Doctorii de suflete

Campanie: Rezidenţii Atât cât mă ajută forţele şi raţiunea, prescripţiunile mele să fie făcute numai spre folosul şi buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violenţă. (Jurământul lui Hipocrate) Nu există persoană care să nu fi avut măcar o dată în viaţă o durere abdominală. Pentru cei mai norocoşi, durerea a trecut cu un simplu calmant, însă mulţi ajung la spital pentru un consult de specialitate. Echipa de medici ai secţiei Medicală I din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă tratează majoritatea acestor cazuri, iar cei mai mulţi dintre pacienţi au numai cuvinte de laudă . În această ediţie, Sibiu 100% vă prezintă tinerele doctoriţe ale secţiei Medicală I, în frunte cu şeful secţiei, conf.dr. Paul Porr. Liliana Nenciu O zi de muncă pentru medicii de la Secţia Medicală I începe de la orele 8.00 şi ar trebui să se încheie la orele 13.00. Acest lucru nu se întâmplă şi în realitate. Ne-am convins de acest lucru printr-o vizită în cadrul secţiei. Am găsit nişte tinere doctoriţe cu zâmbetul pe buze şi gata să te ajute. Îndiferent că este vorba despre o persoană fără casă, adusă cu salvarea direct de pe stradă, persoane tinere sau persoane trecute de 70 de ani, fiecare problemă de sănătate este la fel de importantă şi o tratează cu seriozitate. Liliana Vecerzan este medic rezident de Medicină Internă în anul I şi este mereu cu zâmbetul pe buze şi plină de optimism. Transmite acest optimism şi celor din jurul ei şi spune că, starea ei de bine porneşte de la faptul că îi place foarte mult ceea ce face. Dacă majoritatea copilaşilor se feresc de halatele albe şi de medici, când era mică, Lili era excepţia de la regulă. S-a îndrăgostit de meseria unchiului ei care era medic şi-l admira ore în şir la lucru. Era fascinată de lumea medicală şi a ştiut încă de atunci că vrea să devină medic. ,,Eu ştiam exact ceea ce mă aşteaptă în spital, nu pot să zic că mi-am făcut mari aşteptări. Nu pot spune că sunt mulţumită financiar, dar cred că toţi cei care vor să devină medici cunosc acest aspect. Mi-aş dori să lucrez în continuare la spitalul din Sibiu, dar sper să prind un post măcar în judeţ, poate la spitalul din Agnita, de unde sunt eu”, este dorinţa Lilianei. Gabriela Rusu s-a îndrăgostit de medici tot în copilărie. Le-a fost foarte recunoscătoare pentru faptul că au tratat-o de hepatită şi că au fost alături de ea în acele momente grele. ªi-a propus să ajungă medic şi a reuşit să-şi îndeaplinească cu brio acest vis. A venit tocmai de la Bacău să facă facultatea aici. A ales Sibiul, deoarece are rude şi au ajutat-o în primii ani de facultate cu cazarea. Acum a devenit independentă şi spune că simte o bucurie aparte atunci când tratează un pacient şi acesta pleacă acasă vindecat. Cel mai tare a impresionat-o o pacientă care avea o situaţie medicală gravă, cu foarte multe organe afectate. ,,Este vorba despre o pacientă de 56 de ani, cu un venit mic, sub 300 de lei, care se uita în ochii mei şi mă ruga să nu o las să moară”, spune tânăra doctoriţă. O specialitate complexă Nu au parte de condiţii de lucru extraordinare, însă adresabilitatea este foarte mare. Zilnic, văd zeci de pacienţi, iar paturile sunt ocupate în proporţie de aproape 100%. Pentru a se ocupa de fiecare pacient ca la carte, Petruţa Văduva, alături de colegii săi, stă în fiecare zi peste program. Nu regretă deloc acest lucru şi spune că a ales să fie medic internist, tocmai pentru că este o specialitate complexă, unde patologia este diversă şi fiecare zi de lucru este o experienţă unică. ,,Avem într-adevăr şi mulţi pacienţi cu boli cronice, care vin o dată la 3 luni, ne cunosc foarte bine. Însă în fiecare zi vin cazuri noi şi ne bucurăm când alături de medicii specialişti sau primari îi diagnosticăm, le facem fişă de observaţie şi urmărim evoluţia lor. Majoritatea cazurilor evoluează bine. Cred că cele mai impresionante cazuri sunt cazurile sociale, cei care nu au casă şi vin la noi pe secţie cu diverse afecţiuni, mulţi dintre ei prezintă complicaţii”, spune Petruţa. ,,Veterana” Adriana Antonius este medic rezident în anul IV. A ajuns să cunoască aproape toate tainele meseriei, dar spune că în fiecare zi învaţă ceva nou. N-ar fi reuşit să ajungă la acest nivel fără sprijinul medicilor din secţie, despre care are numai cuvinte de laudă şi spune că în secţie există o mare deschidere şi medicii sunt foarte încântaţi să le arate şi să le explice tainele meseriei. Noemi Nemeş este de acord cu colega sa şi spune că, în timp, meseria te învaţă să faci faţă tuturor evenimentelor. Spune că nu există carte sau om care să te înveţe, cum să dai vestea unui aparţinător că pacientul a murit sau că este muribund. ,,Mi-a rămas în memorie o pacientă de 70 de ani care a fost diagnosticată cu cancer de pancreas. ªtiam că va muri, dar şi pacienta era conştientă de acest lucru. Am stat lângă ea până a murit, a aşteptat să vină fiul din Spania şi numai după ce l-a văzut, a decedat”, îşi aminteşte Noemi. ªeful secţiei, medicul Paul Porr, este mândru de rezidenţi, spune că sunt foarte bine pregătiţi. ªi-ar dori să le poată oferi condiţii de lucru mai bune, însă numai într-un spital nou ar fi posibil, iar cu privire la partea financiară spune că aceasta a fost dintotdeauna deficitară. ,,De când am venit eu şef de secţie, am încercat să fie condiţii decente în secţie. Am amenajat toaletele cu sponsorizări de la “Ambient”, s-au făcut renovări generale de către Consiliul Judeţean, am primit prin sponsorizări de la Clubul Oamenilor de Afaceri Germani, respectiv prin guvernul japonez, o linie de endoscopie digestivă superioară şi inferioară, am adus din Germania câteva ecografe, artistul fotograf Daniel Bălţat ne-a donat fotografii încât am făcut atmosfera mai plăcută pe holuri”, spune medicul Paul J. Porr. Am părăsit secţia Medicală I, dar nu înainte de a o cunoaşte pe viitoarea doctoriţă Christina Rötzer, venită pentru un schimb de experienţă din München, la spitalul din Sibiu. Conf.dr.Paul J. Porr şef Clinică Medicală I „ªi pe vremea mea salariile doctorilor erau la fel de mici. Mi-aduc aminte, când am primit primul salariu de intern, că femeia de serviciu era tare mândră că lua un salariu mai mare decât mine cu 3 lei. Se lăuda la toată lumea”