Artroza este o boală care apare pe măsură ce articulațiile se uzează, provocând durere, rigiditate și chiar deformări. Îngrijorător este că, în ultimii 50 de ani, numărul cazurilor s-a dublat, în mare parte din cauza sedentarismului și obezității. Care sunt primele semne ale artrozei, ce poate face bolnavul pentru ameliorarea durerilor și cum poate fi încetinită degradarea articulară ne spune conf. univ. dr. Liana Chicea, medic primar interne și reumatologie, secția Clinică Medicală I, din cadrul Spitalului Clinic Județean și de Urgență Sibiu.
Ce este artroza?
Artroza este o boală degenerativă heterogenă a articulațiilor, care afectează mai ales cartilajul articular ce învelește și protejează capetele osoase din interiorul articulației. Acesta preia și amortizează șocurile mecanice și are o suprafață netedă, lubrefiată, ce favorizează alunecarea suprafețelor articulare în timpul mișcărilor. Cu timpul, acest strat de cartilaj pierde calitățile și devine rugos, neregulat, se subțiază inegal descoperind porțiuni de os expuse microtraumatismelor din cursul mișcărilor, uneori cu desprinderea unor fragmente mici (“șoareci articulari”). Lichidul articular se modifică, spațiul articular se reduce treptat până la dispariție, iar osul suferă, la rândul său și reacționează, de exemplu, prin formare de osteofiți (sau “ciocuri”). Și alte structuri articulare sunt implicate și suferă într-o diferită măsură.
Artroza localizată la coloana vertebrală este spondiloza, cea de la genunchi este gonartroza, cea de la șold este coxartroza, dar boala poate fi localizată asimetric la una sau mai multe articulații, incluzând și glezne, mâini, coate, etc. Așadar, în concepția clasică, artroza este o uzură (prematură) a cartilajului articular.
Care sunt factorii care declanșează această afecțiune?
În linii mari, fie utilizarea greșită sau excesivă a unei articulații sănătoase, fie utilizarea normală a unei articulații modificată patologic (cu postură greșită, traumatizată etc.). De fapt, artroza nu e dată de prea multă mișcare, ci, dimpotrivă, de lipsa mișcării, fiindcă e necesară presiunea asupra cartilajului, solicitarea sa pentru ca el să se regenereze și să se mențină sănătos. Neavând vase de sânge proprii, cartilajul articular este hrănit corespunzător în timpul mișcării, prin lichidul articular mobilizat; de aceea lipsa mișcării îl lasă fără substanțele nutritive necesare menținerii și regenerării sale. În plus, sedentarismul duce la creșterea în greutate, iar grăsimea abdominală trimite în circulație substanțe proinflamatorii care atacă și distrug celulele cartilajului articular. Nu doar artroza, ci și alte boli foarte răspândite azi în lumea civilizată, cum sunt diabetul, bolile cardiovasculare, sunt favorizate și agravate de sedentarism.
Care sunt categoriile de populație predispuse spre această boală?
Predispoziția generală pentru boală este data de ereditate, vârstă și sex (până la o anumită vârstă femeile sunt mai înclinate să fie afectate de artroză), obezitate (un factor de risc foarte important în instalarea bolii, care se menține, agravează și accelerează evoluția, îngreunând tratamentul bolii). Mai contribuie și alți factori, ca hipermobilitatea articulară, densitatea mineral-osoasă și prezența unor boli. Lor li se adaugă anomaliile biomecanice locale de care am amintit.
Este îngrijorător că numărul cazurilor de artroză s-a dublat în ultimii 50 de ani. Astfel, de pildă, astăzi noi avem de două ori mai mare riscul să facem gonartroză față de bunicii noștri (cu aceeași vârstă, sex, greutate, stare de sănătate), fiindcă folosim genunchii mult mai puțin decât ei. Suntem grăbiți și avem oferta greu rezistibilă a confortului. Astăzi oamenii nu mai merg pe jos. De aceea circulația sângelui cu substanțe hrănitoare se încetinește în tot organismul, inclusiv în zona articulațiilor. Mușchii coapsei și ai gambei se atrofiază și nu mai mențin poziția corectă a oaselor din articulație. Uităm că mișcarea este o nevoie fundamentală a corpului omenesc, la fel ca nevoia de oxigen și de hrană.
