Există o preocupare generală din partea părinților ca înainte să îi introducă pe copii în colectivități sau pentru a preveni îmbolnăvirile în sezonul rece, să administreze copiilor produse medicamentoase pentru întărirea imunității. Potrivit pediatrilor, nu toți copiii au nevoie să fie expuși acestui exercițiu de prevenție, întrucât, uneori, putem obține efectul advers și anume, dereglarea unui sistem imunitar insuficient maturizat. Prin urmare, administrarea de imunostimulatoare generale fără discernământ, adică fără stabilirea profilului imunitar al copilului, este greșită. În ce situații trebuie să intervenim totuși pentru îmbunătățirea sistemului imunitar și prin ce metode, dar și cum poate fi depistată o imunitate scăzută, ne spune dr. Raluca Simona Bodea, medic primar pediatru.
Ce este imunitatea și care sunt organele responsabile cu această funcție?
Profilul imunitar este cel mai personalizat sistem din trupul nostru. Are ramificații ample în toate organele și aparatele organismului. Acționează unitar, este foarte dinamic, în permanentă dezvoltare și învățare. Fiecare copil poartă o „amprentă” imunitară individuală, formată din genetică și moșteniri familiale (aduse de la tată și mamă), la care se alătură sensibilitățile și predispozițiile lui specifice. Acesta reprezintă „startul” lui de la naștere, cu care copilul pleacă la drum. Se asociază „experiența personală”, adică toate infecțiile, manifeste sau nu, cu care copilul s-a întâlnit în viața lui, precum și imunitatea formată prin toate vaccinurile efectuate în copilărie. Mediul extern, cu toate provocările pe care le știm, are și el, rolul său.
Care sunt primii pași pe care părinții îi pot face pentru a-și ajuta copiii, încă din primii ani de viață, să dezvolte un sistem imunitar puternic?
Totul începe imediat după naștere când, după cum se știe, alăptarea prelungită la sân, până la 18-20 de luni, furnizează anticorpi și protejează organismul imatur și fragil al copilului. Se continuă cu o diversificare corespunzătoare vârstei și mai târziu cu o alimentație corectă și personalizată, adică adaptată nevoilor și sensibilităților digestive proprii fiecărui copil. Sfatul meu: „Căliți organismul copilului încă din perioada de sugar și copiii voștri se vor îmbolnăvi mult mai rar”. Aceasta este cea mai bună metodă prin care copilul sănătos se adaptează inteligent și eficient mediului în care trăiește, fie iarnă, fie vară.
Cum putem căli organismul copilului prin metode naturale?
Întărirea sistemului imun se face prin asigurarea dezvoltării armonioase a copilului pe toată perioada creșterii. Ea se face în timp, cu perseverență, cu o nutriție de calitate, cu stabilirea unui echilibru corect între protecția față de microbi (igienă) și contactul copilului cu mediul natural, care-i dezvoltă rezistența imunitară. Mai înseamnă o floră intestinală integră și eficientă, aer curat, cure heliomarine, administrarea corectă de vitamină D. Întărirea imunității nu este ceva „de sezon”! Preocuparea constantă a unui părinte informat, care-și cunoaște bine copilul, este esențială pentru atingerea acestor obiective.
Intervenim strict personalizat, atunci când există „provocări” pentru sistemul imun:
- epidemii de boli infecțioase;
- copil nevaccinat, intrarea în colectivitate pentru prima oară;
- în perioada de convalescență, după o boală mai severă;
- la bolnavii cronici;
- la prematuri și sugar etc.
Cât de importantă este nutriția în menținerea unei bune imunități? Care ar fi alimentele bune pentru o „imunitate de fier”?
Pe lângă factorul genetic, nutriția la copilul în creștere are un rol esențial în consolidarea apărării organismului împotriva infecțiilor de tot felul. Ceea ce nu știe lumea este că așa numitele „alimente imunocompetente”, care cresc rezistența organismului la infecții, nu au nicio valoare dacă sunt administrate sezonier, aleator sau în asocieri alimentare incorecte. Nu vreau să trec de generalități, să dau rețete, diete și regimuri prestabilite pentru că alimentația unui copil trebuie să fie analizată într-o continuă colaborare: părinte-copil-pediatru și nu furnizată după mode și modele, concluzii superficiale sau generale. Sfatul meu pentru părinți este: „Alături de iubirea și grija față de copilul vostru, nutriția sănătoasă și educația pentru ea trebuie să vă fie o preocupare constantă. Și nu uitați! Pediatrul este singurul nutritionist al copilului vostru, mare sau mic.”
În ce situații trebuie să intervenim pentru îmbunătățirea sistemului imunitar și prin ce metode?
Intervenim strict personalizat, atunci când există „provocări” pentru sistemul imun: epidemii de boli infecțioase; copil nevaccinat, intrarea în colectivitate pentru prima oară; în perioada de convalescență, după o boală mai severă; la bolnavii cronici; la prematuri și sugar etc.
Aprecierea medicală se face în funcție de copil. Esențiale sunt genetica, apărarea locală (imunglobulinele IgA secretorii), integritatea mucoasei respiratorii, care nu lasă microbii să pătrundă, compoziția secrețiilor din nas, prezența unei flore microbiane „prietenoase” în gură (microbiota) etc.
Ce măsuri pentru menținerea sănătății necesită introducerea copilului în colectivitate (creșă, grădiniță, școală)?
