Perspectivele din care o ţară poate fi privită sunt numeroase. Lucrurile stau la fel şi atunci când ne referim la populaţia care o compune, la structura ei etnică, la atitudinea, comportamentul general şi mentalitatea cetăţenilor ei. Nimic diferit nici atunci când este vorba de România. Ştiind că despre psihologia unui popor se poate vorbi cu o oarecare detaşare doar din afara cadrului lui, despre cea a poporului român au dorit să se exprime, încercând să-i desluşească valenţele prezentului, scriitorul Titi Damian (care a intervenit prin telefon din Urziceni), profesorul universitar Dumitru Batâr- fost decan al Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Universităţii „Lucian Blaga”-, ziariştii Doina Jalea- moderator al evenimentului- şi Vlad Părău, precum şi semnatarul rândurilor de faţă. Dialogul a avut loc la sediul redacţiei Sibiu 100%, în cadrul unui ciclu de întâlniri şi dezbateri ce au drept scop o mai bună înţelegere şi o mai amplă cunoaştere a felului de a fi al românilor, la o sută de ani de la Marea Unire.
Resimţind o acută nevoie de a ne redescoperi rădăcinile uitate şi de a ne promova identitatea, mai ales în situaţiile atât de delicate în care României şi românilor ne este atribuit uneori statutul de ţară cu cetăţeni de mâna a doua, am dorit cu toţii ca în cursul dezbaterilor să putem înţelege care ne este astăzi psihologia la nivelul întregii populaţii.
Fără să fie o preocupare de dată recentă, eruditul Dimitrie Cantemir fiind atras de subiect cu trei secole în urmă, tema psihologiei poporului român a fost şi în atenţia unor universitari precum Drăghicescu şi David.
Pentru scriitorul şi profesorul Titi Damian, fiu de ţărani din Muscelu Buzăului, defectele unui anume comportament au la bază o permanentă discreditare a celor aleşi să gestioneze stări de lucruri, totul fiind dublat de o temere constantă că proprietatea este expusă jafurilor dacă nu este împrejmuită cu numeroase sisteme de protejare, începând cu garduri şi porţi masive, fără ca ele să aibă rolul decorativ al celor maramureşene.
„În opinia mea este vorba de nişte clişee. S-au manifestat în exterior şi se manifestă şi în interior. Sunt clişee pe care noi românii le-am preluat şi le-am dramatizat. Sunt clişee false, care pot fi desfiinţate. Poporul român nu este nici mai bun nici mai rău ca alte popoare. Avem de-a face cu o lipsă de coerenţă în înţelegerea rostului acestora. (…) Avem câteva defecte de care ar trebui să ne debarasăm. Modalitatea de selecţie a liderilor este deficitară, predominând mentalitatea de a selecta prin desfiinţare. Nu luăm în calcul calităţile individului, ci defectele lui. Nu ştiu dacă a funcţionat vreodată principiul meritocraţiei, dar la noi nu există posibilitatea de a selecta meritele”, a declarat în cadrul dezbaterii profesorul Titi Damian.
Acesta mai spune: „Chiar dacă suntem tributari conceptului pe care îl denumim plastic merge şi aşa, pot afirma clar că în numeroasele mele călătorii prin lume am văzut gesturi absolut superbe ale românilor, pe care nu le-am întâlnit la alte neamuri”.
Deformat de anii comunismului, comportamentul românilor este uneori estompat de gesturi care surprind neplăcut, dar rămâne unul în care tradiţionala omenie nu lipseşte, chiar dacă cele mai mari probleme par a fi generate de lipsa ataşamentului pentru meritocraţie.
Subiectul meritocraţiei este una care îl preocupă şi pe sociologul Dumitru Batâr, interesat în egală măsură să înţeleagă resorturile acceptării de către contemporani a reuşitelor aproapelui. Cunoscând faptul că există structuri comunitare diferite, este de părere că poate fi înţeleasă reuşita celuilalt doar atunci când se manifestă, sub diferitele ei forme, toleranţa.
„O primă dimensiune a psihologiei poporului român este toleranţa, ea manifestându-se şi atunci când oamenii sunt constrânşi să suporte frecvente schimbări ale mediului exterior. Omenia este o altă calitate, distinctă, care de multe ori intră în contradicţie cu toleranţa”, spune sociologul Dumitru Batâr.
Omenia o vede ca pe o calitate distinctă şi marcantă la cei mai mulţi dintre cetăţeni, indiferent de zona în care locuiesc. Trăsătura pe care o scoate în evidenţă din paleta de caracteristici ale psihologiei noastre rămâne adaptabilitatea la modelele culturale. Una marcată de substanţiale diferenţieri, chiar şi în cadrul unei familii compuse din două-trei generaţii.
Interesată de structura sufletească a poporului şi de modul în care oamenii îşi deschid inima către cei lângă care vieţuiesc, Doina Jalea a înţeles că peste o istorie adeseori nedreaptă nu se putea trece decât cu o mare credinţă în Dumnezeu şi cu ochii mereu ridicaţi înspre Cerul mântuirii.
„Sufletul fiecărui popor este amprentat de Dumnezeu într-un anume fel”, spune Doina Jalea care adaugă faptul că „primele păcăleli i-au făcut pe oameni să se izoleze în spatele porţii”.
Potrivit acesteia, un român va rămâne mereu român, oriunde unde va trăi!
Pendulând între omenie şi toleranţă, vorbind o limbă ce îmbracă forma spaţiului mioritic, românii caută de milenii ca de pe rădăcinile înfipte în acelaşi sol să înalţe vlăstarele ce vor perpetua neamul. Un neam pentru care viaţa înseamnă, înainte de toate, bucuria de a trăi întru cele rânduite de Dumnezeu oamenilor.
Publicitate
