Dr. Alexandru Frăticiu: Există afecțiuni digestive care pot duce chiar la deces; bolnavul n-are niciun simptom

În general, bolile grave sunt marcate prin multă suferință, durerea fiind principalul simptom în aceste cazuri. În mod paradoxal, existăși afecțiuni gastro-intestinale grave care pot evolua fără simptome, acestea fiind depistate doar când au ajuns într-o fază foarte gravă. Despre ce astfel de boli digestive este vorba și cum pot fi diagnosticate înainte de a se ajunge la complicații, ne spune dr. Alexandru Fraticiu, medic primar gastroenterolog, doctor în științe medicale, Spitalul Clinic Județean și de Urgență Sibiu.
Care sunt bolile digestive care pot evolua silențios sau complet asimptomatic?
Pasiunea pentru acest fenomen interesant mi-a fost indusă de constatarea existenței unor ulcere gastro-duodenale cu evoluție complet asimptomatică până la apariția unor complicații majore, uneori fatale, cum ar fi hemoragia digestivă sau perforația. Aceste complicații se manifestă ca atare și nu ca simptomatologie obișnuită ulceroasă. Concret, unii pacienți prezintă un ulcer gastric cu evoluție îndelungată, nemanifestă, și care, deodată, simt o durere brutală „ca un pumnal” în burtă. Acesta este simptomul dat de peritonita produsă în urma perforației și nu de ulcerul în sine, iar ulterior apar și alte simptome ale peritonitei consecutive. Sau, unii pacienți ulcerosi, complet asimptomatici, prezintă brusc o lipotimie fără alte simptome, iar când se fac analize, se constată o anemie severă cauzată de o hemoragie mare ulceroasă care nu prezintă alte simptome.
Și, pentru că vorbim de boli grave, trebuie să menționez că sunt multe forme de cancere ale tractului digestiv care pot evolua complet asimptomatic sau silențios, până când apare obstrucția completă a tractului digestiv, când se produc simptome majore date de obstrucția tractului digestiv. Cu cât lumenul segmentului de tub digestiv este mai mare, ca de exemplu stomacul sau cecul (parte a colonului), cu atât evoluția cancerului poate fi mai îndelungată, fără a produce simptome. Așa se explică și cazurile dramatice ,cu deces rapid după diagnosticare, pentru că evoluția a fost îndelungat asimptomatică, boala fiind diagnosticată în stadiu final.
Cum se pot depista asemenea afecțiuni care, de fapt, nu îl supără pe bolnav?
Este necesară înțelegerea complexității patologiei umane, importanța controalelor medicale  zise de rutină,  de prevenție sau a screening-urilor care se fac pe anumite grupe populaționale care au riscuri pentru asemenea evoluții asimptomatice. Astfel, știindu-se că există genetic o anumită configurație biologică și morfologică a unor pacienți care predispun la asemenea evoluții, este important de aflat din istoricul pacientului dacă au existat asemenea cazuri în familie.
La persoanele vârstnice, cu afecțiuni neurologice, cu anumite atrofii, demențe etc., există șanse mai mari să prezinte patologie gravă fără durere sau alte simptome. Diabeticii care prezintă neuropatie diabetică, de asemenea, pot evolua cu o patologie asimptomatică.
Apoi, există o vastă grupă de pacienți consumatori de medicamente antiinflamatoare, antireumatice, care prin efectul lor antialgic pot influența percepția durerii, această categorie fiind cea mai expusă la a dezvolta mai ales ulceregastro-duodenale asimptomatice,cu potențial hemoragic fatal.
Care ar fi metodele de diagnosticare cele mai eficiente în a evidenția afecțiunile digestve asimptomatice ?
Există diverse tehnici de diagnostic, cum ar fi radiologia (tranzit baritat), computer tomografia sau rezonanța magnetică nucleară, care pot facilita asemenea diagnostice, însă, progresul făcut de tehnicile endoscopice digestive, bazate pe video, pe magnificație, pe eco-endoscopie, face ca aceste tehnici endoscopice să fie cele mai eficiente în a diagnostica afecțiunile gastro-intestinale asimptomatice.
