mironosițe. Curajoasele Dimineții fără sfârșit. E ziua lor și a tuturor femeilor creștine care caută să dea piatra de la ușa Mormântului, dezvăluind Învierea.
Publicitate
