Cetatea Slimnicului a fost ridicată în secolul al XIV-lea cu rol de apărare, pe dealul Burgbasch la poalele căruia se desfășoară localitatea cu același nume. Odată ajuns în Slimnic, este suficient să te ghidezi după indicatorul amplasat la drumul principal și în puțin timp vei ajunge în fața masivei construcții. Poarta care te conduce dincolo de zidurile cetății este inscripționată cu programul de vizitare “10:00 – 19:00” iar prețul de acces este doar 3 lei. Îți vei croi drum pe poteca ce urcă înspre intrare și cu siguranță o să petreci câteva minute admirând în partea stângă peisajul asupra Slimnicului iar în partea dreaptă impunătoarele ziduri care parcă stau să cadă.
Când am ajuns eu, am fost întâmpinată la intrare de către familia care întreține locul și dupa ce am plătit biletul de acces, am început să explorez fascinată locul. Am mai fost și în trecut aici, pe timp de iarnă, dar parcă vara totul este o explozie de culoare. Este o adevărată plăcere să te plimbi prin curtea cetății, cu iarba perfect tăiată și înfrumusețată de o multitudine de flori colorate.
Cetatea străjuieste de sus întreg ținutul, fiind vizibilă încă de la drumul principal. Este inevitabil să nu o observi deoarece este impresionantă atât prin amplasare cât și prin masivitate. Aflat în curte, vei descoperi o cetate țărănească atipica, asta datorită zidurilor înalte prevăzute cu două rânduri suprapuse de arcade. Acestea m-au dus cu gandul la Collosseum, celebrele ruine romane.
Cetatea Slimnicului are o arhitectura diferită datorită faptului că acum câteva sute de ani, s-a început construcția unei biserici gotice, biserică ce nu a fost finalizată niciodată. Urmele acestui impresionant lăcaș sunt chiar aceste ziduri care încă mai stau în picioare. Datorită perioadei invaziilor turcești, oamenii locului au renunțat la ideea finalizării proiectului, concentrându-se pe întărirea zidurilor fortificate. Din acest punct se deschide o imagine perfecta asupra curții, cu vechile clădiri încadrate de arcade și flori.
Turnul clopotniță este un alt loc cu vedere panoramică asupra curții dar și asupra Slimnicului cu împrejurimile scăldate într-un peisaj ireal de frumos. Deși accesul până acolo se face pe niște scări abrupte din lemn, imaginea din vârf merită tot efortul.
Cetatea a fost realizată inițial din piatră însă mai apoi, s-a folosit cărămida pentru ridicarea unor ziduri mai puternice. De-a lungul timpului, aceasta a trecut prin procese de construcție și extindere, însă fortificațiile nu au fost niciodată finalizate ceea ce a condus la numeroase asedii. Cetatea Slimnicului a fost cucerită, incendiată și partial distrusă. Toate aceste momente precum și alte demolări sau prăbușiri și-au pus amprenta pe cetate. Astăzi, zidurile stau să cada iar curtea din partea de sud este într-o stare avansată de degradare, însă chiar și așa, sentimentul pe care l-am avut aici a fost unul plăcut.
alexandracristian.ro
