Jocul politic are o sumă de reguli de joc ce conțin inteligență în comunicare și relații complexe cu grupurile sociale și impunerea unei viziuni pe care individul o poate interioriza.
Piedica de colaborare politică guvernamentală dintre USR și PNL nu are nici o legătură cu alegerile anticipate sau cu instabilitatea creată de posibila ne-investire a guvernului Orban. În ciuda istoriei recente a PNL (colaborarea cu Ponta și crearea monstrului USL), problema celor două partide nu e despre ideologie, nu este despre „maturitate politică”, ci despre concurență.
USR are o priză imensă la segmentul electoral reprezentat de tineret, domină politic orașele mari și pleacă cu prima șansă în exercițiile electorale care vor urma în aceste mari aglomerări urbane. Practic, în București, unde primar general e Firea, iar primăriile de sector sunt ale PSD, USR are o intenție de vot mai mare decât PNL și PSD împreună. Marile orașe, marile aglomerări urbane, centrele universitare sunt și cele care impun curentele dominante, viziunea, direcția în societatea modernă. Cum s-ar zice în marketing segmentul premium. Tineretul, deși nu e majoritar demografic are un rol extrem de influent în România. Ei impun azi direcția pentru că sunt cei care au emigrat, cei care trimit bani acasă, cei cu preocupări profesionale de invidiat. Cei mai în vârstă, care abia țin pasul cu tehnologia, sunt impresionați de felul în care tinerii se adaptează, inventează și concep viitorul. Îi admirăm pentru că lumea de azi și de mâine e lumea lor.
O bună parte din acești tineri sunt extrem de radicali politic, au energia și determinarea de a nu face compromisuri. Ei sunt cei care ies masiv în stradă, pichetează și se implică. Tinerii nu cred în amânări așa cum nu cred în expresia „nu se poate”, nu se demoralizează ca părinții lor. Cam așa sunt în bună parte membrii USR.
PNL e un personaj din altă epocă, e un cal în timpul utilizării generalizate a automobilului. E abacul din era digitală. Electoratul PNL e concentrat în zona demografică urbană mică și mijlocie cu o tendință de intrare spre zona rurală. Și nici acolo nu au monopol. USR-ul și colegii lor de alianță de la Plus sunt în creștere evidentă a preferințelor electorale. PNL și-a atins maximul de credibilitate. Klaus Iohannis asociat până la identificare cu PNL, deși se comportă că o locomotivă electorală, nu poate tracta mai mult de 30% PNL. Iar PNL devine, ca volum electoral, ce a fost odată PSD.
PNL știe aceste lucruri, conștientizează situația și vede pe bună dreptate că USR e marele lor adversar politic. PSD e doar bau-bau. Împăierea doamnei Dăncilă e „Omul negru” în lipsa lui Dragnea.
Bolojan de la Oradea, vechiul fief PDL din Alba devenit PNL, Sibiul, care e al lui Iohannis, nu al PNL, sunt niște anomalii în harta electorală.
USR sugrumă deja Clujul și Timișoara. Sunt atât de nebuni că și-au propus să bată și PSD în Craiova, Vaslui sau Constanța. La europarlamentare au câștigat la Bârlad!
USR sunt niște radicali care nu vor să înțeleagă „cum merg lucrurile”.
Normal că PNL, comunicând despre liberalism, Brătianu și alte basme din mitologia proprie, nu pot privi cum nebunii ăștia de la USR vor să îi dea afară din Cluj și Timișoara. Dacă Klaus Iohannis ajunge cu Dan Barna în finala prezidențialelor, actualul președinte ar avea dificultăți majore. Dan Barna e probabil singurul contracandidat care nu ar lua bătaie soră cu moartea în noiembrie, de fapt are șanse chiar să câștige.
Așa că atunci când vedeți contondența verbală dintre USR și PNL că USR nu vrea să sprijine guvernul Orban, că sunt obsedați de anticipate, interpretați aceste lucruri ca o strategie normală de comunicare care de fapt sunt manifestări ale instinctului de supraviețuire al PNL și al USR. Nu e nimic irațional în asta.
Timpul care a erodat PSD, ronțăi dureros în perspectivele de viitor ale PNL. PNL migrează natural în fiefurile electorale ale PSD. E evoluție naturală după eliberarea nișei ecologice(citește politice) a PSD. PSD a devenit un fel de PRM.
Alianța politică dintre PNL și USR nu a fost niciodată să fie. Cele două entități politice sunt într-o competiție acerbă în rolul de partid dominant în România.
Cât se poate de normal și rațional explicabil.