15.2 C
Sibiu
vineri, martie 29, 2024

Mihaela Stroe: Când simţi lene, plictis, creierul are nevoie de pauză

Cele mai citite

Cercetătorii atrag atenţia că majoritatea bolilor cu care se confruntă astăzi populaţia au drept punct de pornire stresul şi oboseala cronică. Prin urmare, pentru a-şi păstra sănătatea, omul modern trebuie să înveţe să fie atent la nevoile sale legate de odihnă şi să îşi aloce, la intervale cât mai dese de timp, pauze pentru relaxare şi energizare. Dr.Mihaela Stroe, psiho-sociolog, autorul cărţii În Armonie cu Mine!” vorbeşte despre importanţa unei discipline personale, ce presupune să menţinem în echilibru corpul, mintea, emoţiile şi sufletul.

Spuneţi mereu că relaxarea înseamnă viaţă. Aşa să fie?

Da, afirm cu tărie că „relaxarea e viaţă”. Asta pentru că relaxarea, ca metodă, e mult mai mult decât starea de somn sau decât să stai şi să nu faci nimic. Pentru mine, când simt nevoia de relaxare, înseamnă că îmi asum conştient, printr-o decizie personală, să intru în legătură directă şi profundă cu sinele meu, cu corpul meu şi cu mintea mea.

Cât timp consideraţi că trebuie să ne rezervăm zilnic pentru a ne ocupa de propria persoană, pentru a face lucruri care ne fac plăcere?

Aici depinde de persoană şi de contextul în care se află, iar fiecare decide cât timp îi este necesar pentru propria persoană zilnic. Să luăm un exemplu – dacă eşti o mama însărcinată este clar că zilnic ai nevoie de mai mult timp să te ocupi de tine, pentru că, implicit, te ocupi şi de viitorul bebeluş. Eu am nevoie zilnic de cel puţin 2-3 ore pentru a mă ocupa de persoana mea, să fac lucrurile care îmi bucură sufletul: 30 de minute pentru îngrijirea corpului meu dimineaţa; 30 de minute cel puţin pentru o sesiune de meditaţie Silva (este minimul non-negociabil pentru îngrijirea minţii mele); 30 de minute de ascultat/citit mesaje motivaţionale (pentru îngrijirea sufletului meu); 30 de minute sport sau mers (tot pentru corpul meu); 30 de minute de scris în jurnalul personal (pentru emoţiile mele). Când îmi respect aceste ore, sunt „ca o rachetă”: plină de energie, entuziasm, bucurie, iubire, armonie, luciditate!

Se vorbeşte adesea despre bioritm. Ce înseamnă acesta, cum îl putem identifica în cazul nostru şi cum ne poate ajuta în planificarea activităţilor zilnice?

Fiecare corp are propriul său bioritm (care se referă la modul de funcţionare şi nevoile corpului) şi este util ca fiecare om să îl cunoască pe al său. De ce? Pentru că în corp, noi trăim zilnic, e „casa” noastră. Pentru a-l afla, urmăreşti timp de 5-7 zile: când te trezeşti/când te culci seara; când ai energie maximă/minimă; care sunt orele tale de masă; când simţi nevoia de relaxare; când faci sport etc. Te ajută enorm aflarea bioritmului personal în planificarea activităţilor zilnice. Pentru că este foarte clar care va fi prioritizarea lor şi mai ales când nu vei intra în contact cu cineva. Spre exemplu, în cazul meu, ştiu foarte clar că orele când am energie minimă sunt între 14-17 şi atunci îmi pun masa de prânz, siesta şi relaxarea.

Susţineţi că şi creierul are nevoie de repaus. În ce situaţii intervine această necesitate şi cum trebuie să acţionăm?