Nimic preventiv! În caz de epidemii sau endemii declarate în colectivități, prevenirea instituțională oficială este selectivă, doar pentru anumite boli, impunând anchetă epidemiologică minuțioasă și dezinfecție generală. În caz de boli infectocontagioase obișnuite, de sezon, există metode simple și eficiente, care pot fi aplicate de către părinți. Ele poate că nu rezolvă total problemele, dar sigur ajută. Principala metodă de protecție și cea mai eficientă este izolarea copilului de contactul infectant. Există metoda scăderii riscului de infecție, prin apărarea la „porțile de intrare” a microbilor în organism (nas, gură, gât, urechi, ochi, piele etc). Cum se face asta? Iată câteva exemple practice:
- Igienă corporală zilnică, riguroasă, inclusiv spălatul frecvent al feței și al mâinilor.
- ”spălătură nazală” (cu apă de mare spray), imediat după contactul infectant sau când vine acasă de la creșă/grădiniță (scade numărul de germeni/cm cub de mucoasă nazală).
- Menținerea integrității și continuității mucoasei respiratorii (prin umidificarea aerului și temperatura adecvată a mediului ambiant).
- Evitarea folosirii în exces a picăturilor de nas și aspirarea secrețiilor nazale atunci când copilul respiră bine și nu e înfundat.
- Menținerea unei microbiote sănătoase în cavitatea bucală (alimentație adecvată, igiena gurii și dinți sănătoși).
- Evitarea tratamentului cu antibiotice pentru starea de purtător sănătos de microbi în nas sau gât (de ex.: stafilococ), fără sfat medical specializat!
Ce se întâmplă când bombardăm sistemul imunitar cu medicamente și siropuri pentru creșterea imunității unui organism sănătos, care nu are nevoie de suplimente și stimulente?
Există expresia:”Să-i dăm ceva de întărire!” Știm că sunt mii de produse ce tratează imunitatea la copil. Toate se declară eficiente!….Și, ca urmare, toată lumea se grăbește să trateze cu ele imunitatea generală care, în peste 90% din situații, nu este afectată deloc atunci când copilul face infecții respiratorii frecvente. Această practică, ce se aplică preventiv prea des, toamna, strică echilibrul sistemului imun imatur al copilului mic. Administrarea de imunostimulatoare generale fără discernământ, adică fără stabilirea profilului imunitar al copilului, este greșită!
Un alt aspect este legat de administrarea în exces, la copii, a suplimentelor nutritive cu vitamine și minerale, pe motiv că le întăresc imunitatea! Nu este adevărat! Dacă au carențe specifice, dovedite prin analize, atunci, da! Dacă nu au lipsuri, aceste suplimente nu fac bine; ele doar îngrașă, suprasolicită organismul ca să elimine surplusul, intoxică, deci… prisosesc.
Cu cât timp înainte trebuie făcut tratamentul preventiv pentru imunizare pentru ca organismul să facă față cu succes asaltului virușilor în sezonul rece?
Efectul tratamentelor pentru creșterea imunității locale se vede abia după 1-3 luni, deoarece inerția de reacție a sistemului imun este mare. Acesta este unul din motivele pentru care părinților li se pare uneori că dau copilului remedii dar… nu există efect!
Tratamentul cu antibiotice, total nejustificat în afecțiunile virale, distruge flora intestinală, prelungește boala și interferează cu apărarea imunitară, facilitând complicații severe și suprainfectarea bacteriană.
Practic, un copil cu o imunitate bună, de câte ori ar fi normal să răcească în perioada sezonului rece?
În zona de climă temperată, în sezonul rece (toamnă-primăvară), cea mai frecventă cauză de îmbolnăvire la copil sunt infecțiile respiratorii virale. Ceea ce trebuie reținut este faptul că până la 5-7 episoade de viroză pe sezon (adică o viroză pe lună!), se situează în marja normalului la copilul preșcolar și nu ar trebui să îngrijoreze nejustificat părinții, determinându-i să ia măsuri excesive de tratament preventiv. Virozele se tratează simptomatic, cu medicație „de confort” și sunt, în marea lor majoritate, autolimitate; dezvoltă rar complicații sau suprainfecții. Tratamentul cu antibiotice, total nejustificat în afecțiunile virale, distruge flora intestinală, prelungește boala și interferează cu apărarea imunitară, facilitând complicații severe și suprainfectarea bacteriană.
Cum depistăm o imunitate scăzută?
Există imunitatea generală (sistemică) și există imunitate locală (la porțile de intrare a microbilor in organism, acolo unde organele comunică cu mediul exterior). La copil, dereglările imunității generale (înnăscute sau dobândite) sunt boli redutabile, amenințătoare cu viața, care afectează tot organismul și nu doar sistemul respirator. Nu e cazul, aici! Infecțiile respiratorii sunt boli contagioase, de sezon, dobândite prin contact cu altă persoană bolnavă, boli care, doar uneori, vin pe o imunitate locală mai scăzută. Refacerea epiteliului respirator după o astfel de infecție poate dura, funcție de agresivitatea virusului, între 2-8 săptămâni, timp în care copilul rămâne vulnerabil la orice infecție respiratorie cu care vine în contact. Așa se explică de ce unii copii contactează răceli una după alta sau prezintă persistența unor simptome ca înfundarea nasului, rinoree abundentă și tuse productivă, încă un timp după episodul acut. Acest fapt îngrijorează părinții și este interpretat greșit ca „scădere a imunității”.
