Nu. Nu era în planul Său permanent. Întâlnirile Mântuitorului cu demonii, pornind de la ispitirea din Carantani la manifestarea drăcească a celor care-L răstignesc, ne dovedesc că nu are nici o bucurie din a scoate dracii. O face cu puterea Celui care nu a creat răul. Căruia răul îi contestă puterea și creația, în cele din urmă. În Ghergheseni e la fel. Strică liniștea cetății. Chinuie omul. Agită viețile. Și în sfârșit, când totul pare că revine la normal, păgubește. Lighioana- cum plastic a numit românul fiara fără chip, pornind de la mulțimea de fețe ce le poate lua dar legându-se și de „legiune” ca mulțime de soldați- folosește mereu acest truc. Când nu-L poate învinge pe Hristos pornește oamenii împotriva Lui. Îi afectează unde li-i mai drag decât sufletul. De astă dată e vorba de porci, de sursa de câștig ce o aveau. Asta îi supără. Ceea ce-i sperie cu adevărat este când îl văd pe cel îndrăcit, îmbrăcat și calm, la picioarele Vindecătorului. Aruncarea porcilor în mare nu pare atât de grav- alarmantă precum aducerea la normalitate a unui om din cetatea lor. În ordine strict istorică au dreptate. Nu se mai văzuse ori auzise de așa ceva. Hristos Domnul nu-și ascunde puterea tocmai pentru că „Legiune” îl provocase: „Ce ai cu noi, Fiul lui Dumnezeu”. Provocare aruncată până astăzi în fața lui Hristos când e vorba să-și argumenteze manifestările. Se vădește astfel că ideea conform căreia Dumnezeu iartă orice manifestare doar pentru că e bun și iubitor nu stă în picioare. Dumnezeu descoperă și neputința celui care se hrănește din neputința noastră. Care lucrează frica în noi prin frica noastră. Care augmentează răul din lume cu răul din fiecare dintre noi. De aici reacția Mântuitorului.
Dialogul dintre Hristos și demoni pare desprins din filmele horror în care ne lăsăm copiii să-și scalde nevinovăția. Putem să ne închipuim că la dialog n-au asistat prea multe persoane și că Luca, Evanghelistul, va fi luat datele de la vindecat mai mult decât de la oamenii care văzuseră totul- paznicii porcilor. Dar este în logica frazei evanghelice o insistență acută pe reacția mulțimii. Pare că diavolului i-a ieșit. Hristos pleacă din cetate. Și mulți îl bodogăne că și-au pierdut porcii. Dar în urma Sa rămâne o legiune de demoni prădată de sufletul unui om ce părea că nu mai are scăpare din cursa lor. E și motivul pentru care Domnul se va coborî la iad, pentru a-i slobozi pe oameni. Nu putea suporta această stăpânire a unuia ce nu fusese vrednic nici de slugă.
Publicitate