 Când se recomandă aceste tehnici și căror categorii de pacienți?
 Indicația de a efectua o gastroescopie sau o colonoscopie este evident cea mai frecvent făcută indivizilor care prezintă simptome oarecum specifice. Este, însă, obligatoriu să ne gândim la a indica astfel de proceduri și la categoriile de pacienți enumerați mai sus: pacienti cu istorie familială de afecțiuni asimptomatice, pacienți debilitați fizic, cu boli cronice invalidante, pacienți diabetici, pacienți cu anemii neexplicate, și, nu în ultimul rând, pacienți care iau îndelungat aspirină sau alte antiinflamatoare. Practic, oricărui pacient cardiac la care i se indică nu numai aspirină, dar și alte anticoagulante, ar fi bine să i se facă un bilanț al stării stomacului, mai ales pentru a exclude și o eventuală infecție cu helicobacter pylori, care ar avea un efect agravant pentru acțiunea antiinflamatoarelor.
 Cum se explică faptul că unii pacienți au dureri foarte mari, iar unii nu au niciun fel de simptom, referindu-ne la aceeași boală ?
Durerea este un simptom subiectiv. S-a constatat că unii factori de agresiune trebuie să depășească un anumit prag de intensitate pentru a percepe senzația produsă ca durere. Așa se explică de ce o strângereu șoară de mână poate crea o senzație plăcută, care exprimă prietenia, bucuria revederii, în timp ce o strângere mai agresivă produce durere.
Sunt indivizi care au un prag foarte ridicat de percepție a durerii, la care stimulii puternici nu produc durere. Aceștia sunt cei dintre care se selectează pacienții cu afecțiuni grave care nu percep durerea sau alte simptome.
Pe măsură ce știința evoluează, determinările de laborator sau histologice fiind tot mai sofisticate, înțelegem tot mai bine și acest fenomen al percepției senzațiilor și simptomelor.
Astfel, se cunoaște că sângele uman și fluidele biologice din corpul uman sunt cele mai sofisticate cocktail-uri alcătuite din mii de substanțe denumite biologic active, neuropeptide, hormoni etc.
În fiecare proces biologic din corpul uman intervin multiple asemenea substanțe, dintre care, din punctul de vedere al fenomenului dureros, unele au efect stimulator-excitator (adrenalina, bradikinina, histaminele etc.) care accentuează durerea, în timp ce altele au efect inhibitor asupra durerii, cum ar fi unele substanțe opioide produse chiar în creierul uman (endorfine, encefaline tc.). Echilibrul între cele două grupe de substanțe biologic active, stimulatoare sau inhibitoar, sau dezechilibrul acestora reprezintă marca specifică a fiecărui individ în ceea ce privește prezența sau nu a simptomelor atunci când există o patologie, fie ea și gravă.
Care trebuie să fie atitudinea, conduita medicală față de asemenea pacienți asimptomatici ?
Odată diagnosticați cu boli digestive asimptomatice sau episoade asimptomatice, este, practic, necesară o urmărire și o conduită riguroasă. Consider că sunt necesare controale periodice endoscopice, mai ales la indivizii care activează sau locuiesc în zone izolate (aviatori, vaporeni, șoferi de cursă lungă, persoane ce trăiesc în comunități izolate) care pot dezvolta complicații majore cu potențial letal dacă nu există acces la asistență medicală promptă.
Pentru persoanele care suferă de ulcer cu episoade asimptomatice se recomandă tratament îndelungat cu medicație antisecretorie acidă și pansamente gastrice, mai ales atunci când se află în ipostaze în care nu pot beneficia de o asistență medicală de urgență.
Aș încheia cu un appel, nu doar la pacienți, ci chiar la medici pentru a acorda o atenție corespunzătoare acestui fenomen paradoxal al medicinei, care este insuficient înțeles.