În zilele moderne, nu trece o dată a calendarului fără să fie marcat vreun eveniment. Începând cu 1 Iunie cunoscută drept Ziua Copilului, Cireșarul este o lună plină de evenimente. De la Ziua Mondială a Vântului pe 15 iunie sau Ziua Mândriei Autiste în 18 iunie, evenimentele mărunte, dar cu semnificații mari, marchează câte o idee asupra căreia unii oameni au vrut să atragă atenția.
În trecut, luna iunie nu era chiar atât de cosmopolită, era luna sfinților mărunți, a celor care se ocupau de treburi mici. Astfel, în fiecare an în perioada 10-19 iunie, mai ales în Moldova, erau ținute mai multe sărbători pentru datul în pârg, de unde și numele de Cireșar, și coacerea grâului. De la Timotei, Vartolomei sau Elisei, sarcina acestor sfinți a fost secole întregi aceea de a pune bobul spicului de grâu și de orz. De multe ori, zilele acestor sfinți erau ținute, adică nu se lucra, căci altfel nu se cocea grâul.
Cea mai importantă zi din acest ciclu era a lui Vartolomei. În calendarul vechi, coincidea cu solstițiul de vară și se zicea că acum vara a întors fața spre iarnă, lumina zilei și căldura scăzând treptat. În pădure, frunza începe să se răsucească pe alun, plop și tei, pregătindu-se să cadă. În acest timp, cucul, la exact trei luni de la echinocțiul de primăvară, se îneacă cu un bob de orz și nu mai cântă, indicând timpul bun pentru începerea cositului.
Grâul avea și el o sărbătoare care era ținută pe 11 iunie până la începutul veacului trecut. Era anunțată pe cer de răsăritul Găinușei cu pui (Pleiadele), iar oamenii, în special ciobanii, țineau să o vadă răsărind prima dată, sperând ce le va merge bine animalelor din gospodărie.
O altă sărbătoare măruntă era Sfântul Onufrei sau Sărbătoarea Șoarecilor pe 12 iunie. Zi în care se termina primăvara, oamenii credeau că dacă plouă șoarecii vor dispărea pentru tot restul anului, de aceea mai era numită și Nunta Șoarecilor. La această nuntă, naș era motanul, care ar fi fost special creat de Dumnezeu pentru a salva corabia lui Noe de șoarecii mulți care rodeau lemnul corabiei.
Pentru comunitățile arhaice românești, aceste sărbători erau adevărate barometre care anunțau momentele importante precum coacerea grâului. Acum sunt zile obișnuite, sfinții care le patronau au devenit sfinți mărunți, aproape necunoscuți, iar moda ne face să uităm tradițiile strămoșilor și să facem loc în calendar altor preocupări, mai mult sau mai puțin mărețe. Gânduri mari să avem și doar grijile mărunte!
Publicitate
