Astăzi, 26 iunie, românii sărbătăresc ziua Drapelului Național. La această dată, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române.
Drapelul României poate fi arborat oricând, fără constrângeri, de persoane fizice la domiciliul sau reşedinţa lor, sau de persoane juridice la sediile acestora.
Ziua Drapelului Naţional a fost adoptată prin legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Semnificația culorilor drapelului românesc
Roşul semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor. Dragostea faţă de neam şi de ţară trebuie să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag.
Galbenul exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea.
Albastrul semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei.
Puțină istorie
Cele trei culori ale tricolorului s-au regăsit pe steaguri sau stindarde înca din vremea lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Conducătorului Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu, i-a aparținut un astfel de steag, care însă avea şi un însemn grafic ce îi reprezenta pe arhanghelii Mihail şi Gavril. Steagul a fost ascuns în timpul revoluţiei pentru a nu fi capturat, iar după ce revolta a fost înabuşită, căpitanii lui Tudor Vladimirescu au hotărât arderea lui. Drapelul a fost găsit, după 60 de ani, recondiţionat şi depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei din Bucureşti.
Istoria Drapelului Naţional începe însă în 1834, când Alexandru Ghica Vodă domnitorul Ţării Româneşti, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii”. Steagul pentru corăbii avea două culori: galben şi roşu, iar cel al armatei trei: roşu, galben şi albastru şi un vultur la mijloc.
Tricolorul
În timpul Revoluției de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii, iar după abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu şi instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti, a fost promulgat decretul de instituire a Drapelului Naţional.
Tricolorul devine astfel steagul naţional al tuturor românilor. Culorilor li se atribuia pentru prima dată o semnificaţie: roşul semnifică frăţia, galbenul exprimă bogăţia ogoarelor, albastrul semnifică libertatea. Culorile erau împărţite egal pentru a reprezinta principiul egalităţii, iar orientarea în sus semnifica verticalitatea.
Un moment important în istoria drapelului este și în anul 1859, atunci când are loc dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Până în 1861 au fost utilizate simultan atât steagurile principatelor Moldovei şi Ţării Româneşti, cât şi tricolorul, iar în 22 iunie 1861, Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite.
Prin Constituția din 1866 s-a stabilit ordinea şi dispoziţia verticala a culorilor: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roşul la margine.
După venirea la conducerea statului a principelui Carol de Hohenzollern – Sigmaringen şi înfăptuirea României Mari în 1918, drapelul oficial a rămas în continuare cel tricolor, cu fâşiile dispuse vertical şi fără stemă în centru.
O dată cu instaurarea republicii au fost interzise toate însemnele regatului, drapelul Republicii Populare Române a rămas tot tricolorul, dar având în centru nou creata Stemă a Republicii.
Stema înfăţişa: un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu, legate de o panglică având inscripția Republica Populară Română şi inițialele R. P. R. la capătul spicelor.
Din 1952, prin prevederile Constituţiei, în partea superioară a Stemei Republicii apare o stea roşie în cinci colţuri, iar din 1965, tricolorul a purtat Stema Republicii Socialite România.
În timpul evenimentelor din decembrie 1989, oamenii care au ieşit în stradă, încă din 17 decembrie la Timişoara, au tăiat sau au rupt de pe drapel Stema, dorind să scape de însemnele heraldice comuniste, lăsând astfel drapelele găurite.
Potrivit Constitutiei din 1991 drapelul naţional urma să nu mai conţina nici un element heraldic, o eventuală Stemă urmând a fi folosită separat pentru însemnele oficiale.
Mesajul președintelui României Klaus Johannes cu ocazia Zilei Drapelului Național
„Ziua Drapelului Național, sărbătorită pe 26 iunie, reprezintă pentru toți românii prilejul de a onora stindardul național și întreaga noastră istorie.
Pe Drapelul Național sunt însemnate, în mod simbolic, toate etapele majore parcurse de țara noastră, de la marile schimbări politice, la cele economice și sociale. Semnificația Tricolorului s-a îmbogățit cu fiecare moment istoric crucial din formarea și consolidarea statului român modern, precum și cu valoarea dăruirii și sacrificiului celor care și-au pus viața în slujba idealului național.
Să-i cinstim cu respect pe cei care au făcut posibilă Unirea Principatelor în 1859, pe cei care s-au jertfit în Războiul de Independență, în Primul și al Doilea Război Mondial.
Românii au un profund sentiment de mândrie când văd drapelul arborat acasă, cât și în exteriorul granițelor, în teatrele de operații sau cu ocazia competițiilor sportive, ca însemn al unității și coeziunii naționale, al iubirii de neam, al onoarei și gloriei.
Astăzi, Tricolorul României este simbolul unui stat modern și democratic, membru al NATO și al Uniunii Europene, un aliat de nădejde al Statelor Unite ale Americii, un reper de stabilitate și un furnizor de securitate în Europa de Sud-Est.
Ne revine tuturor datoria morală de a cultiva pentru generațiile viitoare conștiința apartenenței la țară, la valorile autohtone și de a aduce propria contribuție la apărarea unității, suveranității și independenței patriei.
La mulți ani, dragi români!
La mulți ani României și Tricolorului nostru!”
Mesajul prefectului Lucian Radu, de Ziua Drapelului Național
Sărbătorim, astăzi, Ziua Drapelului Naţional.
La 26 iunie 1848, Guvernul revoluţionar a decretat ca Tricolorul – roşu, galben şi albastru – să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor. Stindardul luptei pentru libertate duse de revoluţionarii paşoptişti din Transilvania şi Ţara Românească purta lozinca „Dreptate – Frăţie”.
Sub flamurile tricolore, înaintaşii noştri au luptat pentru independenţă, s-au jertfit pentru apărarea ţării, au murit pentru credință, libertate şi democraţie.
Jurând cu mâna pe Drapel, fiecare militar român își asumă datoria sfântă de a servi cu credinţă Patria, de a apăra cu orice preţ unitatea, suveranitatea şi independenţa României.
Pentru fiecare român, oriunde s-ar afla, înălţarea Drapelului Naţional şi intonarea Imnului Naţional reprezintă momente de maximă solemnitate, pe care le trăiește cu emoţie şi mândrie.
De Ziua Drapelului Naţional, cinstim tricolorul românesc, ca simbol nepreţuit al apartenenţei la Patria străbună. Cinstim, totodată, memoria celor care au ales să moară pentru ca noi, astăzi, să fim un popor liber și demn.
Drapelul nostru Național este stropit cu sângele lor. Să-l arborăm cu mândrie şi să-l purtăm în suflet oriunde ne-am afla!
Sursa de documentare – Descoperă.ro
Publicitate
