Ce liniște nemaiîntâlnită am găsit in acest sat, un loc scufundat în tăcere și îmbrăcat în magie! E atât de mult calm acum, pe ulițe nu se mai aud râsetele copiilor, nici cântecele tinerilor, tropăielile sau mugetele din grajduri, nici forfota din ogradă sau vocile din gospodării. Am ajuns în satul unde astăzi mai trăiesc doar 7 oameni, în liniște.
Aici erau odinioară două școli, două biserici și o grădiniță. În anii 90, sașii au plecat iar astăzi, locuitorii rămași aici au peste 50 de ani. În acest sat, nu s-a mai născut niciun copil de 31 de ani.
Gherdealul este pustiu, cu case dărăpănate însă experiența de a te plimba pe străzile de pământ, prin acest décor dezolant, este una inedită. Doar vechile construcții prăbușite în mare parte, mai stau mărturie vremurilor de demult când în localitate trăiau nu mai puțin de 300 de suflete, majoriatea sași. Acum mai sunt 7 persoane dintre care 3 sași și 4 români.
Casele săsești care erau pe vremuri impunătoare asemenea unor fortificații medievale, sunt acum afectate de timp, au tencuiala căzută, ferestrele sunt sparte sau lipsesc în totalitate, curțile sunt înghițite de buruieni. Străzile ascund povești, ele sunt cele care te conduc către această lume părăsită dar totuși, fascinantă.
Satul, aflat în comuna Bruiu, la 60 de km de Sibiu este amplasat într-un spațiu idilic. Întreg traseul până aici este desprins din basme, natura se dezlănțuie în toată splendoarea ei iar drumul care șerpuiește până în sat oferă o priveliște de vis asupra munților.
De pe drum, în fața ta se întrevede așezat în mjlocul naturii mărețe, satul dominat de turnul Bisericii săsești, încă în picioare, iar la o privire peste umăr, toamna îmbracă în cele mai frumoase haine, dealurile împădurite. Munții ce se văd în depărtare conturează perfect un cadru de poveste.
Cum am ajuns aici? Am plecat din Sibiu pe drumul către Brasov. Am făcut stânga către Noul Roman și apoi, după baraj, dreapta către Cincu, traseul continuându-se cu Șomartin-Buiu-Ghedeal.
