Infecțiile intraspitalicești (nosocomiale) sunt acele tipuri de infecții contractate de bolnavi în perioada în care sunt internați în spital. Cele mai frecvente sunt infecțiile urinare, infecțiile respiratorii, infecțiile post operatorii și infecțiile de cateter, această clasificare variind de la o secție la alta. Ce pot face pacienții pentru a preveni contractarea infecțiilor intraspitalicești și cum poate fi limitată transmiterea acestora ne spune dr. Maria Hirist, medic primar epidemiolog în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu.
CITESTE SI „Mainile curate salveaza vieti!”, un proiect prin care Pediatria sibiana incearca sa reduca bolile si infectiile intraspitalicesti
Care apreciați că este la ora actuală riscul de contractare a infecțiilor intraspitalicești?
1,4 milioane de oameni din întreaga lume contractează o infecţie pe durata spitalizării, potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). În Europa şi în sud-estul Asiei se înregistrează cea mai mare rată a acestor infecţii și anume la 8-10% din pacienţi. În România, conform raportărilor oficiale (ceea ce comunică spitalele) rata infecțiilor este sub 1 %. Date mai apropiate de realitate pentru ţara noastră au fost furnizate de participarea la un studiu european în anul 2012, raportându-se un procent minim de 2,7%, ceea ce prin extrapolare ar reprezenta circa 100.000 de cazuri înregistrate anual în România.
Care sunt cele mai frecvente infecții din spitale?
Cele mai frecvente sunt infecțiile urinare, infecțiile respiratorii, infecțiile post operatorii și infecțiile de cateter, această clasificare variind de la o secție la alta, în funcție de specificul acesteia. Spre exemplu, în Secțiile de ATI, pe primul loc ca și frecvență sunt septicemiile și pneumoniile asociate îngrijilor specifice din ATI. Pentru spitalul nostru, cu profil de pneumoftiziologie, cele mai frecvente sunt infecțiile respiratorii și infecțiile digestive cu clostridium difficile, secundare terapiei antibiotice.
Care dintre acestea sunt mai grave?
Cele mai periculoase infecţii sunt cele contractate în secţiile de terapie intensivă, de chirurgie şi în maternităţi, deoarece pacienţii din aceste secţii sunt cei mai vulnerabili.
Ce măsuri de tratament trebuie instituite pentru fiecare dintre acestea?
Tratamentul infecțiilor spitalicești este individualizat în funcție de tipul infecției, localizarea acesteia, microorganismul implicat și, nu în ultimul rând, de specificul fiecărui pacient. Deși există anumite protocoale de diagnostic și tratament, fiecare caz trebuie tratat individualizat.
Există și infecții care nu pot fi tratate?
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a dat publicității o listă cu 12 „superbacterii”, avertizând asupra pericolului mortal reprezentat de acestea. Pericolul rezultă din rezistența crescută a acestor „superbacterii” la antibiotice. Orice infecție cu acest tip de bacterii prezintă pericol pentru sănătate. Spre exemplu, pacienții care sunt infectați cu stafilococul auriu rezistent la meticilină (MRSA) se confruntă cu un risc de mortalitate cu 64% mai mare decât cei infectați cu varianta non-rezistentă a stafilococului.
| Lista de superbacterii alcătuită de OMS este împărțită în trei categorii, în funcție de prioritate: |
| Prioritate 1: CRITIC |
| 1. Acinetobacter baumannii, carbapenem-rezistent |
| 2. Pseudomonas aeruginosa, carbapenem-rezistent |
| 3. Enterobacteriaceae, carbapenem-rezistent |
| Prioritate 2: CRESCUT |
| 4. Enterococcus faecium, vancomicino-rezistent |
| 5. Staphylococcus aureus, meticilino-rezistent, vancomicino-intermediar şi rezistent |
| 6. Helicobacter pylori, claritromicino-rezistent |
| 7. Campylobacter spp., fluorochinolono-rezistent |
| 8. Salmonellae, fluorochinolono-rezistent |
| 9. Neisseria gonorrhoeae, cefalosporino-rezistent, fluorochinolono-rezistent |
| Prioritate 3: MEDIU |
| 10. Streptococcus pneumoniae, penicilino-non-susceptibil |
| 11. Haemophilus influenzae, ampicilino-rezistent |
| 12. Shigella spp., fluorochinolono-rezistent |
| Conform OMS, bacteriile rezistente la antibiotice, așa-numitele ”superbacterii”, reprezintă o prioritate critică pentru că de multe ori infecțiile cu astfel de patogeni sunt mortale. |
| Toți cei trei agenți patogeni din grupul de prioritate critică sunt rezistenți la o familie de antibiotice denumite carbapeneme. Aceste antibiotice sunt deseori denumite și „medicamente de ultimă instanță” pentru că, dacă acest tratament eșuează, medicii nu mai au soluții. |
Ce pot face pacienții pentru a preveni contractarea infecțiilor intraspitalicești?
