Tudor Popa – succesul tinereţii

Tudor Popa, ,,un sibian 100%”, după cum spune chiar el, s-a născut, a crescut şi a învăţat aici, în Sibiu. A locuit câteva luni la bunicii săi, în Alba Iulia, în vacanţele de vară, în şcoala generală şi jumătate de an în Cluj, la fratele său Bogdan. În rest, a schimbat doar câteva cartiere din Sibiu şi multe hoteluri prin Europa. ,,Mi-a fost întotdeauna greu să-mi las în urmă părinţii…”, ne spune tânărul arhitect, care plecând deseori de acasă, a fost nevoit să privească în urmă. Deşi provine dinr-o familie modestă, tânărul arhitect, a avut cam tot ce viaţa i-a putut oferi, dar cu bun simţ, învăţat fiind să lucreze mereu din greu pentru ceea ce-şi doreşte. După ’90, în fiecare an de Crăciun, lucra cot la cot cu tatăl său, făcând cutii de carton pentru globuri care mergeau spre export, la firma personală de ambalaje de carton: „făceam lucrul ăsta pentru un ban de buzunar, pentru a nu fi nevoie să mai cer atunci când voiam un suc sau o gumă Turbo”. De la tatăl său, spune Tudor Popa, a dobândit „spiritul de a veni întotdeauna cu ceva nou şi de a creea” iar de la mama sa a luat „spiritul competitiv şi dorinţa de a da mereu tot ce poate mai bun din el”. „Mi se părea totul un joc simplu pentru care nu trebuia să muncesc prea mult” Niciodată nu a ştiut ce se va face când va fi mare, eliminând însă mereu, două meserii: cea de matematician şi cea de doctor, având prea multă creativitate. Părinţii au văzut asta şi în clasa a cincea l-au transferat la Liceul de Arte. Luând pentru prima dată creionul în mână şi desenând o ,,natură moartă”, a prins jocul mult mai repede decât se aştepta. Inconştient de „darul său” a fost până în liceu, urmând apoi cursurile Facultăţii de Conservare-Restaurare, Sibiu, deşi nu-l prea atrăgeau. I s-a oferit şansa de a reveni la vechea lui atracţie – arhitectura, obţinând o bursă de studii, din partea statului german, în urma unui examen la Universitatea ,,Ion Mincu”, organizat la Sibiu. De câţiva ani lucrează în domeniul arhitecturii, continuând puţin şi cu restaurarea, şi cochetând cu advertising-ul. Optimismul, taina fericirii Oamenii din România sunt de obicei trişti şi neîncrezători, după părerea lui Tudor Popa, nefiind vorba doar de perioada de criză economică. Consideră că românii s-au plafonat după atâţia zeci de ani în care nu li s-a acordat încredere în propriile forţe. Încă înainte de a fi anunţată oficial criza economică în România, în domeniul său – arhitectura, se simţea deja că va veni o perioadă dificilă. Până şi firma de arhitectură româno-olandeză la care lucra, era pe picior de faliment, însă, tânărul arhitect s-a înarmat cu o raţiune încrezătoare: ,,Dacă noi, artişti fiind, nu vom reuşi să ne descurcăm în vremuri grele, cum vor supravieţui atunci cei ce îşi ştiu doar meseria lor şi atât?”, fiind de-un calm extraordinar: „Atâta timp cât te trezeşti dimineaţa cu un spirit optimist, chiar dacă nu ştii ce vei face în acea zi, nu are cum să nu se termine cu bine”. Plăcutul şi utilul, un duo perfect Tudor Popa se poate număra printre cei care au avut norocul ca toată viaţa să facă doar ceea ce le place, cu mici compromisuri, care nu merită atenţia, în comparaţie cu satisfacţiile primite ulterior. Acum lucrează într-un domeniu total nou pentru România – amenajări muzeistice, domeniu care l-a atras imediat, deoarece îşi poate folosi experienţa din ambele facultăţi: arhitectură şi restaurare. „Este o zonă unde tradiţiile de mii de ani se îmbină foarte plăcut cu ultimele tehnologii”, spune tânărul, „E chiar satisfăcător să vezi cum sute de mii de vizitatori apreciază că ai reuşit să faci dintr-un muzeu oarecum prăfuit, aşa cum sunt mai toate muzeele din România, un punct de atracţie, de petrecere a timpului liber cu ajutorul hologramelor, a filmelor 3D, touch-screen-urilor sau proiecţiilor cu senzori de mişcare”. Paralel, face parte voluntar din mai multe asociaţii non-profit din domenii diverse, de la arhitectură la sport şi zilnic scrie pe blogul său www.cemerita.ro. Deşi împlinit, nu stă locului deloc De curând a lansat un proiect îndrăzneţ de promovare a valorilor sibiene din Evul Mediu până în zilele noastre. Prin campania ,,10 Mari Sibieni” se oferă posibilitatea cunoaşterii tuturor personalităţilor din acest oraş. Biografiile a peste 200 de personalităţi sibiene pot fi citite pe blogul său şi în perioada următoare pot fi votate cele mai importante zece dintre acestea. Deşi a avut până acum câteva realizări marcante, nu este genul de om care să trăiască foarte mult în trecut: „Fiecare zi e mai importantă decât cea tocmai terminată şi tind să cred că viaţa îmi va rezerva multe clipe plăcute în continuare”. Deşi acum nu încape o altă definiţie a caracterului său în afară de „optimism”, Tudor Popa povesteşte că a fost destul de stresat timp de doi ani de zile, perioadă în care studia la cele două facultăţi, având şi două joburi. A învăţat însă că rezolvarea problemelor cu calm este mult mai eficientă şi plăcută. Momente şi schiţe de succes S-a căsătorit vara anului trecut cu Diana, persoana cu care s-a completat acolo unde a fost nevoie şi alături de care a suportat lipsurile timp de zece ani, cea care-l consideră „o persoană foarte altruistă şi un soţ iubitor”. Pentru că după atâta timp, erau ca şi căsătoriţi, a venit cu o idee neconvenţională pentru organizarea nunţii, scoţând la vânzare spaţiu publicitar pe cravata de mire. Cravata Comercială a ajuns pe paginile ziarelor din toată lumea, a fost invitat în direct la emisiuni de radio din UK, a deschis prima pagină a ziarelor locale şi naţionale. Aşa au economisit 2.000 euro din cheltuielile pentru organizarea nunţii. Chiar şi acum, Cravata Comercială încă mai este de actualitate, în urmă cu două luni fiind desemnată într-un top internaţional cea mai bună a cincea idee de reclamă neconvenţională. Peste treizeci de ani de acum încolo tânărul de succes se vede fericit alături de soţie şi copii, cel mai probabil altundeva decât în România. Cea mai mare dorinţă a sa ar fi să nu se simtă niciodată vinovat de a da naştere propriilor copii într-o ţară fără viitor. Deşi aparent este un „om mare”, o persoană publică ce ar trebui să aibă anumite gusturi şi pretenţii sofisticate, Tudor Popa preferă în continuare activităţile vechi, cele cu care şi-a început viaţa – plimbatul cu bicicleta, călătoriile, intervenind ulterior şi fotografia. Pasionat de muzica punk-rock, Tudor este un tânăr cu o reţetă de succes simplă – optimismul, un optimism care l-a ajutat şi îl ajută încă să facă faţă încercărilor zilnice. Ocupaţie: Arhitect, blogger Născut: Sibiu, 20 iunie 1983 Familie: Căsătorit cu Diana-Ribana Mihaela Anghel