Iubesc creierul uman, care are ca rol să ne conducă la rezultate cu efort cât mai redus. Când simte că faci eforturi mari, ştie singur să se oprească şi îţi dă lene, plictis, amânare. Atenţie când simţi lene, plictis, amânare, pentru că atunci creierul are nevoie de pauză şi îţi comunică direct asta! Această necesitate intervine când nu ne organizăm cum trebuie munca sau mai bine zis, volumul de muncă. Sau când nu facem pauze între tipurile de activităţi, spre exemplu răspunzi la mailuri 30 de minute, după care lucrezi la un raport o oră şi apoi intri direct într-o şedinţă. Creierul nu are timp de repaus între aceste 3 tipuri diferite de activităţi. De aceea e util să ne împărţim activităţile pe categorii şi să luăm o pauză de 5-10 minute pentru relaxarea creierului: te poţi plimba, poţi bea apă, poţi să te uiţi la cer etc. Faci ce simţi, însă fă pauză! Chiar şi de 1 minut, dacă eşti prea prins. Contează! Creierul nu percepe acţiunea pe termen lung, de exemplu pe 6 luni. Soluţia este să iei obiectivul tău/proiectul tău (ceva ce ai de rezolvat) şi să îl împărţi în bucăţi mici ca şi cum ai avea un puzzle. Treaba ta este să iei acele bucăţi (paşi mici) şi să le rezolvi pe rând, una câte una, la fel cum ai face un puzzle. Şi creierul va reacţiona imediat când a înţeles care e acţiunea pe termen scurt.

Ce presupune o disciplină personală echilibrată?

Pentru mine, o disciplină personală echilibrată înseamnă să investesc timp constant în 4 direcţii care sunt cele mai importante pentru mine: atenţia asupra corpului meu (pentru că el îmi da energie); atenţia asupra minţii mele (pentru că ea îmi da luciditatea); atenţia asupra emoţiilor mele (pentru că ele îmi dau stimă de sine); atenţia asupra sufletului şi spiritului meu (pentru că ele îmi hrănesc misiunea personală pe acest Pământ).

Aceste 4 direcţii, hrănite constant, îmi dau echilibrul interior, pace interioară, armonie, entuziasm şi starea naturală de bucurie. Că să fiu disciplinată, îmi propun în fiecare zi câte o acţiune sau chiar două, dacă am timp, pentru fiecare. Când nu am timp pentru ele într-o zi, recuperez musai în ziua următoare. Am trăit şi experienţa extremă, când am rămas fără energia corpului (aşa numitul „burn out”) în doi ani succesivi în aceeaşi lună şi mi-am jurat că asta nu mi se va mai întâmpla vreodată, conştientă fiind acum de consecinţe!

Le vorbiţi adesea oamenilor, despre aşa-numitele „momente de luciditate”. În ce momente credeţi că este esenţială luciditatea – aduce dramatism sau bucurie?

Sinceră să fiu, cred că în toate momentele vieţii noastre avem nevoie de luciditate. Şi mai cred că luciditatea ne aduce mai mult decât bucurie: ne ajută să ne controlăm gândurile (adică să le alegem pe cele pozitive în loc de negative); ne dă aşa numita „pace a minţii” (foarte importantă atunci când avem de luat decizii); ne susţine să nu fim distraşi şi să nu ne consumăm degeaba timpul şi energia.

Primul pas spre dezvoltarea personală porneşte în opinia dumneavoastră de la întrebarea: Ce vrei să faci cu viaţă ta. Care sunt următorii paşi?

Aşa este, chiar afirm asta în prima mea carte „În Armonie cu Mine!”. Primul pas înseamnă să ştii direcţia vieţii tale care se poate afla prin simpla întrebare, însă profundă în acelaşi timp: „Ce vrei să faci cu viaţa ta?” Când afli direcţia, e clar că ai nevoie de o serie de abilităţi/competenţe pe care vei fi nevoit să ţi le dezvolţi pentru a putea pune în practică ceea ce doreşti pentru tine. Acesta este pasul 2. Mereu când lucrez cu clienţii mei în coaching pornim de la starea actuală – „unde sunt acum” şi apoi discutăm de starea dorită – „unde vreau să ajung”. E logic că, pentru a parcurge drumul dintre cele două puncte, ai nevoie să te dezvolţi, să dobândeşti cunoştinţe, abilităţi, să-ţi dezvolţi competenţe. N-ai cum să mergi la starea dorită cu ceea ce ai acumulat până în acel punct.