Din punctul meu de vedere, prima măsură pe care noi toți ar trebui să o luăm este aceea de a nu mai folosi antibiotice dacă acestea nu au fost absolute necesare. De-a nu mai lua antibiotice pentru infecții virale sau pentru a ne proteja de eventuale infecții. Sigur că pacientul nu este doar „victimă”, ci el poate fi în același timp și o sursă de infecție pentru alți pacienți/sau mediu, dar și o cale de transmitere a acestora. Din aceste motive chiar și pacienții pot preveni contractarea infecțiilor printr-o serie de măsuri simple: spălarea regulată a mâinilor, respectarea igienei personale și a vestimentației, respectarea regimului alimentar prescris, evitarea aglomerărilor, protejarea tusei sau a strănutului cu batistă de hârtie sau cu fața interioară a antebrațului, purtarea măștii de protecție facială, de exemplu, în cazul bolnavilor de tuberculoză contagioși la contactul cu alte persoane.
De asemenea o măsură importantă și deloc de neglijat este efectuarea la timp a vaccinurilor recomandate.
Ce trebuie să facă personalul medical pentru a limita apariția infecțiilor intraspitalicești?
Prevenirea și limitarea infecțiilor asociate asistenței medicale este un efort comun al tuturor angajaților unității sanitare. Asistenții medicali, împreună cu pacienții și vizitatorii, respectând măsurile de prevenire și control eficient al infecțiilor, contribuie la reducerea numărului de infecții intraspitalicești. Prin aceasta salvăm vieți, reducem suferințele pacienților, ale familiilor și ale celor pe care îi iubim. Pacienții și utilizatorii serviciilor medicale sunt îndreptățiți să beneficieze de standarde înalte de siguranță și curățenie în timpul îngrijirilor medicale. Astfel, vom spori încrederea pacienților în serviciile noastre și le vom diminua îngrijorarea în legătură cu ceea ce urmează să li se întâmple.
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac pacienții internați în spitale și care contribuie la contractarea infecțiilor intraspitalicești?
Răspunzând la această întrebare mă voi referi strict la pacienții internați în Spitalul de Pneumoftiziologie. Nu aș putea să numesc acest lucru greșeală, ci mai degrabă l-aș numi lipsă de informare. Pacienți noștri „greșesc” prin nerespectarea unor măsuri simple de limitare a transmiterii infecțiilor aerogene, cum ar fi: igiena tusei (protejarea tusei sau a strănutului cu batistă de hârtie sau cu fața interioară a antebrațului), precum și nerespectarea izolării și a traseului de către pacienții potențiali contagioși.
Dar vizitatorii ce pot face, cum îi pot proteja pe cei la care vin și cum se pot proteja pe ei înșiși?
Mă bucur că ați pus această întrebare. În primul rând având în vedere specificul spitalului nostru accesul vizitatorilor este limitat, pentru anumite sectoare. În aceste sectoare este permis accesul numai cu mască de protecție facială. Sunt amplasate dispensere cu măști la intrările principale precum și pe holurile secțiilor. La parăsirea spitalului este obligatorie dezinfecția mâinilor cu soluții alcoolice. Recomandarea generală pentru protecția atât a pacienților cât și a aparținătorilor/vizitatorilor este de a veni în număr restrâns, de a respecta programul de odihnă și recuperare a pacientului, de a aduce mâncare în cantitate redusă și potrivită regimului alimentar prescris de către medic.
Ce soluții ar putea fi utile pentru a reduce rata infecțiilor din spitale?
Controlul infecțiilor trebuie să se afle la baza îngrijirii medicale și trebuie să devină parte integrantă a activităților zilnice întreprinse de personalul medical. Niciun membru al personalului nu trebuie exclus din efortul general de control al infecțiilor. Prevenția este cea mai simplă și ieftină soluție. Igiena mâinilor, purtarea echipamentului de protecție, izolarea pacienților contagioși, curățarea și dezinfecția mediului de spital, utilizarea prudentă a antibioticelor, supravegherea pacienților și vaccinarea personalului sunt cele mai importante măsuri de luptă împotriva infecțiilor.
Controlul infecțiilor este un factor stimulant și de satisfacție privitor la îngrijirea pacientului, care a căpătat valențe noi în ultimele decenii. Este stimulant datorită progreselor și descoperirilor medicale ce ajută la eradicarea și controlul bolilor care, în deceniile anterioare, ar fi dus în mod inevitabil la deces.
Prevenirea și controlul Infecțiilor Asociate Îngrijirii Medicale (infecții nosocomiale) sunt nu doar o obligație profesională, ci și o responsabilitate clinică și managerială.




