Casa memorială a lui Alexandru Vlahuță din incinta complexului mănăstirii Agapia este unul dintre cele mai impresionante locuri în care am fost și probabil unul dintre cele mai frumoase monumente de acest gen pe care am avut onoarea să le vizitez până acum. Aici am simțit o atmosferă aparte iar dorința de a cunoaște cât mai mult istoria locului s-a instalat treptat, în timp ce străbăteam fascinată camerele unde odinioară marele Vlahuță își petrecea timpul alături de prietenii săi de seamă: Caragiale, Grigorescu, Coșbuc, Goga, Delavrancea sau Ibrăileanu.
Pe lângă amplasarea într-un loc feeric, pe un deal cu vedere către întreg satul mănăstiresc Agapia, casa impresionează prin arhitectură, dar și prin obiectele originale care încă se mai regăsesc în interior. M-a încântat deopotriva să admir tablourile vechi și fotografiile personalităților care au trecut pragul acestei case de-a lungul timpului. Mobilierul foarte bine conservat, hainele, lucrurile personale ale lui Vlahuță și ale familiei dar și poveștile măicuței care întâmpină vizitatorii, fac din această casă-muzeu o comoară.
Micuța casă cu cerdac este un loc de contemplare și sunt convinsă că pasionații de literatura sau istorie au ce descoperi dincolo de zidurile acesteia. Trebuie ca fiecare român să fi auzit măcar o dată de Vlahuță și de a sa renumită lucrare “România pitorească” așa că fără dar și poate, casa unde acesta s-a simțit cel mai bine și unde a hotărât să se retragă pentru zile liniștite, este un obiectiv care trebuie vizitat. Eu nu m-aș mai fi desprins din aceste locuri binecuvântate și cred cu tărie că aici este destinația perfecta pentru a te regăsi.
Muzeul memorial Alexandru Vlahuță a fost înființat în aceasta casă în anul 1958, astăzi fiind administrat de către Mănastirea Agapia. Dar cum a ajuns marele scriitor la Agapia? În anul 1880, sora acestuia Elisabeta Strajescu rămâne vaduvă și decide să se călugărească la această mănăstire. Zece ani mai târziu, părinții lui Vlahuță se călugaresc și ei iar mai apoi, ia calea mănăstirii fratele mai mic al scriitorului. Deseori, Vlahuță a vizitat casa construită în 1885 iar vara, aceasta reprezenta un loc de odihnă și refugiu. Prietenul scriitorului, pictorul Grigorescu care a și pictat biserica Agapia era unul din oaspeții de seama ai casei, acesta făcând și parte din familie, căsătorindu-se cu fiica lui Vlahuță, Margareta.
Casa era compusă din doua camere iar ulterior, i-a fost adaugată încă o încăpere, “sufrageria literară”, încăpere unde se organizau întâlnirile marilor români. Camera mare are pereții decorați cu poze și tablouri iar vitrinele adăpostesc hainele și accesoriile Margaretei dar și lucrurile personale ale lui Vlahuță. În mijloc, masa din lemn masiv cu scaune frumos sculptate sunt scăldate în lumina soarelui care pătrunde prin ferestrele mari.
Cele două dormitoare sunt mobilate simplu, cu paturi cu tăblii, tablouri și icoane, bufet cu oglindă, scaune cu tapiserii în culori aprinse și lămpi vechi.
Pretul biletului de acces este 5 lei. Taxa se plătește la intrarea în casă. Impresionant a fost momentul în care măicuța care ne-a întâmpinat ne-a dăruit câte o cruciuliță drept suvenir precum și duioasa scrisoare a lui Vlahuță către fiica acestuia, Margareta.
Program de vizitare:
L – Închis
Marți – Duminică – 09:00 – 18:00
Telefon: 023324436
Casa memorială Alexandru Vlahuță se găsește în interiorul complexului mănăstiresc Agapia. Odată ajuns în curtea mănăstirii, trebuie doar să urmați indicatoarele și la o străduță distanță veți ajunge în locație.
