De cincisprezece-douăzeci de ani, părinții și educatorii au constatat cu îngrijorare tendința generală a copiilor de-a citi tot mai puțin. Îmi permit să adaug, cu toată răspunderea, că această tendință se manifestă şi la majoritatea adulților, chiar și la o mare parte dintre adulții intelectuali care, din pricina volumului mare de muncă, nu mai reușesc să-și facă timp pentru lectură decât în vacanțe, în mijloacele de transport în comun, în drum spre muncă sau atunci când călătoresc cu trenul dacă, și accentuez, dacă nu cumva citesc presa online sau postările de pe rețelele de socializare.
Încă de acum cincisprezece-şaisprezece ani, când filmam pentru programul TV „Supernanny”, care mă aducea în contact cu familii de toate condițiile și din toate colțurile țării, am putut constata dispariția bibliotecii și înlocuirea cărților cu reviste (de preferință glossy).
Cadrele didactice vorbesc de ani de zile despre cât de sărăcăcios a ajuns vocabularul elevilor, cât de greoaie și de neîngrijită este exprimarea lor scrisă, ca urmare a lipsei lecturii, dar, consultând bibliografia obligatorie, am constatat că, de cele mai multe ori, recomandările erau similare celor din vremea copilăriei mele, deși multe alte cărți valoroase au mai fost publicate de atunci, mult mai relevante și mai atractive pentru copii și adolescenți.
Este adevărat, dezvoltarea mediului online este o piedică serioasă în calea cărților, iar generațiile de dinainte de ʼ89 nu aveau acces nici măcar la programe de televiziune interesante mai mult de maxim câteva ore pe săptămână, în timp ce acum sunt zeci de canale TV care rulează non-stop.
În afara mediului online, a jocurilor video și a televiziunii, alte două piedici majore în calea obiceiului de-a citi sunt:
– contraexemplul părinților (care nu citesc nici ei, ba chiar ar putea să fie niște consumatori mai avizi de jocuri video/programe TV decât propriii copii!);
– lipsa de înțelegere din partea unor profesori care nu știu să alcătuiască cercuri de lectură, nici bibliografii interesante și relevante pentru copii.
Mulți adulți ajung chiar să contrazică recomandările pedagogilor și psihologilor de a le dezvolta copiilor obiceiul lecturii, argumentând că aceștia fac parte din „generațiile digitale”, pentru care cărțile în hard copy, adică pe hârtie, sunt ceva perimat, care nu mai face parte din lumea și din dezvoltarea lor.
Lectura și dezvoltarea creierului
În iunie 2014, Asociația Americană de Pediatrie a dat publicității un studiu referitor la importanța pe care o are cititul asupra dezvoltării creierului copiilor. Studiul pune în evidență faptul că obiceiul părinților de-a le citi copiilor încă din primele luni de viață este vital pentru dezvoltarea creierului, contribuind la dezvoltarea vocabularului (și, implicit, a vorbirii, care în sine contribuie la dezvoltarea logicii), a comunicării, a empatiei, ca să nu mai vorbim de impactul asupra succesului școlar de mai târziu al copilului. Cei 62.000 de medici care fac parte din această organizație profesională le recomandă atât medicilor pediatri, cât și părinților să țină cont de aceste noi dovezi în favoarea lecturii și să-și țină departe de orice ecran copiii cu vârste mai mici de doi ani.
Lectura şi dezvoltarea socio-emoțională
Un alt studiu efectuat de National Literacy Trust din Marea Britanie dovedește că obiceiul copiilor de a citi îi ajută să-și dezvolte abilitățile de exprimare orală și, datorită acestora, abilitățile sociale, ceea ce-i ajută pe mai departe în interacțiunile sociale și în integrarea socială, contribuind semnificativ la sporirea încrederii în sine și a stării de bine, în general. Același studiu arată că lectura și plăcerea de a citi sunt influențate puternic de relația copiilor cu cadrele didactice și cu propriii părinți. Cadrele didactice implicate, entuziaste și informate le vor face copiilor recomandări de lectură potrivite cu vârsta lor, vor putea să le discute într-o manieră captivantă și vor ști să le stimuleze copiilor interesul și curiozitatea. Părinții sunt foarte influenți în această direcție încă din perioada copilăriei mici, dacă le vor citi copiilor, dacă vor avea cărți în preajma lor, deschizându-le adesea împreună cu copiii și prețuindu-le. Cei mici vor crește cu obiceiul de-a deschide o carte, cărțile devenind o sursă de bucurie, de plăcere, de entertainment.
Din păcate, mulți părinți nu-și mai fac timp să le citească copiilor (pentru că-și stabilesc alte priorități) și-i lasă să se joace în voie pe telefon sau pe tabletă, sau să urmărească ore în șir desene animate, iar când copiii ajung la școală, cititul se transformă pentru ei într-o corvoadă, nicidecum într-o plăcere, creându-se astfel o asociere extrem de nefericită între lectură și frustrare, sau între lectură și impunere, lectura devenind un stimul aversiv.
