Te cunosc. Puțin, dar știu ce simți. Știu cât de greu îți e mai ales când se apropie cu pași repezi un examen despre care toată lumea din viața ta te întreabă. Îmi imaginez că ești stresat, că te uiți cu jind la bicicletă acum că a venit căldura și tu trebuie să mergi la meditații. Îți pare imposibil un progres rapid și abia mai înghiți un îndemn de genul: „trebuie să înveți!”. Știu de altfel că nu ai de obicei răbdarea să citești un astfel de text până la sfârșit, dar eu nu vreau nici să te dojenesc, nici să îți fac galerie. Vreau doar să știi că îți sunt alături.
Ai momente când simți că nimeni nu te înțelege. Vrei să fii liber, să evadezi de toată școala asta care îți este băgată pe gât și de multe ori nici nu îți place. Ai auzit ceva despre „sistem” și crezi că te vei putea și tu răzbuna pe el. Boicot, foi goale, proteste… spune, spune ce simți, dar nu uita că nici ție nu îți place agresivitatea. Nici ție nu îți place să îți fie luată munca în bătaie de joc. Școala ar trebui să fie locul în care aripile tale să crească, să ajungi pe culmile învățăturii, să fii om mare, să fii om bun. Știu că nu e mereu așa. Uneori te simți înfrânt, și atunci trebuie să găsești puterea să te pui din nou pe făgașul fericirii. Iar forța asta eu am văzut-o în tine. Nu lăsa să nutrească în tine gânduri negative ca un foc mocnind. Ești deștept, frumos, bun, poți depăși orice.
Și părinții… te stresează, îți amintesc constant de teze, examene, evaluări, note, de ce vei face în viață. Iar tu nu vrei decât să fii înțeles. Să îndrăznești să spui tare: „La ce folos?! La ce-mi trebuie mie toate astea?! Cine mă va întreba peste ani de formula unei cloruri sau de adverbul relativ?! Ce-mi tot spune profa asta?!” Așa e, se va pune praful peste toate formulele învățate, însă nu și peste privirea ta ageră. Acum îți par toate inutile și te necăjesc, dar crede-mă mai târziu te vei așeza pe ele ca pe un piedestal. Vei vedea lumea cu alți ochi.
Sper că mă crezi când îți spun că îmi doresc să fii bine, mulțumit. Și te iubesc chiar și atunci când mă privești cu ură și neputință. Eu știu că dincolo de priviri tăioase e un suflet pur, care nu își dorește decât să fie înțeles, acceptat, fericit. Îți stau azi aproape, pregătită să înfrunt toate săgețile pe care le îndrepți către adulți din inocență. Eu știu că mai târziu voi culege roadele din această sămânță. Atunci nu voi fi lângă tine, vei fi departe, și vreau să mă asigur că vei fii fericit.
Sursă foto: pixabay
Publicitate
