Cu bicicleta pe tren

Ne pregătim de vacanţă. Dacă majoritatea sibienilor aleg călătoriile cu avionul sau autocarul, Sibiu 100% vă propune o excursie cu bicicleta… în tren. Deşi legea vă permite, aveţi grijă la naş! În primul rând, acest aspect trebuie examinat, mai ales pentru iubitorii de munte, deoarece Sibiul, oricât de multe mărginimi încântătoare ar avea, poate bicicliştii sibieni vor să meargă şi mai departe cu câteva zeci de kilometri sau chiar sute. Acest drum nu trebuie parcurs cu bicicleta pe şosea decât dacă eşti într-o formă extraordinară şi ai o voinţă de fier, dar mai ales pentru că pistele de biciclişti la noi lipsesc cu desăvârşire acolo unde ar fi chiar necesare, iar acolo unde sunt, găseşti maşini parcate. Da, se circulă cu bicicleta în tren, deci o poţi lua cu tine oriunde, dacă acolo unde vei călători, nu vrei să mergi prea mult pe jos sau cu maşina. Pe cine să credem? Cei de la Informaţii CFR spun că dacă vrei să îţi transporţi bicicleta pe tren, există vagoane de biciclete, pentru care nu trebuie să plăteşti nimic, însă pe care nu prea le au toate trenurile în dotare. Aşadar, înainte să pleci, te interesezi dacă trenul tău are vagon de biciclete şi dacă ai noroc, pleci în ziua respectivă, dacă nu, asta e… aştepţi până când trenului ce are destinaţia ta, i se va ataşa un vagon de genul. Altă variantă de a-ţi lua bicicleta cu tine, ar fi să o dezasamblezi şi să o iei ca şi colet. ªi pentru această variantă este valabilă gratuitatea, deoarece este bagaj. ªefii de tren au totuşi, cu totul alte variante. Pentru ei există taxarea pe suta de kilometri, sau în funcţie de greutate, „aşa cum se taxează şi coletele de mari proporţii”. Ei au un tarif bine stabilit, de care „Operatorii de la Informaţii CFR habar nu au”, cum ne-a declarat un şef de tren din Gara Sibiu, pentru că „ei se ocupă doar cu mersul trenurilor”. Mai mult de atât, dacă îi spui şefului de tren să-ţi calculeze după acel tarif pe sutele tale de kilometri, el se face că „acum chiar nu are la el tabelul, dar există aşa ceva, şi-i pare rău că nu te poate onora”, dar mai bine apelează la reglarea conturilor între patru ochi, că şi-aşa poate te ajută să-ţi dai bicicleta jos din tren sau te invită la o ţigară în compartimentul personal (atenţie, că în tren nu se mai fumează de ceva timp! Dar el e şefu’ trenului, face regulile). ªpaga de bicicletă Acum, ca un călător de tren, care a fost nevoit recent să-şi care bicicleta cu el către Sibiu, neputând să se documenteze anterior călătoriei, am mers la mila naşului, pe ruta Bucureşti Nord – Sibiu, cu trenul accelerat 1621, ascultând de sugestiile lui: prima dată a zis că se plăteşte jumătate din preţul biletului; a doua oară a zis că se calculează la kilogram, deci vreo zece tot trebuie să plătesc; a treia oară a spus să plătesc la suta de kilometri ca şi pentru un colet cu capacitate depăşită. În timpul călătoriei, sunând, am aflat şi fapte concrete, comunicându-i domnului responsabil de tren că totuşi oaia nu-i chiar aşa de neagră şi că am găsit o soluţie prin care să-i dau pace sufletească (că tare se mai chinuia să mă amăgească), şi anume: nu trebuie să plătesc nimic. Dar clar, că el nu a fost de acord cu ideea mea, pentru că „cei de la Informaţii CFR habar nu au de nimic” şi pentru că trebuia să coboare în Copşa Mică să-şi ia un pachet de ţigări (din banii pe care m-a obligat să-i dau până la urmă), că şi-aşa s-au cam scumpit toate. E gratis, dar depinde de naş Pe cine să mai credem? Pe cei de la Informaţii CFR care sunt obligaţi să dea informaţii corecte şi actualizate sau pe şefii de tren, care mai au şi ei nevoie de câte-un bonus din când în când?! Nu am reuşit să lămurim problema cu nimeni, dar soluţia finală e cea menţionată la început: suni, întrebi dacă trenul are în dotare vagon de biciclete şi dacă da, ai pornit la drum. Dacă nu, şi mâine e o zi pentru plecări cu bicicleta pe tren. Dar domnu’ şef de tren, naşul, are ultima decizie… ce mai contează că este în afara legii. Mihaela Anghel