Societatea este o convenție care ne oferă posibilitatea de a avea securitate, conviețuire pașnică, dar acestea vin prin acceptarea instituțiilor statului ca sisteme pentru conservarea acestui concept abstract. Deși „există”, statul, legea, societatea sunt doar exerciții de imaginație colectivă, cam la același nivel conceptual ca doctrina teologică. Aceste produse ale fanteziei colective s-au creat, mai bine zis le-am creat, pentru liniștea noastră. Sunt importante pentru noi, esențiale pentru supraviețuirea noastră în această lume civilizată.
În preistoria speciei umane, jocul acesta de-a statul și societatea nu a existat timp de 200 – 300 de mii de ani. De fapt, civilizația construită pe sedentarism, agricultură și stratificare socială are, poate, 5.000 de ani. Nu a fost o alegere conștientă, nu a fost un exercițiu democratic. Grupul de homo sapiens din Orientul Mijlociu ce a plantat primele cereale și a ținut în țarc primele oi, nu a făcut o dezbatere și a zis „uite ce interesant ar fi să implementăm statul ăsta”. Stratificare socială, apariția șefilor de trib, aristocrați, regi și birocrația au fost impuse cu forța, prin restricționarea libertăților individuale. Cât despre democrație, concept ciudat, inventat de elita ateniană, pentru elita ateniană, a evoluat timid după iluminism, până azi, unde i-am construit un altar mental în care e cea mai bună soluție din mai multe idei proaste.
Toată povestea asta la care ne gândim, de fapt, extrem de puțin, nu poate funcționa fără reguli. Constituția, legile, cei șapte ani de acasă, tradițiile și cutumele asta sunt reguli. Ne-am gândit că antropofagia e o idee proastă, pedepsirea crimei e un lucru bun și că a a inventa Declarația Drepturilor Omului un demers binevenit.
Ce facem când cineva decide că regulile sunt pentru oameni slabi? Dacă e o crimă, pedepsim criminalul. Ce facem însă când polițistul, care ar trebui să prevină și să îl oprească pe criminal, se pune de acord cu acesta, îi asigură protecția, construind un grup infracțional? Ce se întâmplă când procurorul alege să ignore legea și să nu își bată capul cu dosare grele sau judecătorul devine îngăduitor cu infractorii? Dar dacă parlamentarul care elaborează legile face legea in defavoarea cetățenilor pe care ar trebui să îi reprezinte? Dar dacă cea mai înaltă autoritate publică ignoră legea și opinia publică din cauza seducției irezistibile a puterii? Ne reîntoarcem la reguli.
Minți, ești ticălos înveterat și infractor, atunci nu poți clama că îmi vrei binele, că ești preocupat de interesul public sau să afirmi că ești un mare patriot. Nu mai merge.
Ne întoarcem la reguli, la noțiunile de bază ale funcțiilor sociale. Nu putem redeveni vânători-culegători nomazi în 2019. Avem poate un concept imaginativ numit stat, convenții sociale și legislație, dar azi, față de alte momente istorice, noi am ales să trăim astfel. Regulile sunt general valabile, iar demența unui lung șir de excepții nu poate fi acceptată.
Pensionar la 39 de ani? O analfabetă în funcții publice? Lideri de partide infractori? Polițiști certați cu legea? Asta e inacceptabil. E timpul să revenim la reguli și să pedepsim șmecheria.
Publicitate