Care sunt primele semne ale artrozei?
Primul semn este durerea care apare în timpul mișcării și cedează la repaus. Cu timpul, durerea apare cu scurtă durată la derularea articulației, adică la tendința de a o mobiliza după repaus, apoi cedează și reapare după miscare prelungită. Redoarea (lipsa de suplețe, rigiditatea) ce însoțește durerea este scurtă și moderată față de ceea ce se întâmplă în alte suferințe articulare. Progresiv apar diferite grade de impotență funcțională, reducerea mobilității, deformări cu poziții vicioase, iar în final se poate ajunge la anchiloză.
Fiind o boală degenerativă, ce tip de tratamente dau rezultate?
Cel mai bun tratament este prevenirea și întârzierea apariției bolii. Cei mai mulți dintre noi vom avea pe parcursul vieții o afectare artrozică, dar dacă ne menținem activi, evităm supraponderea și obezitatea, corectăm din timp pozițiile vicioase, vom putea menține sănătatea articulațiilor și vom reduce această suferință.
Care sunt stadiile bolii și cum evoluează?
Este mai greu să delimităm etape propriu-zise ale bolii, întrucât evoluția este de regulă lent progresivă, un proces continuu, dar cu viteză și intensități variabile în funcție de numeroși factori ce coexistă și interacționează la fiecare individ. Totuși, putem spune că la începutul bolii perioadele dureroase și intensitatea lor sunt mai reduse. Pe parcurs pot apărea perioade dureroase, când articulațiile respective suferă asemeni unei inflamații locale. Uneori chiar sunt prezente tumefieri, căldură, roșeață, blocaje brusc instalate local. Desigur, dacă se ajunge în stadiile finale ale bolii, când “se freacă os pe os” la mobilizarea articulației, suferința devine cvasipermanentă, cu limitare drastică a mobilității, deformări și dizabilitate importantă.
Ce poate face pacientul cu artroză pentru ameliorarea durerilor și menținerea bolii într-un stadiu mai puțin grav?
Așa cum spuneam, prevenirea este cea mai importantă. Dacă apar durerile, pentru început pot fi ameliorate de perioade de repaus (nu de abandonarea mișcării!!). Primul dintre medicamentele recomandate este Paracetamolul. Dacă severitatea progresează se recurge la antiinflamatoare și antialgice pe perioada durerii. Uneori sunt necesare alte medicamente pe cale generală sau local. De mult ajutor este fizio-kinetoterapia.
La ce complicații se ajunge din cauza artrozei?
Uneori apar blocaje articulare sau colecții patologice (cum este chistul popliteal), deformări permanente. Tratamentele greșite sau abuzive, chiar antiinflamatoarele, pot duce la efecte nedorite, uneori severe. Când pacienții ajung să fie imobilizați în măsură mai mare, consecințele generale sunt tot mai importante, afectând diferit întreg organismul, de la inapetență și constipație, până la depresie.
Ce tip de sport și mișcare se recomandă bolnavilor de artroză? Iar din punctual de vedere al hranei, ce alimente ar fi recomandate?
Cea mai simplă recomandare, deosebit de accesibilă și foarte utilă, este mersul pe jos, progresiv. Înotul și sporturile acvatice, dar și mersul pe bicicletă, gimnastica de înviorare, exerciții fizice de Yoga, pilates, tai-chi, practic orice tip de mișcare -în limita toleranței- sunt folositoare dacă se practică cu regularitate.
Se discută mult despre tratamente “naturiste”. Deși au un oarecare efect, mai ales în utilizarea pe termen lung, suplimentele de chondroitin-sulfat, glucozamină (sunt componente din structura cartilajului), dar și curcuma, gheara dracului, boswelia și altele nu sunt validate prin studii ca eficacitate terapeutică, rămân suplimente alimentare, adjuvante.
Nu cunosc recomandări specifice, dar este bine să menținem o alimentație echilibrată calitativ și cantitativ, cu un orar stabil, practic recomandările generale cunoscute. Pare simplu în teorie, dar în practică este o provocare și aplicarea consecventă a acestor recomandări implică multă hotărâre și tenacitate.
Cum poate fi prevenită artroza?
Nu ne putem schimba moștenirea genetică, nici toți factorii de mediu, dar putem să ne modificăm atitudinea și să influențăm felul în care le facem față.
Publicitate
