Este a doua oară într-un interval destul de scurt când scriu despre accidentele rutiere. Probabil că v-ați dat seama că fac asta pentru că sunt obsedat de subiect. În urmă cu câteva zile, noi, jurnaliștii, am trecut printr-un moment apăsător – chiar dacă meseria ne-a obligat, de-a lungul carierei, să vedem și să auzim multe. “DN 1, km. 282+900, ieșire din Avrig spre BV, șoferul unui turism pătrunde în drumul național fără să acorde prioritate și intră în coliziune cu un ansamblu tir condus reg. spre BV, după care este proiectat într-un alt turism condus reg. spre Sibiu. Șoferul care a pătruns în DN este rănit grav. Alte 2 persoane primesc îngrijiri medicale. Trafic alternativ.” Sună laconic și rece, dar este un mesaj către jurnaliști, de la Poliția Sibiu – se transmit zeci de astfel de mesaje lunar – un mesaj care spune multe despre cum se circulă în România. Pentru un om normal la cap, știrea asta citită sau auzită ar fi suficientă pentru a se reculege, pentru a-și revizui modul în care conduce, o ocazie, poate, pentru a se gândi un pic la familia de acasă, ori poate la familia de pe bancheta din spate, care zâmbește fericită. În fine, era 18.35, iar la 19.35 am primit alt mesaj. “Din pacate, șoferul care a provocat accidentul a decedat. 73 de ani, Sibiu.” Atât rămâne în urma noastră. Un mesaj trimis de poliție către jurnaliști. Pe urmă vin lacrimile, preotul și amintirile celor dragi. Noi nu ne mai amintim nimic.
Uniunea Europeană a publicat cel mai recent raport privind situația deceselor provocate în accidente rutiere. Bănuiesc că nu mai e niciun secret, de ani de zile România este pe primul loc în Europa la numărul de morți în accidente, cu cea mai mare rată de decese. Aproape 2.000 de oameni au pierit anul trecut pe șoselele din România. Nu mai puțin de 34 de persoane și-au pierdut viața numai în județul Sibiu. Unii locuiau aici, alții doar treceau, dar viața lor s-a oprit în Sibiu. Pentru că cineva nu a respectat viteza, a băut alcool, nu a dat prioritate, nu s-a asigurat la ieșirea de pe un drum sau cine știe din ce alt motiv.
Am periodic discuții cu colegi, cu prieteni, pe tema șoselelor din România, considerată cauza principală a acestor accidente. Este just, toți specialiștii (și statisticile) sunt de acord că pe autostrăzi se petrec cele mai puține accidente, acolo mor cei mai puțini oameni, iar noi n-avem destule autostrăzi ca să ne grăbim corect. E drept că vigilența discutabilă a polițiștilor și amenzile ușoare sunt și ele motive pentru care românii nu se tem să bea un pahar sau să apese pe pedală. Unii îndrăznesc chiar să se suie la volan fără să aibă un permis și o fac pentru că, repet, nu le este frică. Se aduce periodic în discuție și calitatea școlilor de șoferi, iar eu, recunosc, sunt convins că în afară de pedale și claxon, triunghi reflectorizant și parcare laterală, lumea nu prea învață nimic în aceste școli. Până la urmă, e greu să înveți într-o școală de șoferi bunul-simț, e dificil să primești instinctul de autoconservare la pachet, e imposibil să ți se insufle respect față de ceilalți, dacă tu nu l-ai primit acasă.
De-asta revin și spun că nu e nimic din toate astea: românii mor pe șosele pentru că nu le pasă, pentru că sunt convinși că vor da șpagă la Urgențe și vor primi o inimă nouă sau dacă ajung, din greșeală, la Poarta Raiului, o bancnotă de 100 de lei pusă în certificatul de înmatriculare o să rezolve despicătura aia urâtă de la cap, prin care s-a scurs deja tot sângele. Noi să fim sănătoși!
Publicitate
