Sâmbăta, într-una din Sinagogi. Printre oameni o femeie gârbovă, de 18 ani gârbovă. Adică bolnavă, adică exclusă din sinagogă și viață socială. Un duh de neputință. neputând să se ridice nici nu putea fi lângă cei care urmau viața cotidiană, cu urcușurile și coborâșurile ei. Pentru bolnav nu există zi de sărbătoare, toate zilele curg la fel. Doar ivirea unui oaspete sparge obișnuința și-i hrănește zile, uneori luni sau ani. Cei care ați fost bolnavi vreme îndelungată știți ce zic. E un soi de scoatere de boală venirea celor care te iubesc, o reactivare de sens, o redobândire a umanității. De multe ori bolnavul nu se mai crede om, simte că boala îl scoate din viață și se crede condamnat, uneori, pe viață. Optsprezece ani femeia privea de departe drumeții spre și de la sinagogă, privea viața cu coada ochilor, atât cât putea să-i îngăduie gârboveala, un orizont redus la pământul pe care-l călca. În zi de sărbătoare pentru ceilalți, femeia întâlnește pe Hristos. Pare că pentru ea e în cetate, că pentru ea a venit la sinagogă. Nici nu mai vorbește în pilde ci prin fapta sa de vindecare. La zbârleala fariseilor, al căror calendar era legat numai de sâmbătă, Mântuitorul le vădește limita. Le spune că oamenii sunt mai presus decât animalele tocmai prin faptul că sunt în atenția nesmintită a lui Dumnezeu. Îi rușinează. Cum ar face azi cu mulți dintre cei care vorbesc în numele lui, lipsiți de Harul Lui. Chiar nu vă pare ciudat cum unii care nu cred în Dumnezeu ne spun unde locuiește sau cum preferă sau nu să se facă prezent în viețile noastre? Sau cum unii care se cred dumnezei ne propun morale lipsite de Dumnezeu pentru a face din viața lor o sărbătoare continuă iar pe noi ne acuză de gârboveală continuă?
Mulțimea se bucură de dreptatea lui Hristos. Le place cum combate cu fariseii, cum schimbă în bine viețile celor pe care-i vindecă. Dar cam atât. Întrebarea Domnului Iisus Hristos, consemnată de Evanghelist (Luca 13.18), pare că răsună în lume încă: „Cu ce este asemenea Împărăția lui Dumnezeu? Și cu ce o voi asemăna?”. Fiți dar desgârboviți, ridicați ochii din pământ și învățați din minunile care vi le dăruiește că avem de a face cu Dumnezeu, chemați fiind la Împărăția Lui. Vremea pregetării dinaintea minunii prezenței lui Dumnezeu în lume a încetat. Postul Crăciunului ne-aduce aproape minunea, pe Dumnezeu.
Publicitate