Studii recente au pus în evidență faptul că lectura cărților de ficțiune duce la creșterea empatiei, contribuind mai departe la dezvoltarea relațiilor sociale. Lectura ne ajută să ne înțelegem mai bine atât pe noi înșine, cât și pe ceilalți. Între aceste studii, menționăm pe cel întreprins de doi cercetători olandezi, P. Matthijs Bal și Martijn Veltkamp, și publicat în ianuarie 2013. Aceștia au arătat că, pe măsură ce ne lăsăm captivați de lectură, ne angajăm emoțional tot mai mult în viața personajelor, experimentând o gamă largă de stări emoționale și trăiri într-o „zonă sigură”, fără ca noi înșine să fim afectați. Ficțiunea este altfel procesată la nivelul creierului comparativ cu mesajele comerciale, articolele științifice sau articolele din reviste și ziare, producând o impresie mult mai puternică. De exemplu, un articol despre cât de nociv este alcoolul pentru sănătatea noastră nu schimbă decât temporar percepția cititorului despre alcool, în timp ce un roman despre o persoană dependentă de alcool și problemele cauzate de consumul de alcool va produce impresii atât de puternice, încât ar putea schimba permanent atitudinea cititorului față de respectiva dependență. Și asta pentru simplul motiv că suntem mult mai dispuși să acceptăm aserțiunile unor personaje de roman (pe care simțim că le cunoaștem îndeaproape prin lectura poveștii lor) decât ale unor persoane reale, dar pe care nu le cunoaștem direct (ca, de pildă, un expert sau un jurnalist care scrie un articol). În plus, materialele non-ficționale au și un efect de amorțire psihică: suntem mai puțin impresionați de problemele ce afectează o masă de persoane (de exemplu, alcoolicii în general), dar putem fi impresionați până la lacrimi de suferințele unei anumite persoane, chiar dacă este numai un personaj fictiv.
Conform teoriei Prof. Richard Gerrig, ficțiunea dezvoltă empatia datorită imersiunii cititorului în metafora reprezentată de acea ficțiune – cu alte cuvinte, a transpunerii sale în pielea personajelor: e ca și cum toate acele lucruri i se întâmplă lui, e ca și cum toate acele emoții, stări și sentimente sunt ale sale. Cititorul pierde noțiunea timpului, uneori nici nu mai observă ce se întâmplă în jurul lui. Tocmai această călătorie mentală într-un alt timp și spațiu, identificarea sa cu un alt personaj facilitează schimbarea atitudinilor, credințelor, convingerilor în cititor.
Lectura și succesul școlar al copiilor
Dintotdeauna, școala a solicitat elevilor să citească literatură beletristică adecvată vârstei lor. Bibliografii obligatorii și opționale sunt în permanență alcătuite cu mai multă sau mai puțină inspirație și recunoaștere a intereselor elevilor. Ceea ce profesorii afirmă în baza experienței lor de la catedră – anume că lectura facilitează succesul școlar al copiilor – este dovedit și științific, pe cale experimentală, așa cum ne arată rezultatele unui studiu întreprins la Institutul de Educaţie al Universităţii din Londra pe un număr de 6000 de copii și adolescenți cu vârste până în 16 ani și publicat în 2013[1]. Studiul ne arată că cititul din proprie plăcere este mult mai important pentru dezvoltarea copiilor decât nivelul de educație al părinților lor. Cu alte cuvinte, chiar copiii proveniți din familii foarte modeste, ai căror părinți sunt semi-analfabeți, dacă au șansa să citească în mod regulat și o fac cu plăcere, vor reuși să-și dezvolte rapid vocabularul și, în consecință, vor înțelege și vor reține mai bine cunoștințele prezentate în curricula de învățământ. Studiul a indicat că acei copii care, la vârsta de 10 ani, obișnuiau să citească mai frecvent decât o dată pe săptămână aveau rezultate mai bune la școală la vârsta de 16 ani decât congenerii lor care citeau doar o dată pe săptămână, sau mai rar.
Acest lucru se explică prin faptul că un vocabular sărăcăcios este automat o piedică în calea învățării. Și, ca să înlăturăm prejudecățile unora care consideră că lectura îi ajută mai ales pe elevii înclinați către studiul științelor umaniste, Dr. Alice Sullivan, autorul acestui studiu, a precizat că acei copii care obișnuiesc să citească de câteva ori pe săptămână au rezultate în medie cu 9,9% mai bune la matematică decât cei care nu citesc și, de asemenea, scriu mai corect din punct de vedere gramatical în medie cu 8,6%.
Studiul mai arată că, în familiile cu mulți copii, aceștia au șanse mai mici să petreacă timp unu-la-unu cu fiecare părinte, copiii interacționând mai mult între ei. Așa se explică și faptul că frații mai mici au, în general, rezultate mai slabe la teste decât frații lor mai mari. Prin urmare, este cu atât mai important în familiile numeroase ca părinții să-și încurajeze copiii în formarea obiceiului de-a citi din plăcere.
