După o tăcere de un an, ora de religie este din nou atacată furibund. Aceiași actori, aceleași măști culturale, aceleași preconcepții și clișee ne sunt vânturate pe sub nas, deloc întâmplător la vremea Postului ce ne apropie de Înviere.
Cu o lipsă totală de cunoaștere a pedagogiei religiei și fără nicio competență în domeniul religiilor comparate – competențe pe care le cer respectate la maximum de ceilalți, reformiștii educaționali cred mereu că ora de religie este principala vină a înapoierii sistemului educațional.
Unul dintre principalii apărători ai acestui mod de a gândi ore de religie ca o plasă de cultură în ale cărei noduri de metafore și metatexte se va așeza cu maximă cumințenie mintea copilului român a făcut dovada, în dese rânduri, că nu are cultura minimă de istoria religiilor iar faptul că predai matematici de înalt nivel nu înseamnă că ai dreptul să privești de sus învățătoarea care predă copiilor aritmetică sau pe profesorul de liceu care-ți „livrează” studenții.
Ce nu înțeleg apărătorii liberalismului educațional este că s-ar putea întâmpla ca tocmai ei să fie sursa debilizării sistemului educațional, la modul în care – de fapt, de 10 ani de când dezvoltă guraliva lor opoziție, nu au propus nimic real, nimic competent, nimic legat de un sistem de gândire compatibil cu a educa, a crește sau a-i dezvolta cultural pe copii.
Anul trecut, dedicat de dumnealor educației sexuale cu orice preț, le-a adus o aspră lecție de pedagogie: nu știu preda nimic, de fapt.
Desigur că, pentru un om care urmărește procesul acțiunilor lor, amestecul de vise de influență socială pe care-l vizează –ore de nimic și nimicuri predate ca sistem- pune pe gânduri, mai ales că o parte dintre ei s-au validat inclusiv politic reușind să smulgă tot atâtea voturi cât un blogger mediocru likeuri.
O să spuneți că scriu incorect despre aceasta la vreme de post. Deloc. Suntem în preajma zilei în care pomenim vindecarea Slăbănogului din Capernaum (Marcu 2.1-12) și pe Sfântul Grigorie Palama.
Poate că e vremea să citim mai atent Scriptura și să înțelegem de unde ne-am umplut de slăbănogi sufletește care ne vor copiii asemeni lor, care ne vor mereu pe partea întunecată a culturii. Fără îndoială că nu va conta nici faptul că ne merg copiii la religie pe semnătura noastră- mereu minimalizată de un personaj pururea supărat pe școală- nici faptul că singura programă de învățământ care s-a realizat prin consultarea fundamentală a părinților- constituiți în asociații- este cea de religie. Nu va conta nimic. Pentru cei care vor să aibă mereu dreptate în gura mare nu va conta niciodată adevărul. E o opțiune. Educația ține însă de mai mult decât de o opțiune. Ține de un mod de viață, de un mod de a gândi viața. Hristos Domnul ne-a dovedit-o ca nici un alt lider religios și politic. Pentru că El este Dumnezeu.
