Nici să nu vă imaginați că a fost un plan bine pus la punct. Pur și simplu, s-a întâmplat. Săptămâna aceasta ziarul nostru este aproape în întregime despre copii. Adică despre tot ceea ce este mai important în viața noastră, chiar dacă uneori uităm asta și ne lăsăm copleșiți de o mulțime de alte nimicuri.
Săptămâna trecută a început dramatic, cu un accident cum rar se întâmplă și care te apasă timp îndelungat atunci când viața te aduce față în față cu așa ceva, provocându-ți gânduri din cele mai neobișnuite. Drama familiei din Ștrand ne amintește, o dată în plus, cât de atenți trebuie să fim cu copiii noștri, pentru că inocența lor le poate face rău câteodată, iar noi suntem obligați să-i ocrotim, chiar și atunci când credem că nimic nu li se poate întâmpla.
Reportajul despre soarta fericită a unui copil din Centrul de plasament, care astăzi își trăiește o viață minunată în noua lui familie, este articolul nostru cel mai drag, pentru că el vorbește despre șansa pe care trebuie să le-o dăm tuturor copiilor, mai ales atunci când și noi ne dorim să avem viața legată de cea a unui prunc. Sunt mulți cei care vor să adopte un suflet, știu bine că sunt și mai mulți cei care se tem să facă acest pas, din motive care de cele mai multe ori sunt prezente doar în imaginația lor. Sunt sigur că povestea noastră îi va ajuta pe aceștia – ca și pe alții care au nevoie doar de o încurajare – să ia în seamă la modul cel mai serios posibilitatea de a adopta un copil și de a-și împlini menirea sfântă de părinte.
Și mai puteți citi în ziarul nostru despre lăudabila inițiativă a celor de la fundația “Un copil, o speranță”, care și-au făcut o țintă extrem de amibioasă din extinderea capacității de a primi la terapie copii cu nevoi speciale, copii care trebuie să se bucure de viață la fel cum o pot face toți copiii din lumea asta.
Dar mai sunt în ziar și copiii care fac sport și câștigă medalii, copiii care merg la teatru și uneori chiar joacă pe scenă, depinde de voi să-i descoperiți de fiecare dată.
Nu întâmplător, am lăsat la urmă copiii mai mari, cei care au trecut, zilele acestea, printr-o simulare de BAC. Sunt tineri care se pregătesc să nu mai fie copii și, totodată, vor să schimbe ceva în sistemul de învățământ. Au protestat în felul lor, unii dintre ei, și eu, unul, sunt mândru de ei. E posibil ca raționamentele lor să nu fie dintre cele mai solide, dar faptul că vor se ne transmită ceva e mai important decât cuvintele pe care le folosesc. Noi suntem obligați, pentru că vrem să aibă parte de tot binele din lume, să-i ascultăm și să încercăm să ne schimbăm, să schimbăm sisteme și prejudecăți, astfel încât să putem să le facem viața mai frumoasă, să știm că vin la școală de plăcere, să putem să le oferim șansa de a crește frumos și de a fi mai buni decât am fost noi, părinții noștri sau bunicii noștri.
După cum vedeți, avem pentru voi povești cu copii mari sau mici, copii care trec prin drame sau care își descoperă fericirea, dar în spatele lor suntem noi, adulții, care ar trebui să fim, în fiecare zi, mai aproape de ei. Și să-i iubim necondiționat.
Publicitate
