Biserica Evanghelică şi comunitatea din Axente Sever au a organizat, duminică, Sărbătoarea Coroanei – Kronenfest, un străvechi obicei săsesc, renăscut într-o nouă formă cu ajutorul câtorva familii din comună și a conducerii Bisericii Evanghelice.
Sărbătoarea Coroanei a reunit sașii și românii într-o adevărată comuniune, la cea de-a noua ediție consecutivă, după o pauză de două decenii. Sărbătoarea Coroanei, în forma actuală, se trage dintr-o tradiție foarte veche, probabil din perioada precreștină, când localnicii celebrau frumusețea naturii. Astăzi, Kronenfest a devenit o ocazie pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. Kronenfestul, sărbătoarea cununii este una dintre cele mai importante sărbători ale sași din Transilvania și ultima petrecere mare înainte de începerea recoltelor.
În urmă cu zeci de ani, sărbătoarea era precedată de multe pregătiri în comunitate, scrie www.povestisasesti.com. Mai întâi, băieții tineri aduceau din pădure cel mai înalt și mai frumos trunchi. În ziua sărbătorii, acesta va fi centrul, un axis mundi în jurul căruia se va strânge întreaga suflare a localității. Tot cu o zi înainte, fetele adunau de pe câmp coșuri de flori multicolore, din care împleteau, cu creguțe de brad și stejar, trei coroane mari montate pe un schelet de trei cercuri de lemn.
Fetele mai pregăteau un buchet deosebit, din cele mai frumoase flori, care urma să fie așezat în vârful trunchiului. Uneori aici se puneau numai flori de grădină. Fetițele de școală, împreună cu mamele lor, împleteau cununițe mai mici, care se prindeau de coroanele mari. Toate aceste aranjamente se pregăteau de obicei la Casa parohială. Mamele coceau și lichii, scoverzi și cozonaci pentru ziua următoare.
În dimineața de Kronenfest, toată lumea lua parte la slujbă. După terminarea ei, tinerii se grăbeau spre casă, unde schimbau portul de biserică cu cel de dans. Ajunși la locul sărbătorii, tinerii fixau pe trunchi cele trei coroane, buchetul frumos se așeza în vârf și dedesubt se agăța un coș cu bomboane, fructe și o sticlă de vin sau de țuică.
Apoi se înălța trunchiul, iar conducătorul Bruderschaftului, cel mai vrednic fecior din sat, se cățăra pe trunchi, până în vârf, unde rostea o cuvântare tradițională. De acolo arunca bomboane copiilor și aducea coșul cu băutură și celelalte bunătăți celor prezenți.