Pentru mine, pasul 3 este să am o viaţă desăvârşită, în evoluţie şi transformare continuă, cu echilibru pe toate planurile, cu sănătate, lumină, iubire, respect, bunăstare, armonie. Cred că fiecare om, care ia decizia de a se încumeta pe drumul dezvoltării personale, este responsabil de paşii pe care alege să îi facă. Pentru că nu există reţete minune. Fiecare îşi construieşte viaţa cum vrea el. Pentru că este viaţa sa, nu a altora! Eu pot doar să fiu un exemplu, însă nu pot să oblig pe nimeni să facă ceea ce fac eu.

Ce înseamnă să fim în armonie cu noi înşine?

Pentru mine armonia înseamnă 3 lucruri esenţiale: să am pacea minţii (să nu fii în război tu cu tine) şi linişte interioară; să am echilibru interior şi să hrănesc constant cele 5 inteligențe alese de mine: inteligenţă fizică, mentală, emoţională, spirituală şi inteligenţă nonverbală (pasiunea mea); să fiu pe primul loc în viaţa mea. Cred că fiecare om are propria să definiţie a armoniei cu sine. Toţi aveam puterea de a alege. Eu am ales armonia, luciditatea, înţelepciunea, lumina, iubirea şi disciplină personală. Depinde de fiecare ce alege.

Care sunt acele tipare de gândire care ne împiedică să atingem această stare interioară de bine?

Sunt o serie de „mâncători” ai energiei noastre, îmi place să le numesc tipare de gândire nesănătoase care ne distorsionează realitatea. Vreau doar să enumăr câteva: ar trebui/trebuie (un mod rigid de gândire); etichetarea propriei persoane şi a altora („nu sunt/eşti bun de nimic”); auto-culpabilizarea (tendinţa de a îţi asuma responsabilitatea pentru lucruri, care, în mod clar, nu ţi se datorează); perfecţionismul; construirea de scenarii groaznice („drobul de sare”); citirea gândurilor celorlalţi, fără să îi întrebi direct (aşa numitele presupoziţii), etc. Însă cel mai nociv tipar de gândire care ne distruge starea de bine interioară este criticul interior.

Iată că a venit vara şi urmează perioada concediilor. Cum ne recomandaţi să ne petrem un concediu la capătul căruia să fim într-adevăr revigorati mental şi fizic?

O întrebare foarte bună. Avem o ţară minunată şi eu militez pentru ea, pentru că avem multe, multe locuri deosebite. Mie mi-ar plăcea să merg pentru revigorare mentală şi fizică în Maramureş şi fiecare poate alege în funcţie de preferinţe unde să meargă. Familia noastră preferă călătoriile şi concediile atât la munte, cât şi la mare.

Care sunt principalele sfaturi pe care le aveţi pentru că cititorii Sibiu 100 să aibă parte de mai multă împlinire în viaţă lor?

În cartea mea „În Armonie cu Mine!” enumăr o serie de obiceiuri care care să îi ajute pe oameni să aibă energie vitală şi mai multă împlinire în viaţa lor. Iată câteva sugestii: cântă, fă mişcare zilnică, râzi cât mai des, meditează sau roagă-te, respiră conştient, fii recunoscător, ţine un jurnal de suflet, ajută-i pe ceilalţi atât cât te ajuţi pe ţine, iartă, iubeşte necondiţionat.

spot_img
spot_img
Ultimele știri

Retrospectivă. Primarii Sibiului 1990 – 2024

Activitatea Primăriei Sibiu, după Revoluția din 1989, se împarte în două perioade distincte: înainte și după Klaus Iohannis, în...
spot_img
Shortcode field is empty!

Știri pe același subiect