Lectura – soluție anti-stres și anti-îmbătrânire
Cercetările efectuate de Mindlab International, Universitatea din Sussex, în privința impactului pe care-l are asupra noastră lectura ca formă de petrecere a timpului liber, au identificat că, pe lângă stimularea empatiei și ajustarea noastră socială, cititul reduce stresul, liniștește ritmul cardiac și reduce tensiunea musculară chiar și numai după şase minute de lectură captivantă și plăcută. Lectura poate reduce stresul cu până la 68%, fiind mai eficientă decât ascultarea muzicii (care reduce stresul cu până la 61%), plimbarea (42%) sau savurarea unei căni de ceai sau cafea (54%). Psihologii care au condus cercetările pun acest fapt pe seama capacității minții noastre de a se transpune în poveste, detașându-se astfel de preocupările și grijile cotidiene. De asemenea, cercetătorii au analizat subiecții și după ce aceştia s-au relaxat jucând jocuri video, acestea reducând stresul cu până la 21%, dar menținând ritmul cardiac la niveluri mai ridicate decât metodele de relaxare precizate mai sus. Dr. David Lewis afirmă chiar că „a te lăsa captivat de lectură este cea mai deplină cale de relaxare, mai ales atunci când avem nevoie să evadăm din cotidianul marcat de incertitudini economice”.
Tot în acest studiu se evidențiază faptul că lectura stimulează empatia și permite o mai bună ajustare socială, în plus reducând simptomele de depresie și demență senilă și îmbunătățind starea de bine a organismului.
Cum să le dezvoltăm copiilor noștri obiceiul de a citi
- Să le citim încă din primii doi ani de viață, timp de câteva minute, cel puțin o dată pe zi, din cărți viu ilustrate, într-o atmosferă destinsă, relaxată, plăcută, pentru a crea o asociere între carte și sentimentul de plăcere/relaxare.
- Să le alcătuim mica lor bibliotecă încă de dinainte de-a merge la școală și să o îmbogățim, de la an la an, atât cu titluri clasice, cât și cu titluri mai noi, ținând cont și de preferințele lor, nu doar de ceea ce considerăm noi că e important pentru ei să citească. Astfel de titluri pot fi introduse treptat, ca un experiment, nu ca o obligativitate.
- Să reducem numărul de gadget-uri la care copilul are acces și să limităm timpul de ecran al copiilor. În același timp, este important ca noi înșine să evităm să petrecem ore în șir în fața unui ecran (fie că este de televizor sau de computer) și să citim cărți ca metodă de petrecere a timpului liber, de recreere și de relaxare.
- Să îi înscriem la biblioteci școlare și municipale, pentru a le mări șansele de a avea acces la cărți cât mai variate, chiar dacă avem acasă o bibliotecă impresionantă. Cum cei mai mulți dintre noi locuiesc în apartamente ce nu permit biblioteci cu sute de volume, înscrierea copilului la o bibliotecă publică reprezintă o șansă valoroasă de acces gratuit la un număr mai mare de titluri.
- Să discutăm cu profesorii de limba română pentru a organiza în școală cercuri de lectură și concursuri pe teme literare. De asemenea, cercurile de artă dramatică sunt o cale minunată de a-i împrieteni pe copii cu literatura: la urma urmei, orice actor trebuie să citească scenariul ca să-și învețe rolul.
- Să stăm de vorbă cu copiii noștri despre cărțile pe care le citesc și să purtăm conversații în familie despre lecturile noastre. Acest obicei nu va face decât să normalizeze lectura în viața copiilor noștri.
- Dacă deja copiii noștri, ajunși școlari, sunt dintre aceia care văd în lectură o corvoadă, este important să-i atragem cu titluri și cu genuri relevante pentru ei, chiar dacă nu au o mare valoare literară. Romanele de dragoste pentru adolescente vor fi întotdeauna un „hit”, la fel și romanele de aventuri pentru adolescenți. Faceți un efort și lăsați deoparte bibliografiile obligatorii în favoarea cărților „facile”, măcar până când adolescentul vostru va capăta gustul lecturii.
Aduceți-vă aminte că direcția învățării este de la ușor la greu. Cărțile facile, fără importanță literară majoră sunt relevante pentru a împrieteni copiii cu literatura valoroasă, pentru a le forma plăcerea și obiceiul de a citi. Pe măsură ce copiii noștri cresc și citesc, vor descoperi marea literatură și se vor putea bucura de deliciile acesteia. Până atunci, vor putea să se bucure în voie de avantajele lecturii: vocabular bogat și exprimare elocventă, înțelegere amplă și succes școlar, imaginație și creativitate, empatie și ajustare socială, relaxare și stare de bine.
Articol realizat de psihologul Irina Petrea
Articol apărut în nr. 2 (109) / 2018 al revistei „Familia Ortodoxă”
