Dr. Ovidiu Frâncu: Bronhopneumopatia cronică obstructivă este ireversibilă, dar asta nu înseamnă moarte

Senzația frecventă de lipsă de aer, chiar și în timpul realizării sarcinilor de rutină, tusea cronică, însoțită de expectorație, precum și respirația șuierătoare sunt principalele simptome pe care le au bolnavii de bronhopneumopatie cronică obstructivă (BPOC), o boală care apare îndeosebi la fumători. Cum se diagnostichează corect această boală, în ce constă tratamentul și cum poate fi îmbunătățită calitatea vieții în cazul acestor pacienți, ne spune dr. Ovidiu Frâncu, medic primar pneumolog, șef secție Pneumologie II în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu.
Ce este BPOC și cum se manifestă?
Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) este o afecțiune cronică progresivă, o boală a plămânilor care apare în special la persoanele care fumează și se caracterizează prin obstrucția (înfundarea) progresivă a căilor aeriene, care nu este complet reversibilă. Pereții căilor aeriene se irită sub acțiunea gazelor sau particulelor nocive și produc un mucus vâscos, care blochează parțial sau total circulația aerului spre plămâni.
Pacienții cu BPOC pot prezenta tuse sau expectorație (trei luni pe an, timp de cel puțin doi ani consecutiv), wheezing (respirație șuierătoare), senzații de apăsare în piept, dar, cel mai adesea, primul semn al bolii este dispneea (lipsă de aer). Rămân fără suflu când urcă scările sau au nevoie să se oprească și „să-și tragă suflul” mai des decât alte persoane de vârste similar. Persoanele cu BPOC sunt mai expuse la răceli și la ei apar mai frecvent recăderi ale răcelilor sau ale pneumoniilor, boli care sporesc suplimentar dispneea și celelalte simptome.
Ce provoacă această afecțiune?
Principala cauza a BPOC-lui este fumatul (la o treime din pacienți). Fumătorii au un risc de 20 de ori mai mare de a dezvolta cancer pulmonar și BPOC față de nefumători. Dar nu toți pacientii cu BPOC sunt fumători sau foști fumători. O problema majoră o reprezintă și expunerea pe termen lung la poluare. Mai există și o cauzalitate genetică, dar numai în 5% din cazuri.
În general, la ce vârstă poate debuta BPOC?
Cel mai frecvent, oamenii sunt diagnosticati cu BPOC la 55-60 de ani. Din păcate, diagnosticul la această vârstă este oarecum tardiv, simptomele fiind deja foarte pronunțate. În realitate, BPOC poate debuta în jur de 40 de ani.
Cum se diagnostichează boala, prin ce tip de investigații?
Diagnosticul de BPOC trebuie luat în considerare la pacienții în vârstă de peste 45 de ani care au un factor de risc prezent (în general, fumatul) și care se prezintă cu dispnee de efort (senzație de lipă de aer), tuse cronică, producție zilnică de spută (secreție), episoade frecvente de bronșită sau wheezing (șuierat).
Pentru a diagnostica o persoană cu BPOC, pneumologul trebuie să îi facă o analiză simplă, nedureroasă și care durează extrem de puțin, numită spirometrie și să măsoare astfel cât aer expiră persoana respectivă. Durează aproximativ10 minute, iar rezultatul se primește pe loc!
Alte examinări paraclinice sunt: examenul radiologic (radiografia toracică), examenul de spută (mai ales când bolnavul are și o infecție pulmonară) și fiber-bronhoscopia. Aceasta este o investigație care folosește un tub subțire și flexibil, prevăzut cu o cameră de filmat, care îi permite medicului să vadă interiorul căilor respiratorii. Se utilizează mai ales când medicul pneumolog suspectează o complicație a BPOC –lui (cancerul bronho-pulmonar).
Care sunt stadiile acestei boli, cum evoluează?
Severitatea BPOC este clasificată în patru stadii, în funcție de valoarea procentuală a VEMS (volumul expirator maxim pe secundă): formă ușoară , moderată, accentuată și severă.
Evoluția bolii este cronică, de zeci de ani, cu exacerbări, acutizări frecvente în anotimpul rece. Evoluția este foarte lentă sau precipitată. Etapele de evoluție sunt de la bronșita cronică simplă, la bronșita cronică cu emfizem moderat; bronșita cronică cu emfizem manifest; bronșita cronică cu emfizem pulmonar și o componentă de astm bronșic.
