Nu e nimic mai enervant înainte de debutul oficial al campaniei electorale prezidențiale ca simularea atât de transparentă a conflictului dintre președintele Iohannis și prim-ministrul Dăncilă. Deși au apărut în spațiul public opinii care vorbesc de o înțelegere a celor doi, puțin probabilă, totuși e evident de acum faptul că situația aceasta le convine. Ocuparea spațiului public de antagonismul Iohannis – Dăncilă îl ajută teoretic pe domnul președinte, care își asumă rolul de actor principal de opoziție împotriva PSD. Un al lucru concret avantajos pentru președintele Iohannis e slăbiciunea evidentă a contracandidatului PSD, ușor de înfrânt în turul doi al alegerilor prezidențiale.
Pentru doamna Dăncilă, discursul politic de la Cotroceni o avantajează și îi aduce capital politic în PSD, dar și la bazinul electoral potențial, poziționându-și discursul politic în șanțul larg al populismului săpat de Liviu Dragnea. În plus, jocul acesta cu Iohannis îi dă speranțe de calificare în cel de-al doilea tur de scrutin. Un pas necesar pentru a-și consolida poziția sa de președinte PSD.
Așa că, dacă nu vorbim despre o înțelegere subterană între Dăncilă și Iohannis, asta nu înseamnă că avem o competiție electorală democratică și corectă. Nici un monopol politic nu ține de exercițiul democratic și adversitățile simulate sunt toxice pentru încrederea publică a electoratului.
Ce greșesc cei doi actori politici e ce s-a întâmplat la alegerile europarlamentare. Toți politicienii au spus atunci că au înțeles opinia publică. Că românii nu mai acceptă jocurile mizerabile, înțelegerile subterane și ideea că pot fi ușor manipulați.
Cu siguranță, atunci am vorbit în primul rând despre o furie anti-Dragnea. Însă de atunci am asistat la Cazul Caracal, avalanșa de erori și birocrația încremenită în proceduri lipsite de empatie pentru cetățeni. Un cumul de simptome ale statului eșuat, în care cetățenii români au realizat dimensiunea dezastrului din sectorul public.
Cine sunt cei mai reprezentativi exponenți ai statului român? În mod clar președintele și premierul. Cum s-au poziționat cei doi de la finalul lunii iulie încoace, cum au luat măsurile și deciziile ce ar putea reda încrederea în capacitatea administrativă și de reacție la nevoile cetățenilor? Această întrebare stă în spatele deciziei electorale a fiecărui român. E posibil că acest teatru dintre cei doi protagoniști să ofere rezultate neprevăzute, iar planul pentru alegerile prezidențiale să fie diferit complet de peisajul postelectoral. Iohannis și Dăncilă nu sunt singurii prezidențiabili cu șanse de a fi aleși în noiembrie.
Publicitate
