Proiectul de țară este în această perioadă un subiect ce stă pe buzele tuturor, de la președintele Iohannis, cel care a lansat această idee, și până la premier, partide politice și academicieni.
Acest miraculos proiect de țară, care încearcă să anime scena politică românească înainte de alegerile parlamentare din toamnă, ar avea menirea să ne asigure că, indiferent de cei care vor veni la guvernare, marile teme de interes național vor continua să fie pe lista priorităților, iar România va putea să își rezolve principalele probleme interne.
Deocamdată, în acest sens au loc negocieri, dezbateri, prioritizări și reprioritizări, pentru ca toată lumea să reușească să cadă de acord asupra a ceea ce ar trebui să conțină importantul document.
Orice alte probleme vor identifica cei angrenați în acest proces de analiză, 3 teme sunt obligatorii pentru proiectul de țară: sănătatea, drumurile și educația.
La capitolul sănătate, țara ocupă primul loc în Uniunea Europeană în privința mortalității cauzate de diverse afecțiuni. Amintim aici mortalitatea generată de bolile cardio-vasculare, unde se înregistrează 108 decese la 100.000 de locuitori, față de media europeană de 43 de decese. De asemenea, câte un bebeluș din România moare la fiecare 5 ore, anual ajungându-se la 1.600 de copii cu vârsta sub un an decedați. Iar problemele legate de sistemul sanitar românesc țin dintotdeauna capul de afiș, lipsa medicilor, a paturilor din spitale și a aparaturii fiind principalele cauze.
La educație, abandonul școlar ne plasează în topul țărilor UE, rata copiilor care părăsesc sistemul educațional fiind de 18%. Mai mult decât atât, un sfert dintre absolvenții de gimnaziu iau note sub 5 la Evaluare, peste o treime dintre elevii care termină liceul nu își iau bacalaureatul, iar alte zeci de mii de tineri pur și simplu refuză să mai susțină acest examen.
Dezastrul este de-a dreptul colosal când vine vorba despre construcția de drumuri de mare viteză. Deși fiecare ministru al Transporturilor de după Revoluție a promis sute de kilometri de autostradă, lucrurile nu doar că s-au mișcat cu încetinitorul, ci s-au transformat în adevărate utopii. Din autostrada Sibiu-Pitești, cu toate că de ani buni se cheltuiesc bani pe studii de fezabilitate, licitații și comisii, nu se leagă nimic concret, riscând să pierdem, astfel, finanțarea de aproape 90% alocată de Comisia Europeană. Iar lotul 3 al autostrăzii Sibiu-Orăștie arată măsura neputinței unui stat incapabil să rezolve, în aproape un an de zile, o porțiune de drum de 200 de metri.
Așadar, sunt multe priorități pe care ar fi util să le cuprindă un proiect de țară, dar, pentru a fi pus în aplicare, ar fi nevoie de o clasă politică de bună-credință. În România ultimelor decenii am constatat însă că aceasta lipsește cu desăvârșire…