Prognosticul bolii este în functie de stadiul bolii și de complicatiile existente.
Cum se pot proteja cei care suferă de BPOC, pentru a nu li se agrava starea? Ce tratament și mod de viață se recomandă?
BPOC se asociază cu un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Acest aspect a fost identificat chiar și în cazul pacienților cu o funcție pulmonară ce se încadrează în stadiul de boală ușoară/moderată. Peste 80% din pacienții cu BPOC raportează dificultăți la efort, de exemplu la urcatul scărilor. De asemenea, majoritatea bolnavilor necesită ajutor în desfășurarea activităților zilnice uzuale. Dacă în stadiul ușor sau moderat bolnavul se mai descurcă pe cont propriu, în stadiile avansate ale bolii, când are dificultăți de respirație la cel mai mic efort, atunci are nevoie de ajutor. Tratamentulul BPOC este în majoritatea cazurilor unul inhalator (dispozitive medicale cu pulberi inhalatorii), iar la pacienții aflați în stadii avansate de boală se recomandă și utilizarea de oxigen. Astfel, în tratamentul BPOC se utilizează bronhodilatatoare, corticosteroizi, oxigenoterapia și reabilitarea respiratorie.
Ce le spuneți acelor bolnavi care consideră că nu mai are rost să ia tratamentul, din moment ce oricum nu se mai pot vindeca de BPOC?
Deși tratamentul nu vindecă boala, o ajută să se amelioreze. Ajută bolnavul să respire mai ușor, să rămână tot mai rar “fără aer”, să tușească mai puțin. Bolnavul își va îmbunătăți calitatea vieții și se va simți mai încrezător în forțele proprii și în posibilitatea de a duce o viață relativ normală.
Cu ce alte boli se mai asociază BPOC?
Uneori, BPOC-ul este singura boală de care suferă bolnavul, dar deseori aceasta este asociată cu alte boli: bolile cardio-vasculare, diabetul zaharat și infecțiile pulmonare (de exemplu, pneumonia).
Ce dietă ar fi benefică pentru persoanele care suferă de BPOC?
Bolnavul cu BPOC trebuie să învețe să trăiască relativ normal, fără a se expune la riscuri. Casa, masa, plimbarea, alimentația, toate pot fi adaptate astfel încât să îl ajute să lupte cu boala. Casa trebuie să fie bine aerisită, fără fum de țigară sau alte mirosuri puternice. Bolnavul cu BPOC trebuie să aibă o alimentație echilibrată, cu alimente din fiecare grupă: cereale, legume, fructe, lapte și produse lactate, ouă și carne.
Pacientul cu BPOC are voie să mai facă sport? Ce tip de mișcare este recomandată?
BPOC este ireversibil, dar asta nu înseamnă moarte. Pacienții care se lasă de fumat, fac mișcare și au grijă de ei, au un prognostic bun al bolii. Cu tratamentul corespunzător și cu schimbări în stilul individual de viață, pacienții cu BPOC pot să-și controleze boala și sa ducă o viață normală și activă.
Evitarea exercitiilor fizice crează un cerc vicios – gâfâiala (dispneea) îi face pe pacienți să evite mișcarea, iar lipsa mișcării nu face decât să accentueze degradarea funcției pulmonare. Pe termen lung se recomandă, pe cât posibil, exercițiul fizic, care poate fi inițiat într-un compartiment de kinetoterapie respiratorie (existent în Spitalul de Pneumoftiziologie, Sibiu), pentru că va ameliora problemele de respirație. Mișcarea fizică întărește inima, vasele sanguine și mușchii. Cu cât plămânii sunt într-o “formă mai bună”, cu atât necesarul de oxigen pe care trebuie să îl inspirăm este mai mic și cu cât necesarul de oxigen este mai mic, cu atât mai ușoara este activitatea pulmonară.
Cum poate fi prevenit BPOC?
În primul rând, este necesară renunțarea la fumat și tratarea corespunzătoare a infecțiilor respiratorii, îndeosebi a bronșitelor și astmului bronșic, care în timp evoluează spre BPOC.  Le recomand tuturor persoanelor care prezintă simptomele menționate mai sus să se prezinte la un cabinet de pneumologie pentru un consult de specialitate, în vederea diagnosticării cât mai rapide a bolii.